De cele mai multe ori, după ce înţeleg cum funcţionează anumite lucruri încep să mă plictisesc. Plictiseala pe mine mă obligă să-mi mut atenţia la alte lucuri mai mult sau mai puţin practice. Cu toate acestea încă îmi mai arunc un ochi pe reţele. Uite aşa, de trei zile mie îmi tot apare articolul acesta pe wall, chiar dacă a fost scris în martie, lol. Ok, am înţeles, apare o dată, de două ori dar a trei oară deja mă enervează. Nu doar articolul mă enervează ci şi toţi terapeuţii, educatorii sau profesorii care îl tot distrubuie. Ok, haideţi să lămurim nişte chestii care ţin de realitate. Adică realitatea aia pentru care iese atât de multă lume în stradă zilele acestea. Începem cu câteva SUGEstii pentru cei care nu se află în situaţii cretine şi terminăm cu câteva sfaturi pentru cei care se află în acele situaţii cretine.

Joaca simplă cu vinovăţiile părinţilor nu-i mişto! Faptul că psihologii sau pedagogii perpetuează astfel de articole tâmpite mă oripilează! De ce? Pentru că staţi în spatele ecranelor şi vă jucaţi cu vinovăţiile părinţilor! Iar acest topic nu-i singurul, mai sunt destule. De la „dacă vrei să fii un părinte mai bun” în cazul în care nu ştiai că eşti un cretin şi până la „copilul fericit este” că dacă nu este copilul tău ca la carte nu mai este, exemple sunt multe şi sunt scrise de tot felul de idioţi. Pardon, opinie personală şi blog personal scriu ce mă taie şi pe mine capul, că aşa e moda:) Exceptând cazurile de abandon clar (care se petrec şi fără plecatul la muncă în străinătate) majoritatea părinţilor care ajung să ia astfel de decizii dureroase nu sunt dragilor cei mai fericiţi oameni din lume! Adică se simt oricum vinovaţi, nu trebuie să se lovească zi de zi de astfel de judecăţi, cu atât mai puţin judecăţi emise de către oameni „cu greutate”. În cazul în care nu s-a prins nimeni, trăim în România. Locul unde, dacă ai o şcoală, dacă munceşti corect, dacă nu ai pile şi recomndări şi dacă îţi vezi de treaba ta n-ai loc! Îhh, haideţi mă că ştim cu toţii şi unde trăim şi cine ne conduce! Idee este că faza cu părinţii plecaţi la muncă nu-i decât un efect, rădăcinile sunt altele, asta pentru toţi cei care se dau zemei pe reţele şi care execută strategic tot felul de idei tâmpite. Dacă voi credeţi că părinţii care iau această decizie o fac de bine ce le este pe mealgurile neaoşe vă înşelaţi! Să te duci să speli la fund bătrânii prin Italia sau Spania după ce ai terminat o facultate plus un master, nu-i uşor….încă încerc să nu înjur pe nimeni dar nu ştiu dacă până la finalul articolului îmi iese 🙂

Haideţi să vă povestesc cum stă treaba! E simplu! Dacă eu ca adult nu-mi găsesc un loc de muncă remunerat la valoarea mea reală, cea mai bună alegere pentru mine şi familia mea este un job în afara ţării. De ce? Pentru că viaţa costă! Pentru asta nu-i chiar aşa uşor să te plimbi prin librării (atenţie că n-am zis „moll”) şi să vezi că o carte are un preţ destul de piperat pentru un salariu mediu. Pentru că nu-i uşor să vezi că educaţia copilului tău costă că până şi copitatul aflat la conducerea ministerilui educaţiei a spus-o. De la creioane la tablete, în secolul vitezei copiii au nevoi cu mult peste ce-şi imaginează unii. Hmm? Nu-i aşa? Ohh, ba da! Vreau să le cumpăr copiilor mei o educaţie! Cum în Românica secolului xx1 educaţia este de fix 2 bani găuriţi, unii dintre noi visează la educaţie pentru copiii lor în afara ţării. Pentru asta unii dintre noi strâng din cur ani de zile. Îşi văd copiii câteva minute pe zi din spatele ecranelor şi nu-i uşor fraţilor! E al naibii de greu să stai printre străini ca la puşcărie. Datul cu pietre e al naibii de uşor la fel şi când vă că¤#” pe voi că voi faceţi schimbări. Faceţi pe naiba. Nimeni nu face nimic concret. Toată lumea are păreri şi opinii sau mai grav toată lumea judecă din afară situaţii pe care nu le înţeleg pe deplin. Că datul cu pietre în România este sport naţional.

