Reţeaua socială, pentru un profesionist este un bisturiu fin, manevrat cu grijă unui chirurg, pentru cei mai mulţi un topor plin de sânge! În ultima săptămână în #ploiestiblackholecity, s-a scris, mama cât s-a scris despre adolescenţi. S-a scris despre o păruială apoi despre o fugă de acasă. Foarte tare, dar observaţi că folosesc singularul, „o păruială”, „o dispariţie de acasă”. Acestea sunt cică „ştiri”. Din ce ştiu eu, cuvântul „ştire” este sinonim cu „noutate”. Fuga de acasă şi bătaie nu sunt o noutate. Dacă la fuga de acasă poza necenzurată conta fiind dată publicului cu un scop şi cu acceptul tutorelui legal, la „smardoială” nu înţeleg cum a mers treaba, dar eu am altă meserie nu mă bag pe etica altora, poate aveau alte idei sau poate chiar …..

Ce mă uimeşte cel mai tare pe mine, este modul de propagare şi răspuns social la astfel de „ştiri”adică fenomenul general. În cazul fetelor care s-au luat la „omor”, nu 3 rânduri scrise pe on-line au fost „ştire”, alea trei rânduri de 3 lei îţi aratau doar cum şi unde să dai cu toporul. Alea 3 rânduri, nu erau ştire şi nici măcar act artistic, ce să mai zic de altă meserie. Alea 3 rânduri te anunţau care este pedeapsa legală, când ridici pumnul pe stradă iar comentul la ele dădeau impresia de o scenă din Frankenstein când vin loclanici cu furci şi făclii.

Minunat, eu una, am google, nu ştiu ce aveţi voi 🙂 , adică nu am nevoie să citesc pe on-line care e pedeapsa, nu ştiu alţii de ce vă citesc, acum e treaba lor ce motive au, că sunt invidioasă pe audienţă e partea a doua. Interesant că în cazul primei „ştiri” nu scriitura devine virală, ci „cum au fost vândute imaginile”. Practic, oameni cu simţuri bine dezvoltate, s-au gândit cam cum faci vâlvă sau nu s-au gândit, hmm uite aici dilemă. Păi dacă scrii trei rânduri pe on-line, nu te citeşte cine ştie ce lume poate te citesc câţiva, dar subiectul moare. Altă poveste este când dai publicului „pâine şi circ”. Este un fenomen de care, cei ce scriu sunt perfect conştienţi sau nu? Unii poate cunosc şi factorul psihologic din spatele acestui mod de abordare grotesc şi ipocrit sau poate nu? Eu am o dilemă existenţială, ori, ori….dar cică nu mă pot da public cu părerea subiectivă că nu-i etic.

KAVIN KARTER UMAN ŞI IREAL DE ADEVĂRAT

Acum ani de zile a apărut o ştire, adică ŞTIRE cu Kevin Karter, un fotograf care s-a sinucis. De ce? Făcuse o poză unui copil african ce se prăbuşise de foame în faţa unor vulturi. Reacţia socială: fotograful a fost blamat public pentru că a pus job-ul înaintea umanului (deci blamat că privea nu acţiona, dar cum o fi cu blamarea unor acţiuni de copil care priveşte şi filmează inconştient, sau cum o fi cu blamarea celor care dau imagini necenzurate cu evenimentul?).

Nu mă daţi pe spate cu discernământul, citiţi despre neuroni şi reacţii apoi daţi-vă cu părerea pe tetritoriul meu, spre deosebire de alţii eu ştiu ce rahat se mănânc meseria mea. Şi la noi, am pus „senzaţionalul” în faţa umanului. „Ştirea” cu bătaia, nu este la fel de dramatică, nici pe departe, ca cea a fotografului în cauză. Este doar pâinea şi circul din care, noi populaţia ne hrănim vieţile triste. Orice acţiune are şi o reacţiune, dar nu este obligatoriu ca reacţia să conţină şi soluţia. Intrăm în triunghiul dramei (daţi google că eu nu ştiu să pun link). Devenim „agresori” dar nu conştientizăm că suntem la fel de agresivi ca acele fete care dădeau cu pumnul. Acum, poate sunt singura deşteaptă din oraş, care a fost capabilă să vadă premeditarea sau prostia dar şi vulturii din această poveste. „Ştirea” fără clip este fix zero barat. Ştirea fără agresivitatea cititorului face fix 2 lei, pardon nici atât. Clipul „senzaţional” se vinde şi se vinde al dracului de bine. M-au tot pus la zid diverşi indivizi, că nu am habar despre anumite proceduri. Păi nu am, motiv pentru care nu mă dau interesantă, sau mă dau.? În cazul ăsta m-am dat.

