„Chestia asta nu este utilă, de ce să o învăţ?”, „Nu-mi place, nu pot să învăţ!” , „Profesorul este groaznic, nu înţeleg nimic, nu pot să învăţ”. Nu cred că este zi în cabinet să nu aud aceste propoziţii într-o formă sau alta. Dificultatea în procesul de învăţare nu este specifică doar elevilor, adulţii au probleme similare. Practic, cei mai mulţi dintre noi ne confruntăm cu inabilitatea de a învăţa ceea ce considerăm că nu ne este util sau nu ne produce satisfacţie. Vom începe de aici, demontăm ideea că „trebuie să facem doar ce ne place, când ne place şi cum ne place”. Dragii moşului, pardon babei, indiferent cât de mult iubeşti un domeniu, o materie, un job, o activitate etc. nu vei face doar ceea ce îţi place. Acceptaţi asta şi haideţi să mergem mai departe, ok nu vă convine! Să vă dau un exemplu personal: eu îmi iubesc maxim meseria dar să fiu sinceră nu-mi place să stau să scriu „rapoarte de activitate”, „Procese Verbale”, „prezentări PP” etc. Cu toate acestea ele fac parte din jobul meu. Ştiu că o prezentare PP mă ajută atunci când vreau să „livrez” o informaţi pe care să o înţeleagă cât mai mulţi cursanţi. Ce fac? Fac PP-urile foarte amuzante. Uneori inserez în ele tot felul de anecdote sau desene, alteori, înainte să mă apuc de treabă scriu tot felul de tâmpenii în primele două slide-uri. La ultimul curs am uitat să şterg unul dintre ele dar nu mai spuneţi la nimeni 🙂 a fost amuzant pentru că am spart gheţa cu o clasă nu foarte activă să spunem. Probabil voi folosi „tehnica” asta oricând am un public mai „scorţos” 🙂 .

Aşadar, scoteţi-vă din capşor toată paradigma cretină că veţi face doar ce vă place. Nu începem de la faza cu „utilitatea” începem la faza cu e „de ce”. Mi-ar plăcea să pună mâna pe articolul ăsta „erudiţii” sistemului, să-mi dea şi mie un mail cu raspunsul la faza asta: „de ce învăţăm ?” apoi să-mi explice de ce tot scot materii sau topicuri din programă. În fine asta e altă poveste. Vă spun, „megapozitivismul” ăsta nu ajută pe nimeni ba la un punct poate deveni foarte nociv. Absolut tot ce învăţaţi pune la lucru creierul chiar dacă pare că are utilitate zero, credeți-mã vă vor proşti! Vă rog nu ajungeţi aşa 🙂 altfel ne vom duce fix la aghiuţă cu toţii, pentru că pe sistemul „fac doar ce îmi place” este afectată inclusiv gândirea alături de alte procese interne. Aşa intraţi în tot felul de cercuri vicioase în care dacă daţi de o nasolie mai nasoală care nu vă oferă „plăcere rapid” o să fugiţi mâncând pământul, veți mergeţi din ţeapă în ţeapă în ţeapă!!!!

Prin învăţare se formează noi şi noi legături neuronale şi asta ajută. Yes, învăţatul integralelor ajută la fel cum vă ajută să învăţaţi despre Ion sau Baltagul. E hai, nu daţi cu pietre! Vă spun un secret, creierul cică nu face diferenţa dintre imaginaţie şi experienţa reală. Mai clar, dacă citeşti de exemplu o carte, începi să o „vizionezi”. Vezi scenariul în imaginaţie, proces foarte activ în timpul cititul. Vizionând povestea integrezi „lecţia de viaţă” sau tiparul de comportament. Când mirobolantul tău creier se întâlneşte cu o experienţă de viaţă similară, chiar dacă tu nu eşti conştient de asta, el ştie ce să facă. Practic este educat să acţioneze într-un fel anume. Cu cât e mai grea sarcina cu atât avem tendinţa să fugim dar cu cât rezolvi mai multe sarcini „dastea” cu atât observi ce zemu paraleu eşti. La sală nu vei ridica din prima 100 de kg, o iei şi tu încet, la fel e şi cu mintea. Nu înţeleg de ce alergăm după perfecţiunea trupului dar cu „capu e grele boss”. Bine înţeleg dar nu vă spun că sigur scriu o nasolie 🙂 O să ziceţi „Bine Toma, ne-am prins cum e cu cititul, dar ce facem cu cifrele, cu matematica, cu fizica sau cu tot felul de formule ori denumiri?”. Mai jos am să vă dau câteva „tips and tricks”. În mare ele funcţionează la oricine luate ca atare dar vă sugerez să construiţi propriul vostru sistem de memorare. Creierul ficăruia dintre noi funcţionează cam la fel dar ca orice sistem, fiecare are particularităţile sale. Unii sunteţi vizuali, alţii auditivi, alţii învăţaţi social, alţii prin experienţă. Eu una cel mai bine învăţ prin exemple şi prin dezbatere. Când învăţ singură îmi imaginez o clasă plină de colegi cu care dezbat tot felul de perspective. Minte creaţă csf, ncsf. La chestiile de mai jos dacă adaugaţi o alimentaţi sănătoasă, ceva exerciţii fizice nu pentru supleţe ci pentru un creier bine oxigenat. Sigur veţi putea învăţa orice despre orice! Nu mă credeţi? Să mă contraziceţi când faceţi tot ce zic eu un an de zile şi nu vă iese. Până atunci: LINIŞTE pe baltă şi ATENŢIE urmează ceva util, în exclusivitate şi pentru prima dată pe blog! Nu teoria, utilitatea :)))