Poate nu mă chinuiam atât să scriu acest articol pe care probabil nu-l v-a citi cine trebuie, bă dar m-am săturat! Nu doar părinţii aflaţi peste hotare sunt blamaţi ci şi cei care muncesc 12 ore sau mai bine pe zi. Da băi aceştia, unii nu ne-am născut cu linguriţe de argin între buziţe, unii n-au avut părinţi bine puşi sau educaţii alese prin afara ţării. În caz că nu ştiaţi….ăştia mai zmei nu-şi educă odraslele în ţară. Unii mai trebuie să şi munci băi aceştia la patroni care dau nici 2 lei pe diplome sau pe copiii de acasă. Yes boss, noi ăştia mai de jos suntem sclavi pe plantaţie şi dacă noi ne acceptăm condiţia unii nu vor să accepte condiţiile astea pentru ai lor copiii. E simplu! Mă doare la bască cine judecă. Mami munceşti în draci! Tati munceşti în draci! Da drargilor, pur şi simplu e singura scăpare pentru ca voi să vă puteţi bucura de o viaţă mai bună! Să-ţi fie foame nu-i mişto. Să calculezi la casă fiecare leuţ la fel, nu-i mişto. Să se cace unul şi altul pe studiile tale sau pe cunoştinţele tale sau pe munca ta….nu-i mişto. Unii renunţă la „demintatea” asta tocmai pentru că nu vor ca ordraslele lor să trăiască la fel. Dacă pentru asta trebuie să spăl la cur bătrâni în Italia….fie! Să dea cu piatra cine nu a făcut alegeri tâmpite niciodată!

De la mamele care îşi permit să mai stea câte 10 minute pe FB şi până la părinţii aflaţi în deplasare, nimic nu scapă ochiului critic al societăţii moraliste. Moraliste pe pi/&%¤ mă-sii. Ia mai uşor cu morala! În ultima vreme viaţa s-a scumpit cică. Cică electricitatea şi-a crescut preţul, cică la fel şi gazele, cică la fel şi alimentele sau medicamentele sau taxele. Aooolooo, credeaţi că cei care pleacă peste mări şi ţări pleacă pentru tablete şi jucării? Cât de retardaţi puteţi fii? Nu boss, aia care pleacă, pleacă să-i poate permite facturile, întreţinerea, hainele şi mâncarea, bonus, aia mai „şmecheri” pleacă să strângă bani pentru universităţi prin afara ţării. Aia mai cu trei ouă pleacă să-şi poată permite pensii decente, asigurări de studii, asigurări de sănătate, asigurări de viaţă (din alea reale). Aoooolooo, credeaţi că mulţi pleacă pentru un baton de ciocolată sub pomul de Craciun? Nu boss! Pleacă să-şi poată permite un trai decent. Decent înseamnă să-ţi poţi achita facturile (care sunt din ce în ce mai mari) să-ţi poţi plăti datoriile, pentru că de, unii sunt aroganţi şi nu vor să trăiască în cutii de chibrit în blocurile îmbâcsite de tot felul de poluanţi, poluare care pe termen lung afectează iremediabil sănătatea copiilor. Ca idee nu-i ambrozie, e poluare şi e stres şi e sănătate făcută terci. Decent însemnă să-ţi poţi permite lunar cel puţin suma de 100 de euro să o arunci arogant pe cărţi sau alte chestii educative. Decent înseamnă să-ţi poţi permite o ieşire în oraş sau în vacanţă fără să te uiţi în portofel. Decent înseamnă haine din materiale de calitate şi hrană sănătoasă. Decent mai înseamnă şi posibilitatea să pui pe dreapta, bani albi pentru zile negre. Şi dacă suntem la capitolul judecăţi: de ce fraţilor nu toţi sunt capabili să-şi conştientizeze faptele?