FENOMEN SAU CAZURI IZOLATE?

Am fost interesată nu de „speţa izolată” ci de fenomen. Fenomenul de „bullying” despre care dacă scrii fără să îi explici adevărata sa valoare, eşti doar un „deştept” care vrea atenţie pe 3 rânduri, pe care btw le poate scrie oricine. Da dragilor, pot face şi eu rost de astfel de filmări, oricine poate. Ce ar trebui să faci cu ele? Să mergi la Poliţie apoi să scrii un amplu eseu despre FENOMEN nu despre incident. Să dai statistici, să vorbeşti cu specialişti să pui rădacinile fenomenului şi posibile repercursiuni care au soluţii inserate, muncă tată, nu jocă de copii de liceu. Dar aşa ai scoate o scriitură de minim 1000 de cuvinte, cum aud des „cine are răbdare să îţi citească Toma articolele?” despre ce vorbim? Despre premeditare sau despre inconştienţă?  Despre unii care vor poza/imaginile apoi devin „apărătorii luminii”. Cei care scriu, scriu de duzină, 100 de cuvinte plus minus 50. De ce? „Asta vrea publicul” răspuns primit de la mulţi. Poate chiar sunt singura „deşteaptă” care a văzut vulturii din toată povestea asta. Care a înţeles de la primul rând cum şi de ce „ştirea este virală”. Adică noutatea este virală….dată fără cenzură, păi cum nici pozele nu a văzut nimeni că nu sunt cenzurate? Păi cum, nu a văzut nimeni că tot oraşul s-a umplut de detectivi, supereroi şi „specialişti” care habar nu au de unde pleacă fenomenul sau cum alimentează el cercul vicios al violenţei. Toţi vor să pedepsească. Unii merg pe la tv, fac audienţe la care moderatorii nici nu visează într-o zi „normală” cu subiecte fine sau banale. Vorbesc despre potenţialul unei ştiri. Care ştire prietene? Că are potenţial, da! Circul are potenţial să pună pe oricine în spotligh.

DACĂ MERITĂ LOVEŞTE!

Acum să vorbim despre pedeapsă. Oooo, ce ne mai place să pedepsim! Să mor dacă vă mint, aceste comportamente de turmă apar pentru că la rândul nostru avem traume. Pardon de limbaj, dar bobiţă, voi alfel nu rezonaţi. Au dovedit-o cei care hrănesc publicul cu noroi. Conştient, premeditat sau doar în fugă după senzaţional. Ce ar fi senzaţional? Să existe prevenţie, deştepţii care scriu în silă două rânduri să distribuie ceva util şi nu codul penal. Pe ăla îl găsim pe net, jur. Să scoatem „vrăjitoarele” în public, să le punem tricouri cu evenimentul şi la muncă silnică, în folosul audienţei (poate mai scoatem o senzaţie) că în folosul comunităţii nu este. Bine că nu le dăm foc, dacă era legal o făceam şi aşa. Mă întreb cum ar fi, ca atunci când cineva greşeşte să îi spunem „Bobiţă ia de aici un tricou pe care să scrie SUNT PROST!„. Pardon, nu vreau să jignesc, dar luaţi un tricou că tot e la modă cu textele pe piept, punem şi etichetele greşelilor. Psihologic vorbind dragilor, asta este cea mai bună soluţie. Dar întrebaţi un specialist, vedeţi ce spune. Stai să scriu că sunt sarcastică, cine ştie ce deştept mai citeşte!

PUZZLE NEWS SĂ ŢINEM AUDIENŢA CALDĂ

„Ştiri” date în puzzle. De ce? Să meargă traficul. „Am întrebat specialişti!!”, mi-au răspuns unii. „Când?” întreb eu într-o inconştienţă crasă şi plină de tupeu. Specialiştii trebuiesc consultaţi din primele rânduri. Dar cum mă-sa să mai faci audienţă la tv după? Eu nu îmi cunosc decât meseri scrisă pe diplomă, ştiu că efectul psihologic de imapact apare în prima „ştire”. Cică aşa funcţionează creierul, ori mulţi nu au….sau au prea mult! Au, pentru că ştiu exact cum să ţină un subiect pe val. Eu una, am făcut cu „ştirea” asta trafic cât pentru un an, iar de când scriu cu limajul de mahala inserat strategic, să vezi audienţă să vezi răspunsuri cu idei preluate. Pentru că da, subsemnata are talent şi ştie al naibii de bine cum să îşi facă simţită prezenţa.