În procesul de învăţare, memorare şi fixare este foarte important să integrezi imaginaţi dar înainte de asta treceţi prin următorii paşi, o să vă ajute foarte mult pe drum:

1.Adunaţi-vă materialele de studiu. Chestia asta nu durează mai mult de o oră. Nu vă limitaţi doar la ce vă oferă profesorul mai ales la materiile „dubioase”. Să spunem că trebuie să învăţaţi o teorie în fizică. Presupun că aveţi Google şi Youtube. Mda, mă gândeam eu. Deci, adunaţi toate materialele inclusiv cele video. Una este să primeşti informaţia molcom şi monoton alta este să îl vezi pe Morgan Freeman în acţiune explicând tot felul de concepte din fizică, matematică sau psihologie. Eu una, am învăţat foarte mult despre bias-ul uman la Brain Games nu vă zic şi câte idei de experimente am „inventat” doar uitându-mă la show 🙂 . Aşadar, partea nasoală e că trebuie să depui ceva efort în căutarea materialelor, partea mişto este că poţi găsi tot felul de chestii interesante făcând asta. Ca o sugestie: evitaţi să vă pierdeţi în căutare. Adică te apuci să cauţi modelul video al ADN-ului şi ajungi să pierzi timpul uitându-te la o reluare de la „Bravo boss, ai stil!”. Presupun că aveţi habar despre scopuri, obiective, cum să le setaţi pe termen mediu şi lung. Jur că nenea cu stilul nu pleacă nicăieri!

2.Organizează-ţi materialele. Mda, al naibii de plictisitor. Eu una am tot felul de chestii colorate, de la carioci cu sclipici şi până la agrafe colorate. Desenez floricele dacă e cazul, orice este nevoie pentru a delimita în etape materialul de lucru. Aşadar ai materia X, cu cinci capitole. Folosesc destul de des sistemul culorilor pe care le asociez cu tot felul de lucruri. De exemplu, ce este mai greu e turcoaz, pentru că eu asociez turcoazul cu lucrurile frumoase, adică e o culoare care mie îmi place. Pun roşu la ce e mai uşor pentru că pe mine culoare asta nu mă psionează foarte tare 🙂 . Deja observaţi că vă explic trucuri din propiul meu sistem. Voi puteţi „fura” conceptul dar vă recomand să descoperiţi ce vă place vouă. Poate la voi e invers, poate vă place roşul. Ideea este alta: învăţaţi să vă „păcaliţi” creierul. „Aaaa, îmi place asta, păi hai să o asociez cu ceva ce nu pare la fel de drăguţ”. Dacă asocierea iniţială este puternică şi fixată bine, vă puteţi „păcăli” rapid creierul. E nevoie doar de câteva exerciţii şi identificarea unor lucruri de care să vă legaţi. Folosesc de mulţi ani sistemul culorilor, încă mai îmi place turcoazul 🙂