Duuuuamne cât de uşor este să se ….unii pe ei când au agenda în spate şi e cam grele cu planul de execuţie. Unii este aşa ignoranţi că nici nu ştiu ce agende execută doar că asta este o altă poveste pentru altă ocazie. Revenind la părinţi. Hmm! Eroi de război! Eu admir sincer părinţii care sărută de „noapte bună” ecranele reci…..care vând copilări şi cumpără vieţi decente. Părinţii aia care îşi asumă judecata publică şi care adorm plângând. Aia care se rup de tot şi de toate şi pentru care sărbătorile sunt alte date în calendar. Părinţii ăia care îşi vor asuma inclusiv critica propriilor copiii, nu pentru că ai lor copiii ar simţi asta ci pentru că ai lor copiii devin sugestibili la statutul de victimă indus de tot felul de dobitoci iresponsabili care se consideră „formatori de opinii publice”. Hai pardon! Cei mai mulţi părinţi care se împart între casă şi jobul din afara ţării (sau din ţară), nu o fac de drag şi nici din aroganţă! În cazul în care trăiţi pe altă planetă să vă spun un secret: BANII CONTEAZĂ! OOOOO, ce urât doamna Toma, cică e unii spun că e ok să fii sărac! Hai pardon, să moară alţii de foame şi să-şi hrănească ei copiii cu iluzii. Banii sunt mijloace nu scopuri, asta este singura diferenţă, restul sunt poveşti ale celor care se complac în situaţii mizarabile că de aşa zic unii, că sărăcia înobilează. Unde? Că eu văd mulţi oameni cu titluri nobiliare şi ăia nu-şi educă odraslele să fie săraci şi să se hrănească cu ….aere!

Cunosc destui care trăiesc viaţa copiilor în ture. Nu-i uşor, nu-i plăcut şi nu-i mişto să fie puşi la zid de toţi retardzii care fie nu ştiu în ce ţară trăiesc, fie sunt alimentaţi de tot felul de idei „măreţe”. Pentru părinţii care rămân acasă, că în general unul pleacă unul rămâne, asta dacă se uită cineva şi pe statistici (zic şi io) vă dau câteva idei măreţe şi vouă şi celor care sunt plecaţi 🙂

1.Nimeni în lumea asta nu are voie să-ţi spună ce este bine şi ce nu pentru copilul tău. Tu decizi, tu îţi asumi! Construieşte pentru copilul tău un viitor indiferent de ce rahat mănâncă „specialiştii” lu’ peşte prăjit. Cumpără educaţia care le este negată cu atât de multă vehemenţă. Nu te uita în gura nimănui şi nu considera ceea ce faci un sacrificiu, consideră că le cumeperi o viaţă nu le vinzi o copilărie.

2.Fă orice poţi şi orice îţi stă în putere să le alini dorul. Nu-i privi nici pe ei şi nici pe tine ca pe victime. Probabil că generaţia mea este o generaţie de victime asta nu înseamnă că şi copiii noştrii trebuie să fie la fel.

3.Foloseşte tehnologia cu cap şi suflet 🙂 . Sunt destule aplicaţii pe care le puteţi folosi zilnic şi care să le arate copiilor că distanţa nu contează. Este valabil şi pentru cei care lucrează prea mult în ţară. Un mesaj cu „te iubeşte mami” sau „ai mâncat” sau „ce faci” sunt simple şi înseamnă enorm.

4.Implicaţi în viaţa copiiilor cât mai multe persoane. Bunici, unchi, mătuşi. Copiii au nevoie să fie înconjuraţi de oameni care îi iubesc şi la care pot apela oricând. Este doar o compensare dar funcţioneză. Pentru asta aveţi voi nevoie să rezolvaţi toate divergenţele de familie dar cu un pic de efort şi un pic de ambiţie totul se poate armoniza.

5.Investiţi în sănătatea voastră şi a copiiilor. De la asiguri de sănătate şi până la asigurări de viaţă. Niciodată nu se ştie ce se poate întâmpla şi este dezirabil ca orice risc să fie minimalizat. La noi nici sănătatea nu-i gratis şi sunt convinsă că şi voi ştiţi asta. O săptămână de stat în spital plus o lună de tratament pe mine m-a costat mai bine de 400 de euro anul trecut. Mă întrebam serios…..dacă nu-mi permiteam acele antibiotice sau acel spital….ce făceam?