S-AU BĂTUT, AŞA ŞI? NU ERA O ÎNTRBARE RETORICĂ DEŞTEPŢILOR, citiţi articol complet pe blg 

Pelicani există peste tot, preiau uşor „senzaţionalul”, acum vorbesc de senzaţionalul meu, aşa cum am pus eu original şi cu tact problema. Mulţi au preluat ce am spus doar să dea o replică nu de alta, dar ai prea mult tupeu doamna Toma, când pui pe news un titlu menit să aducă pâine….poate şi un pic de circ „S-au bătut, aşa şi?” Aici trebuiau date soluţii. Întrebarea era deşteapă, doar că a fost citită de interesanţi. Am ridicat mingea la fileu, s-a prins nimeni şi s-a răspun la categoria „afront personal”. Ştiam, dar ce mama mea să fac, nu am 1000 de guri să vorbesc, nici 1000 de mâini să scriu, nici audienţă să citescă şi să mă facă „virlă”.

La afrontul personal pot însă răspunde, cu tot respectul, celor care au impresia că înţeleg cu ce se papă ce fac eu, că dacă era al meu copil în situţia victimei….nu ar fi fost. De ce? pentru că în spatele „senzaţionalului” făcut bici, era o poveste despre comunicare defectuasă şi măsurarea muşchilor. Despre provocare şi instigare, despre care e mai tare eu sau tu, despre ciber bulliyng şi ale chestii grele despre care nu scrie nici dracu sau dacă scrie nu face audienţă. Copilul meu în primul rând nu ar ajunge în aşa situaţii pentru că de mic i se explică cum poate comunica persuasiv şi decent chiar şi cu cel mai al dracu animal. Copilul meu merge la cursuri de arte marţiale, unde este învăţat disciplină, decenţă, smerenie şi respect. Copilul meu este învăţat cum să defuleze constructiv frustrare şi este educat să nu dea curs personelor cu potenţial agresiv. Copilul meu nu este crescut de o mama hiperprotectivă care îl ia în braţe la prima buşitură sau care îl sufocă iremediabil. Copiilor mei li se insuflă ideea de etică şi morală, ei sunt învăţaţi cum să discute cu adulţii în cazul în care apar situţii de genul acesta.

Niciodată să nu spui niciodată. Dacă prin absurd ar fi copilul meu, am metode atât legale şi umane să pot gestiona astfel de situaţii. Aş începe întâi cu „deschiderea liniei de comunicare”…bă copii de ce v-aţi luat la bătaie. Mai fată dragă de ce ai pus-o să îţi pupe mâna? Probabil aş identifica o stimă de sine sub zero, de unde aş croşeta elemente pe tulburări de personalitate, poate chia antisociale poate borderline poate anxietate şi depresie, poate lipsa de atenţie şi afecţiune. Da, nu ar fi corect să păţeasc al meu copil aşa ceva, dar nu aş pedepsi un alt copil deja pedepsit de soartă, poate în tot cretinismul meu aş încerca să o ajut nu să o pedepsesc. Poate nu aş trage nici măcar părinţii la răspundere, de ce? Pentru că trauma este perpetuată inconştient de la o generaţie la altă, cercul vicios nu se rupe prin pedeapsă (aia se practică de secole şi uite ce societate minunată a creeat). Sau hai să vorbim de pedeapsă dar nu de umilinţă. Doar un dobitoc este capabil să răspundă la un comportament nociv cu acelaşi comportament nociv. Doar un dobitoc care face pe deşteptul poate folosi etichete fără să le înţeleagă valoare. Eu m-am băgat pe meseria unor, dar voi în pana mea artistică,de ce vă băgaţi pe meseria mea? Pe logica voastră vă dau un tricou „vreau atenţie că nu mă citeşte lumea” faţă, „vreau să vedeţi că-s ipocrit/ă” spate.

DATORIA ESTE SĂ INFORMĂM

„Ne facem treaba” suuuuper tare vă răspund, motiv pentru care după ce a apărut scriitura de 100 de cuvinte, clipul şi iamginile NECENZURATE, după ce Organul şi-a făcut datoria, după ce s-au luat măsuri, de ce pana mea artistică mai vreţi spotlight? Că treaba multora era să vorbească despre incident şi apoi restul oamenilor care au altă treabă să ia măsuri. AAAA, aţi vrut să scoateţi în evidenţă un fenomen? Păi aşa lăsa-ţi-mă să-mi fac eu treaba. Un fenomen însemnă general, însemă statistică, înseamnă câteva zile de documentare, însemnă păreri de la pedagogi, psihologi, consilieri, avocaţi, poliţie etc. Un fenomen are rădăcină, voi cei care scrieţi sunteţi ….o rădăcină a fenomenului, ups, nu-i aşa. În meseria mea aşa este! Propagarea violenţei, etichetelor, agresiunilor, umilinţelor de orice natură şi spre oricine (victimă sau agresor….că nu e momentan infractor) aparent influenţează inconştientul „intreligentului” care citeşte.