3.Responsabilitate. Mda, o chestie nasolă. Provoacă anxietate şi alte chestii neplăcute. Chill e normal. Cunosc adulţi care pot avea atacuri de panică doar când aud acest cuvânt 🙂 . Faza este că trebuie să-ţi asumi responsabilitatea. Vrei să evoluezi, vrei jobul de vis, vrei o carieră mişto, ei bine, trebuie să îţi asumi şi munca. Nimic nu cade din cer, jur, exceptând precipitaţiile sau frunzele 🙂 sau pietrele, depinde cine citeşte 🙂 . Când motivaţia este sub limita îngheţului e greu să faci ceva, orice. Aşa că, apelează la un prieten, părinte ori profesor. Unul din ăla mai bengos pe care îl respecţi şi care ştii că îţi spune exact ce trebuie nu ce vrei să auzi. Un individ/ă care este dispus să dezbată cu tine ce ai învăţat, în cazul în care nu ai prin preajmă asemenea persoane, chiar dacă mă îndoiesc de asta, poţi apela şi la un consilier. Lol, îmi fac şi eu un pic de reclamă nu strâmbaţi din nas 🙂 . Ideea este simplă, dacă ştii că cineva este alături de tine, vrea să te ajute îi mai şi pasă de evoluţia ta, începi să te simţi responsabil. Simţi că unii au aşeptări de la tine, aşteptări realiste zic. Ştiu că unii mai citesc psihologie de baltă distribuită de toţi „şpicării” lumii care spun că nu e bine să ai aşteptări. Ete rahat! Aşteaptă-te să fii cel mai zmeu dintre zmei!!!!! Setează asta bine în creierii tăi şi dacă tot eşti la acest capitol, e important să ai aşteptări şi de la cei din jurul tău. Evită să fii cel mai deştept dintr-o încăpere. Asta te poate limita mult, plus că exită tendinţa de a inflama „egoul lui Nică”. Fruntaş şi la oraş 🙂 Cu timpul, pe măsura ce motivaţia creşte, pentru că vă asigur eu, când ştii sau faci chestii motivaţia creşte al naibii de mult, veţi renunţa singuri la „supervizare” . Până atunci ţineţi cont că tot ce faceţi faceţi pentru voi. Nu pentru mami, nu pentru tati, nu pentru rahatul ăla de notă (care ce să vezi, uneori contează) ci pentru voi. Să vă faceţi voi creierul cât Vega, să vă educaţi şi vă dezvoltaţi pe voi. Repet, că repetiţia e mama învăţăturii cică, nooot, setaţi-vă bine scopurile! Faţă de ele aveţi cele mai mari responsabilităţi. Ele, scopurile, reale pls. Știu că Superman e mişto dar dacă vreau să zbor probabil e mai util să construiesc un avion sau să fac suficient de mult cash să-mi cumpăr unul, un bilet zic, amân şi eu achiziţia avionului câţiva ani :)))

4.Memorarea efectivă. Cum naiba să memorez eu toţi neurotransimiţătorii, cu căi, cu emiţători cu receptori cu tot felul de denumiri academice şi ale dracu de grele. Mda, credeaţi că doar voi aveţi probele cu anumite materii urâte, nasoale şi cu limbaj de rahat? Nop, cu toţii avem problemele astea. Uite câteva idei simple în funcţie de ceea ce trebuie să înveţi, sper să te ajute:

*În primul rând setează timpul de memorare. La început, până dezvolţi propriul sistem îţi recomand să foloseşti etape scurte de memorare. Douăzeci de minute de exemplu, apoi cu timpul le creşti. Ca la sală, azi bagi cu 50 de kg peste o lună cu 60 şi tot aşa. Mintea se antrenează, pardon se educă 🙂 în timp şi cu răbdare. O chestie utilă, nu te apuca de învăţat cu 3 ore înainte de examen. Anxietatea o să fie cât casa şi dacă nu ai ceva abilităţi speciale 🙂 eventual paranormale nu vei reţine mare brânză.

*Foloseşte-te de simţuri. De exemplu foloseşte arome în camera în care înveţi. Creirul tău percepe „tot ce mişcă” ideea este să nu fie stresat. Mirosul este un simţ foarte interesant şi ce să vezi, „are memorie”. Poate aţi păţit vreodată să simţiţi un parfum şi brusc să vă amintiţi ceva. Oh yes, cică simţul ăsta e şmecher. Deci, înveţi şi camera miroase a lămâie de exemplu. La şcoală ai în penar aroma aia, o miroşi, brusc memoria se activează. Coool nu? Dacă exersezi chestia asta destul de des vei vedea ce repede găseşti „calea spre informaţie”. Cică omul nu uită, pierde doar calea spre anumite informaţii. Simţul vizual oricum îl folosiţi. Puteţi folosi inclusiv simţul auditiv de preferat cu muzică clasică care nu stresează creierul. Suntele „metalice” bagă creierul „în luptă” mai ales la volum mare. Când învăţaţi nu vreţi neapărat asta. Ideea este să procesaţi informaţia nu să o aruncaţia unde se nimereşte.

