Societatea, indiferent de epocã, a avut dileme crunte în ceea ce priveşte anumite țeluri ale educației. Mereu am gravitat în jurul problemei „eu vs ceilalți”, desigur cã soluţia idealã a fost gânditã dar asta nu înseamnã cã se şi aplicã.

Discuțiile cu juniorii mei sunt de multe ori luminatoare. De ce? Pentru cã sunt copii în primul rând, pentru cã experiența lor de viațã nu este încã viciatã de oportunişti. Idealul este ca, inclusiv atunci când vor întâlni astfel de primate care au schimbat peretele grotei cu cel al rețeleor ei sã rãmânã cu viziunea „întreagã”. Greu dar nu imposibil, pentru cã, dacã ştii sã spui poveşti copiii învațã mai repede decât ar crede mulți.

Azi am zis sã vã spun şi eu o poveste, am observat cã mulți adulți nu gãsesc diferența dintre oportunitate şi oportunism, poate vã ajutã un puşti la faza asta 😎

„-Mãtule, abia aştept sã merg mâine la şcoalã!
Da ştiu, am stricat copilu’ csf, ncsf
-De ce fiu’ lu’ Zeus?
-Pentru cã ne vom juca de-a tribunalul!
-Uuuu, povesteşte te rog!
-Pãi azi am citit o poveste despre un crocodil care a ademenit o cãprioarã la râu, apoi i-a spus cã e proastã şi a mâncat-o.
-Cum a ademenit-o?
-S-a prefãcut cã plânge şi cã nu este bine!
-Lacrimi de crocodil.
-Daaa!
-Şi mâine ce veți face?
-Mâine judecãm crocodilul!
-Foarte tare! Tu cine vrei sã fi?
-Judecãtorul, sã condamn cricodilul!
-Alooo, vezi cã judecãtorul nu are voie sã gândeascã aşa!
-Pãi crocodilul este vinovat!
-Când vine în fața ta nu este, este învinuit sau acuzat. Tu decizi în baza dovezilor nu în baza la ceea ce crezi tu. Dacã procurorul nu are destule dovezi?
-Îl laşi liber? Nu-i corect!
-Îl laşi liber pentru cã teoreric, bãieții buni joacã dupã reguli, plecãm de la prezumția de nevinovãție. Plus, dupã ce legi îl judeci?
-Cum adicã?
-Legile omului sau legile naturii? Mie mi-ar plãcea rolul de avocat al apãrãrii, aş pleda pentru „natura crocodilului” aş cere judecatã dupã legile naturii. Aş pleda cã e nevinovat şi cã da capra a fost proastã. Ce ea nu ştie cã e carnivor crocodilul?
-Hmm, nu aş accepta! Aş judeca dupã legea omului!
-De ce?
-Ce crocodil ar spune cã „eşti proastã”?
-Aha, deci povestea nu este despre animale!
-E cu animale dar este despre cum se poartã oamenii!
-Exact, bravo kinder! Dar tot avocatul apãrãrii mi-ar plãcea sã joc!
-Ai apãra un criminal! De ce?
-M-ar forța sã gândesc din alt unghi, unul cu care nu sunt de acord. Aşa poate aş înțelege cum gândesc alții blocați în acel tipar de gândire. Plus, sunt multe cazuri în care avocații au gãsit tehnicalitãți şi au scãpat oameni vinovați.
-Dar nu este normal, nu este corect!
-Depinde din ce unghi priveşti. Legile omului nu sunt perfecte, majoritatea nu prevãd chestii, doar previn ceea ce cunosc deja. Cel mai bun exemplu este acum cu tehnologia şi legislațiile din multe țãri. Când te faci mai mare îți mai povestesc.
-Hmm şi dacã procurorul nu aduce destule dovezi, ca judecãtor trebuie sã dau drumul unui criminal?
-Da!
-Nu, nu este normal!
-Ba este, tu joci dupã reguli, plus, repet, nu ai voie nici mãcar sã foloseşti cuvântul „criminal” nu zic sã mai şi crezi asta. Judecãtorul este arbitru! Nu ține cu nimeni. Dacã chiar este nevinovat.
-Este vinovat!
-Cunoşti asta pentru cã ai auzit povestea cu tot cu final şi alte date emoționale.
-Pãi toate animalele erau speriate….
-Un judecãtor nu ştie asta, el lucreazã cu fapte nu cu emoții.
-Dar…..cum sã judec fãrã sã simt ce judec?
-Te rezumi la ce îți este prezentat, faci abstracție de alte poveşti….
-Hmm….nu mai vreau sã fiu judecãtor, cred cã este un job foarte greu…
-Cred, imagineazã-ți cã e greu sã te detaşezi de nişte lucruri. Sã spunem cã un judecãtor a trecut printr-o experiențã personalã. Un exemplu, a trecut printr-un divorț urât cu o soție care a fãcut lucruri ce l-au rãnit maxim. Are un caz în fațã cu un divorț.
-Cred cã i-ar fi greu sã judece cazul!
-Şi eu cred la fel!
-Maaami, e greu sã fii om mare :)))

La şcoalã nu a fost judecãtor, a fost jurat
-Maaatuuuule, am condamnat crocodilul! A încercat avocata sã spunã cã aşa e el şi cã nu avea cum sã se abținã dar nu m-a impresionat. Nu este normal sã profiți de bunãtatea altora. Un lup nu-l poți condamna cã vâneazã o cãprioarã dar pe un om da.
-Pãi era crocodil!
-Nu mãtule, doar se prefãcea cã este :))) ”

Concluziile le trageti voi :))