 Despre măsuri reale, a scris fix nimeni, sau dacă a scris cineva, la mine n-a ajuns ştirea, pentru că aia chiar ar fi o ştire. Să scrie unul cap coadă aşa cum trebuie, nu cum se consumă. Ce se dă după prima ştire este fix pix, informaţia agresivă este deja fixată, se poate declanşa cu alte ocazii. „Să le fie frică altora să facă la fel” ….aloooo bobiţă şi animalele pot şi dresate mai uşor, un animal dresat prin frică poate reacţiona agresiv inclusiv în faţa „stpânului”, păi cum nu mă crezi? Dă filmul înpoi la işeala în stradă din iarnă, când aveam nevoie de o gură de aer rece. Ups, iar vorbim de manipulări şi lucuri sfinte cu iz de influenţare şi alimenatare a urii. Daaa, există un motiv, unii îl ştiu exact, alţii îl bănuiesc dar cei mai mulţi sunt ignoranţi la el, există un motiv pentru care suntem hrăniţi cu astfel de incidente. Partea urătă este că ne dau doar lături, nu ne spun povestea, nu ne dau soluţii, nu ne expun decât suprafaţa. Voit sau nu, se execută programe „în folos” social, dresaţi ca animalele lui Pavlov, condiţionaţi de reacţia obişnuită salivăm atunci când simţim sânge în aer.

MERGI CU VALUL CĂ ALTFEL BATE VÂNTUL CU APĂ

Aparent în oraşul ăsta ai voie să ai părere, dar numai dacă este în asentiment cu coletivitatea. Să ferească sfântul să ai altă părere. Nu poţi vorbi despre toţi „deştepţii” la modul personal, nu ai cum. Cică legea are aşa multe chichiţe şi ţi-o iei în freză. Ţi se dă peste mână cu diverse intimidări sau ameninţări, mai mult sau mai puţin reale, mai mult sau mai puţin legale (nu mie, vorbesc aşa la general). Se aruncă uşor cu nume, apoi cu ideea de „libertate”. Care libertate? Eu nu îmi permit opinia necenzurată aşa cum şi-au permis cei care nu au urmat reguli de bază cu privire la CENZURĂ. Păi am SS cu tot ce a circulat. Nici pe alea nu am cum să le pun, cică o armată de avocaţi vor găsi mirobolante portiţe să-mi fută părerea. EEE, ce vă ofensaţi de limbaj, când două puştoaice şi un mic teribilist fac circ daţi la share şi aplaudaţi. Aplaudaţi ceva făcut în dorul lelii şi la limita legalului. Victima este acum pradă uşoară pentru toţi vulturii care se hrănesc inconştient din „salvarea” ei. Un specialist cu capul pe umeri vă anunţă că într-o lume civilizată, deşteptul care a dat imaginile cu victima în genunchi pupând mâna celorlalte fete, era sancţionat mai rău decât fetele. De ce? Păi a accentuat trauma! Vă credeţi deştepţi, să vă dau un tricou? Mă risc să dau banii pe print.

CUM FACEM CU INFORMAREA?

Dacă cineva se risca să scrie ceva beton, ar fi putut să ia cap coadă povestea ca pe un fenomen nu ca pe un caz izolat care până săptămâna viitoare moare. Ar fi putut, n-a făcut-o. Scris cu cap şi simţul răspunderii nu mai AVEA POTENŢIAL. De ce nu mă apuc să mai vorbesc despre fete? Simplu, ESTE DOAR UN CAZ din mii. Nu are efect decât de suprafaţă. Un mic val să acopere gunoiul real. Greu să vă prindeţi cum merge treaba dacă citiţi doar „noutăţi” de 5 cuvinte care îngropă rapid adevărate ştiri de interes public. Doar că alea nu sunt de interes public. Ştim că politicul fură, ştim că trăim nasol, ştim ce se consumă şi ce nu, apoi scriem doar ce se vinde şi ce are potenţial.

Mă surprinde inocenţa unora care nu văd. Vă dau şi vouă un tricou „sunt chior am nevoie de îndrumare la semafor” nu de alta dar să nu trecem aiurea la semafor că ne calcă troleul.Dacă vreţi schimbare, TREZIŢI-VĂ!