*Fiţi relaxaţi când învăţaţi. Mda, examen important, părinţi urlăcioşi şi nesuferiţi, profesori ai naibii, note mici. Dacă plecaţi de la ideile astea îngreunaţi al naibii de tare procesul de învăţare. Stresul, anxietatea şi frica „rănesc” memoria, motivarea şi adevăratul scop. Dacă pregătiţi materia din timp nu aveţi de ce să vă faceţi probleme unu şi doi dacă picaţi un examen sau luaţi o notă mică nu este un capăt de lume. „Pic un examen, aşa şi? Dă-l în a lui mumă” . Cunosc oameni care au luat BAC-ul la 25 de ani. Jur că nu au murit. E un context social care spune că trebuie să fiţi perfecţi, ce să vezi? Nu trebuie! Statistic vorbind cei cu note medii gen şapte şi opt se descurcă mai bine în viaţă decât cei cu zece pe line şi anxietatea de peroformanţă cât casa. Bine acum, nu trebuie să fiţi dobitoci şi să alergaţi cinciul. Dacă faceţi asta întreba-ţi-vă ce dracu căutaţi să studiaţi ceva ce nu vă trezeşte interesul şi motivaţia! Aşadar, când învăţaţi ZEN mode! Prindeţi un pic de curaj şi cereţi celor din jur să nu mai pună presiune inutilă pe voi: „da boss, trebuie să învăţ, învăţ, nu mă mai bâzâi la muzicuţă, fac asta pentru mine nu pentru tine sau pentru note”. Dacă nu o scoateţi la capăt cu adulţii nesuferiţi, sugeraţi-le terapia. Ceva butoanele înşurbate prea tare se rezolvă rapid. Eu şi colegii mei suntem aici să vă ajutăm 🙂

*În memorare folosiţi-vă imaginaţia şi asocierile. De exemplu eu îmi imaginez o tablă. Una cu mâini şi picioare pe care o alerg un pic înainte să scriu pe ea 🙂 . Mda, imaginaţia şi mişcarea în imaginaţie. După ce fac acest exerciţiu îmi imaginez cum scriu ACETICOLINĂ pe ea cu o cariocă turcoaz. Conceptele abstracte sunt ale dracu de greu de memorat. Asta pentru că noi nu le prea prindem logica. Să fim serioşi, de ce dracu folosesc oamenii limbaje aşa pompoase? La acest cuvânt am folosit inclusiv imaginea în care şterg tabla cu acetonă 🙂 . Nu râdeţi, tabla mea e superfiţoasă. Să spunem că aveţi de memorat o formulă de matematică. Aia cu (a+b) totul la pătrat. Deci o am pe Andreea pătrată. Da mă, am o amică mai „pătrată” apoi am Andreea şi Bogdan care se ţin de ambele mâini (de două ori, două mâini, asocieri dubioase, voi le puteţi face cum doriţi) apoi îl am pe Bogdan pătrat. Pare dubios dar vă asigur că funcţionează. Apoi îmi imaginez cu o desenez pe Andreea pătrată cum se ţine de mâini cu Bogdan care devine şi el pătrat. Am creat o poveste. Creierul adoră poveştile. Indiferent cine ce spune, creierul uman aşa funcţionează. Imaginaţia este foarte utilă în memorare. Noi trăim din poveşti, eu tot vă spun asta doar că puţini prind ideea. De exemplu la istorie îţi poţi imagina cum se adună paşoptiştii la poarta numărul 1848 şi pe teren, pentru că ei joacă fotbal, este un pom înflorit că de era primăvară 🙂 . Cred că prindeţi ideea. Mai puteţi folosi „Palatul Memoriei” când trebuie să reţineţi evenimente. Sunteţi în cameră, staţi cu notiţle în mână şi vă plimbaţi. La uşă aveţi evenimentul x, la scaun y şi tot aşa. Repetaţi de câteva ori secvenţa şi la şcoală este suficient să vă imaginaţi camera sau obiectele. Puteţi să vă jucaţi şi cu omuleţii de LEGO sau cu păpuşi. Să mimaţi tot felul de scene. Pare ciudat dar jur că funcţionează. Mie nu-mi place Freud de exemplu dar tot trebuia să învăţ nişte chestii, aşa că am făcut din LEGO o canapea şi am luat un omuleţ de LEGO al naibii de urât care analizează un alt omuleţ de LEGO, jur că folosesc inclusiv accentul :)))