6.Investiţi sume importante pentru viitoarele studii ale copiiilor. De la cărţi la conturi cu destinaţie „pentru studii”. priviţi cum se degradează învăţământul din ţară. Copiii de astăzi crescuţi armonios vor visa mâine la o educaţie reală şi nu la bătaia de joc la care ne uităm acum. Copiii de azi au grade de comparaţie şi sub degetele lor stă o lume întreagă. Cei mai ambiţioşi dintre ei vor dori să „fugă” şi nimeni nu are voie să-i învinovăţească sau să îi plângă. Atâta timp cât în ţară nu există educaţie, nu există cercetare şi nu există loc pentru ei nimeni nu are voie să-i judece! Să-mi fie cu pardon, debandada din ţară ne aparţine şi emigrarea masivă a oamenilor valoroşi este doar efectul ignoranţei maselor nu ale politicului. Politicul nu ar avea putere dacă fiecare şi-ar face treaba cu stoicism în dreptul său. Dar….bârfa, ura, suferinţa, datul cu pietre, câştigul facil, manipularea, minciuna, sporturi naţionale. Cum să le spun eu copiiilor staţi printre hiene?

7.Explicaţi-le copiilor valoarea banilor. Faceţi educaţie financiară cu ei şi demonstraţi-le că nimic din ceea ce faceţi nu este fără sens. Nu le reproşaţi că „fac şi dreg pentru tine” dar explicaţi-le ce anume învăţaţi voi din fiecare greşală. Nu vă educaţi copiii să fie săraci! Insuflaţile valori şi explicaţi-le că banii cumpără doar obiecte nu şi oameni. Restul este poveste!

8. Călătoriţi împreună cu copiii, chiar dacă un părinte nu este prezent. Nu „pedepsiţi” copiii pentru că vă simţiţi vinovaţi. Nu „pedepsiţi” copiii pentru că cel mai probabil „capul famliei” nu-i acasă. Dragi mamici, nu aveţi idee ce multe puteţi face atât pentru voi cât şi penru copiii voştri dacă eveţi curaj. Străbateţi ţara în lung şi-n lat. Nu se ştie niciodată când veţi fi nevoiţi să o părăsiţi definitiv. Arătaţi-le copiiilr ce frumoase sunt meleagurile pe care s-au născut, pentru că sunt frumoase. Jucaţi-vă vu copiii, citiţi-le şi vorbiţi în permanenţă cu ei. Chiar dacă realitatea părinţilor nu-i mereu cea mai fericită nu înseamnă că este cazul să înveninăm şi realitatea copiilor cu tot felul de regrete inutile 🙂 Sunt părinţi care citesc poveşti de noapte bună conectacţi la telefoane scumpe la fel cum sunt şi părinţi care expediază copiii la somn sau la tv/tablete rapid pentru că au nevoie de „linişte”.

9. Educaţi-vă şi pe voi nu doar copiii voştrii. Mergeţi la cursuri, investiţi în dezvoltarea voastră ca oameni. Părinţii echilibraţi cresc adulţi echilibraţi, indiferent de situaţiile cu care se confruntă. Nu sufocaţi copiii doar pentru că un părinte nu este prezent. Trăiţi şi pentru voi. Cu cât voi sunteţi mai ok cu atât copiii voştrii sunt mai ok. Ca o paranteză, evitaţi geloziile 🙂 pentru că în familiile de acest gen cele mai multe rupturi apar din astfel de comportamente.

10. Iubiţi-vă pe voi şi iubiţi-vă copiii. Fiţi conştienţi că prezenţa voastră în viaţa lor este importantă. Paradoxal cunosc taţi plecaţi în afara ţării care sunt mai prezenţi în viaţa copiiilor decât cei care trăiesc efectiv lângă aceştia. Timpul petrecut cu ei fiind mai scurt, este şi mai preţios. Cunosc familii mai fericite şi mai armonioase decât cred mulţi, din simplul motiv că nu au grija zilei de mâine. E atât de simplu, nevoi de bază satisfăcute, stres mai puţi, viaţa mai fără griji, timp pentru multe. Desigur că sunt şi familii disfuncţionale dar asta nu este o regulă!