Fata dispărută, a fost găsită, asta pentru că poza a circulat eficient…sau nu cine ştie? Un copil care fuge de acasă, are multe motive în spate. Poate pentru „adulţi” sunt banale, dar pentru ei sunt drame. Rezolvarea cazului şi creditul în această speţă a fost dat celor care scriu şi celor care dau share pe reţea. Super! Hai să vă spun că 90 la suntă dintre cei care au distribuit bătaia nu au dat share la dispariţie. Deci despre ce vorbim?

DACĂ VREI RESPECT, RESPECTĂ!!!

Nu ştiu despre ce vorbim, că eu am treabă, mă duc să-mi fac un tricou! Dar înainte, m-am gândit să mă iau strategic de toţi cei care au impresia vagă că îmi înţeleg scopurile sau ideile, vă anunţ cu multă stimă şi respect că subsemnata are alte scopuri, o doare la bască de trafic, ştie că schimbrile vin altfel şi vă anunţă că ar fi mişto să vă respectaţi publicul. Pardon, voi spuneţi că o faceţi eu spun că nu. De ce, pentru că eu am citit despre efectul Pigmelion (google că aveţi degete) eu scriu pentru cine are răbdare să înţeleagă idei ample, complexe şi de ansamblu. Eu nu scriu comercial şi nici nu am asta în minte. Eu scriu din perspectiva unui specialist (pardon să mă scuzaţi, dacă nu mă validaţi voi e problema voastră), eu fac unele compromisuri dar nu-mi compromit umanitatea. Mi-am mai compromis decenţa când v-am arătat că ştiu să înjur, dare uneori tehnica de „cal troian” trebuie exceutată exact ca un chrirurg care face o reconstrucţie facială după un teribil accident. Speră să fie cât mai aproape de realiate, ştie însă că oricât de tare să agită, oricât de bun este, imaginea de final nu o să fie ca cea de dinaintea accidenului.

NU SUNT SUPEREROU DREPTATE SĂ FACĂ CINE POATE….

Îmi accept limitările, nu sunt un supererou, mi-am depăşit de ceva vreme statutul de victimă, implicit de salvator sau abuzator. Am găsit şi o variantă de expunere pertinentă, la care avocatul m-a anunţat că nu mi-o pot lua în freză. Acum sper că nu este cazul să recurgem la alte ameninţări mai puţin legale, pentru că şi la acelea am medicament, prima faptă se iartă, la următoarea se iau măsuri, la fel de agresive şi la fel de violente parcă aşa e faza cu ochi pentru ochi. În filosofia artelor marţiale cel ce se apără se foloseşte de forţa cu care atacă adeversarul…..deci hadeţi să punem punct şi să găsim o cale de comunicare eficientă care să aducă un plus de valoare social, nu o altă luptă….

P.S mie nu îmi place să mă mint, dacă fac o tâmpenie nu-mi spun: „bravo uite ce faptă bună ai făcut Ana”, dacă pun pe reţea ştiri mişto sunt ahitată după atenţie, dacă fac live cu o faptă bună, n-am voie să instig la alte fapte de acelaşi calibru, pentru că mă laud. Când fac o nasolie nu mă amăgesc supnând că am „salvat societatea” de „agresorii” de pe stradă! Viziunea limitată atrage după sine un social limitat, ignorant şi mediocru. Azi am fost un pic ipocrită şi mi-am permis să scot la lecţie o chestie generală….să-mi fie ruşine, daţi un tricou aici că-l port cu plăcere.

Pseudocv…..de 3 lei şi fără valoare morală

Cu drag Toma Ana-Maria Luminiţa, Consilier în educaţie(master 2 ani nu curs de 5 zile şi disertaţie de 10 aşa ca idee dacă tot era lumea curiosă care e faza cu foile), Formator, Manager Proiect, Economist, Anul 1 de specializare în Profiling şi anailiza a datelor din punct de vedere psihologic, Fondatoare Explore Education, Fotograf de ocazie, Formatoare în anteprenoriat, Specialist în imagine şi branding, Absolventă cursuri de comunicare media, Dependentă de citit chestii de caliate, Tehnician pe finanţe publice, viitor psiholog că încă nu am convis pe nimeni că ştiu despre ce vorbesc….mai am câteva cursuri dar cred că n-au valoare, sunt pe alte domenii care îmi alimentează ideile pluridisciplinare ale unei viziuni de ansamblu! Scuze de CV….diploma nu contează, oare câţi dintre cei care scriu local au şi o diplomă în domeniu ? Hai pardon, vă salut cu deosebit respect faţă de ce agăţaţi pe pereţii biroului, ai mei sunt goi ca Ciociolina când vrea raiting…..

Sursă foto: Wikipedia