*Umorul este cea mai minunată unealtă în memorare. Învăţaţi să-l folosiţi. Alături de ceea ce aţi citit mai sus în mod cert sesizaţi şi izul umoristic. Umorul merge şi atunci când cineva, un profesor de exemplu vă intimidează. Imaginaţi-vă acel prof sau profă îmbrăcat în ceva ridicol, de exemplu în nişte suspensoare cu minioni sau inimoare. Mda, jur că indifernt cum par toţi sunt oameni nu zei. Toţi merg la toaletă şi din toţi dacă tai carne curge sânge. Bine acum nu trebuie să vă imaginaţi cum îi striviţi căpăţâna unuia cu două degete. Adică puteţi dar nu e mişto să vă alimentaţi creierul cu chestii nasoale. Majoritatea care sunt „ai dracu” au probleme destul de complicate. Umorul este mai cool decât agresivitatea, jur, vă dă o stare de bine. Acum mare atenţie, exersaţi şi abţinerea de la râsul isteric. Eu am o imaginaţie bogată, fooooarte bogată. Uneori îmi imaginez oamenii care nu mă fascinează în tot felul de ipostaze. S-a întâmplat să mă buşească râsul. Colegii din proximitate au crezut că „iar a luat-o Toma pe arătură”. Ideea e simplă, nimeni nu ştie ce e în mintea vostră. Ce nu ştiu nu le face rău, iar tehnica asta este foarte distractivă învăţaţi însă să o stăpâniţi. Exersaţi întâi pe cei apropriaţi apoi faceţi experimente :)))

După cum vedeţi orice poate deveni distractiv şi amuzant chiar şi învăţatul. Secretul este să vă mişcaţi poponeţele. Începeţi prin a vă trasa scopuri şi obiective clare pe termen mediu şi lung. Ştiu că nu sunteţi încă adulţi dar puteţi  exersa maturitatea. Nu renunţaţi la micile plăceri ale adolescenţei totuşi, idiferent câţi adulţi frustraţi vă cer asta! Veţi avea timp toată viaţa să fiţi responsabili, luaţi-o încet. Adolescenţa este un timp pe care nu-l veţi mai recupera niciodată. Vă spun că cei care au dorit să fie prea mari prea repede, pe drum şi-au luat mari ţepe. Au răms practic blocaţi la vârsta după care tânjesc pentru că nu au experimentat-o suficient.

Ideea în tot ceea ce faceţi este să existe echilibru. Mi-au plăcut distracţiile, vinul bun şi tigările la fel de mult cum mi-a plăcut să iau BAC-ul prima pe liceu, să iau bursă în Facultate şi să-mi iau Disertaţia cu zece. Genetic sunt înzestrată cu o memorie impecabilă şi o atenţie desosebită la detalii. Asta mulţi ani nu a fost în avantajul meu. De ce? Pentru că nu mă stimulau multe chestii în şcoală, pentru că împuşcam note foarte uşor şi pentru că aveam „papagal” adică Inteligenţă Emoţională cât Vega. În timp devenisem o putoare ordinară, era prea simplu. Cei mai sclipitori dintre voi asta păţesc şi practic nu sistemul îi pierde, ei se pierd pe drum. Când m-am prins eu ce şi cum, am sesizat că atenţia mea voluntară era afectată la fel şi abilitatea de memorare. Dacă vreţi o asociere, eram un porumbel care nu ştia cum ajunsese cât o găină 🙂 Memoria se exersează, atenţia la fel, voinţa şi ea. De ce vreau să învăţ despre neurotransmiţători? Pentru că asta mă ajută să-mi ating mai uşor anumite obiective. Nu-mi place limbaju jur, nu-mi place nici profa, nu-mi place nici cursul, deci nu-mi place nimic dar îmi place ce fac şi îmi place povestea care capătă din ce în ce mai mult sens. Să înţeleg povestea din spatele dependenţei de nicotină de exemplu a fost foarte mişto 🙂 . Multe lucruri par inutile, credeţi-mă nu sunt. Detest cifrele, dar am o gândire logică aproape impecabilă, asta pentru că ani de zile am lucrat şi am gândit în cifre. Economistă, csf, ncsf. Ani de zile, eu şi creierul meu umanist am băgat formule şi procese economice. Ce să vezi, asta mi-a dezvoltat „gândirea de stânga” . Oarecum, cică nu există o chestie efectiv de stânga sau de dreapta dar ca idee: prea creativ şi mori de foame, prea logic şi devii un trist, credeţi-mă :)))