Când sunt acasă şi prezenţi cu toţii, pentru acest tip de familii nu contează că există vase nespălate, că nu s-a dat cu aspiratorul sau că o temă este nefăcută în totalitate. Pentru aceste familii contează să iasă în parc, să râdă şi să simtă. Pentru aceste familii timpul este foarte preţios. Nu este irosit cu certuri sau chestii inutile. Este petrecut în vacanţe sau în seri pline de armonie. Pentru cele mai multe familii aflate în astfel de situaţii viaţa nu este uşoară. Copiii simt asta, pentu că adulţii simt asta. Adulţii sunt mai afectaţi decât copiii pentru că au abilitatea să îşi raţionalizeze situaţia. Uneori adulţii aflaţi în astfel de situaţii compensează excesiv absenţa fizică. Mai cumpără în exces haine sau jucării. Da, mai fac şi aşa. Asta pentru că adulţii din aceste situaţii se simt vinovaţi. Ca idee, nu cumpără atenţia copiiilor doar caută să-şi spele vinovăţiile care sunt greu de suportat şi fără să le vezi pe tapet pe la tot felul de „specialişti” şi fără să le auzi de la tot felul de „prieteni” şi fără să le observi la serbările de la şcoală sau grădiniţă….unde de cele mai multe ori al tău copil are prezent doar una bucată părinte.

Am auzit recent o fază mişto a unui om care vorbea despre terapie şi psihologie şi care spune că un chirurg nu trebuie să simtă o boală să o poate trata. La medicină cam aşa este dar un nene care operează pe cord a operat înainte zeci de cadavare. A văzut inima şi a studiat-o ani de zile. În psihologie observ că nu-i chiar ca în medicină. Că spre deosebire de medicină, pe aci nu prea vezi pe ce „operezi”. Pe aci este foarte important să fi trecut tu prin anumite procese, nu doar să fi trecut prin ele ci şi să le fi rezolvat! Ca idee, cu mult drag pentru toţi specialiştii lu’ peşte prăjit, în loc să puneţi articole cretine ca cel prezentat mai sus mai bine redactaţi câteva soluţii eficiente dacă vreţi să fiţi de folos, dacă nu …..tăcerea e de aur dragilor!!!! Eu ştiu că românul nu prea vine prin cabinete dar nu-i mişto boss să-i mainipulaţi în halul ăsta. Cică în terapie e indicat ca omul să-şi cunoască problema şi să o conştientizeze nu să-l faci tu să se simtă vinovat! Zic şi io….dar ce ştiu eu? Eu sunt doar o tanti care scrie şi care ocazional mai jocă şi rolul de consilier în educaţie. Care nu-şi compătimeşte nici propria soartă nici ce pe cea a celor care îi calcă pragul. În principal lucrez cu materialul clientului şi pentru astfel de cazuri în loc să militez pentru „să vină acasă că moare copilul” caut să găsesc soluţii de compromis cu privire la educaţia copiiilor din astfel de familii. Decizia de revenire în ţară, uneori, are un impact mai nasol…..asta aşa ca idee. Condiţia familiei scade şi măsurile finaciare ce vizează inclusiv copiii au un impacat major asupra tuturor membrilor.

Photo: WE ARE WARRIORS credit je şi la fotografie şi la kindări (bine, la kindări doar juma de credit)

P.S Pentru toţi care nu au nici cea mai vagă idee despre ce se petrece în ţara asta: NIMENI NU PLEACĂ DE CE BINE E AICI! Mulţi nu-şi abandonează copiii dăştepţilor! Mulţi pleacă la muncă afară pentru că în gm….n-au bani nici de facturi nu zic de caiete sau altceva. Se numeşte adaptare la un sistem pe care nu noi l-am creat! Un sistem care este alimentat zi de zi de tot felul de ignoranţi. Unii mai deştepţi pleacă definitiv şi cu tot cu copiii, pentru că unii capitulează! Pur şi simplu ajung la saturaţie şi se resemnează! Ţara mea este mişto doar că este locuită de toţi cretinii care nu doar că nu ştiu pe ce lume trăiesc se mai şi trezesc să scrie tot felul de aberaţii.

P.S Pentru SUGEstii şi reclamaţii vă invit să-mi maltrataţi privatul sau căsuţa de comentarii! Dar atenţie eu nu caut să conving pe nimeni, eu în principal când deschid gura sau dau drumul la taste argumentez foarte bine ceea ce spun!

p.s p.s scuzaţi dosul copiiilor meu, sunt la fel de nepoliticoşi ca a lor mumă 🙂