Să faci doar ce îţi place este o limitare, o barieră fantstică în evoluţia omului. Desigur că te poţi specializa în ceva sau pe ceva dar veţi fi uimiţi să vedeţi cum cunoştinţe din alte domenii le puteţi integra în domeniul vostru. De ce credeţi că în antichitate oamenii erau şi filosofi şi matematicieni şi astronomi şi medici, chiar așa toate la grămadă? Pentru că toate fenomenle sunt interconectate. Totul contează! Să vedeţi ce bine integrez eu psihologia cu fizica de exemplu. Corpuri, energii, termodinamică, când am unul excesiv de „ştiinţific”, la discuţie merge brici 🙂 Ideea este să integraţi toate inteligenţele pe lângă inteligenţa principală. Am grave probleme cu modul în care este organizat sistemul nostru de învăţământ pe profile şi chestii. În timp, să studiezi doar matematică, dezvolţi un exces de prea multă logică şi pragmatism la fel cum, dacă bagi doar arte rişti să mori de foame. Antrenaţi-vă creierele să facă şi ce „nu le place” asta le dă putere. Mai sus v-am dat câteva idei. Tehnici de memorare sunt multe şi dacă vă interesează cu adevărat le veţi descoperi şi singuri.

Cine vă spune că învăţatul nu-i mişto, şcoala nu-i mişto, educaţia nu-i mişto e un mare dobitoc. Să-i comunicaţi asta din partea mea: „a zis Toma că eşti un cretin, idiot şi ignorant!” apoi îl trimiteţi să se certe cu mine. Şi ce dacă proful nu-i mişto şi ce dacă materia e grea şi ce dacă sistemul e de rahat, dacă vrei să faci ceva cu viaţa ta faci oriunde inclusiv în Românica. Limitaţii sunt cei plin de frustrări, care vă tot vâră pe nas poveşti cu „eşecuri”, şefi de rahat şi salarii mici. Aia sunt nişte aroganţi, frustraţi care vă alimentează fricile şi cresc în voi frustrare. Nu-i lăsaţi să vă umple de toxicitatea lor. „Bine mă că lumea ta e gri, a mea e desenată în culori de curcubeu, hai pa gen!” 🙂

P.S orice lucru nou învăţat vă dă putere, vă motivează, vă „creşte” creierul. Dacă nu are o utilitate imediată şi dacă vă zic toţi dubioşii că e inutil, ascultaţi o tanti bătrână, totul are o utilitate! Nu vei folosi integrale la piaţă, dar vei folosi gândirea logică, nu vei face mutări de şah în mall dar vei previziona multe în viaţă. Nu te vei întâlni cu Ion pe brazdă dar vei ştii să-i observi pe Ionii lumii 🙂 pe care nu-i mulţumeşte nici Şefu oricât de tare s-ar strădui.

Spor la învăţat dragilor şi pentru programe de educaţie „ca la carte” ştiţi unde să mă găsiţi

P.S P.S dacă ţi-a plăcut articolul dă şi tu la împărţeală. Poate observă şi alţii că nu trebuie să te rupi în figuri cu limbaje academice să explici nişte chestii simple 🙂 Repet, de ce dracu vor oamenii să fie totul „politic corect”? Aaa da, sunt ai naibii de perfecţi 🙂 uitasem. Mâine poimâine o să mă apuc de predat gramatică dar de Ioni tot nu scap 🙂

Cu drag Toma, enjoy life people! Nu lăsaţi pe nimeni să vă spună că nu puteţi sau că sunteţi proşti. „Ei este proşti vere” voi puteţi atinge stele trust me, I know 🙂

Photo: Mă gândeam eu

Credit: Marcel Horneţ

Locaţie: un bar mişto din Ploieşti