Dragul meu cititor, eu am pretenţii. Eu, adică tanti asta care nu prea are ce face, care greşeşte exprimările, care nu ştie să folosească „blogul” aşa „cum trebuie”, care postează exagerat de mult, care îşi face singură strategiile şi care scrie compulsiv, eu, autoarea acestui blog, am pretenţii de la tine, dragul meu cititor. Am al naibii de multe pretenţii. Am pretenţia să nu te vaiţi când vezi un text de 7000 de cuvinte în faţa ta. Pe bune acum, cititul nu a omorât pe nimeni, să mor dacă te mint 🙂 , cel puţin eu nu ştiu să fi omorât pe cineva 🙂 . Ca idee, ştiu că scriu al naibii de mult, dar am pretenţia să înţelegi ce rahat mănânc eu, aşa că nu fug de câteva explicaţii extra, ar fii păcat, dacă tot „muncesc” să nu muncesc degeaba zic 🙂 . Eu nu mă vait că scriu aşa multe cuvinte, te rog nu te văita nici tu dacă vrei să le citeşti 🙂 eventual fă pauze între paragrafe dar abia la 5 minute după ce creierul a spus STOP 🙂 răbdarea se educă love 🙂 o educăm şi la capitolul citit 🙂 .

Dragul meu cititor, eu am pretenţii, am pretenţii să nu fi un cretin pedant. O da, aprecize maxim o mână de ajutor, dar înţelege o chestie: suntem imperfect de perfecţi. Ok, mai mănânc o literă, mai pun un „i” aiurea sau nu-l pun, dar dacă greşelile mele nu omoară pe nimeni, WTF? De ce simţi nevoia să umileşti un alt om public? În privat e altă poveste, pentru că vei observa ce smerită pot fii când nu mă simt atacată 🙂 . Nu mă înţelege greşit, eu ador confruntările 🙂 dar am pretenţia să le faci faţă. Dacă ne luăm la trântă, oh well, vreau un partener cel puţin egal în „arenă” altfel ce sens ar avea 🙂 . Vezi tu, dragul meu cititor, eu înainte de orice, am pretnţia să fii OM! E o pretenţie a naibii de complicată. A fii Om este complicat, pentru că presupune o formă de educaţie fină, presupune o „măsurare” a interiorului în raport cu exteriorul şi o amplă analiză a exteriorului pentru a putea alege din interior. Pentru a ne înţelege, dragul meu cititor, am pretenţia să mă corectezi. O da, aşa îmi arăţi multe, dar cel mai mult îmi arăţi că vrei să mă ajuţi, pentru asta, am pretenţia să îmi explici ce şi unde greşesc şi de ce. Vreau să învaţ, aşa că am pretenţia să mă ajuţi 🙂 nu să mă „umileşti” pentru că am pretenţia să înţelegi care e faza cu „apărarea”. Dacă mă ataci, e cazul să înţelegi că am voie să mă apăr şi o voia face decent pentru că am pretenţia să înţelegi că „a te apăra nu implică automat şi actul de a da cu ură şi sadism” 🙂 .

Dragul meu cititor am pretenţia să treci peste bariera acelui Status Quo, acel tipar de gândire după care funcţionează toată lumea, bine, nu toată lumea doar 98% . Am pretenţia să mă accepţi aşa cum sunt 🙂 adică în afara tiparelor, cel puţin ca „blogăr”. I don’t give a fuck about the status quo 🙂 . Unii dintre noi aşa funcţionează. În afara „parametrilor” , iar dacă te trezeşti spunând că Blogul lu’ Toma e lung, blogul lu’ Toma e greşit, blogul lu Toma e aşa şi pe dincolo, n-ai înţeles că blogul lu Toma e mai mult monologul lu’ Toma. Dacă ai deschis articolul gândeşte şi din perspectiva lu’ Toma: Toma te-a invitat la ea. Toma te-a invitat să vezi cum arată mintea şi sufletul ei. Toma are încredere în tine că nu-i vei face mizerie în casă 🙂 Toma invită puţină lume la ea pentru că Toma ştie că-i pretenţioasă 🙂 . Aşa că dragule, am pretenţii, am pretenţii să nu fi mârlan 🙂 . Eu ştiu că nu-i cea mai luxoasă casă, dar sunt cam ocd-istă la capitolul dezordine-ordonată. De, m-am născut sub semnul „fecioarei” sunt excesiv de excesivă 🙂 La mine în creier totul are o „logică aparte” la fel şi la mine în suflet 🙂 . Dacă vrei să înţelegi ce sau cum merge, am pretenţia să îmi accepţi toată „fiinţa” imposibilă 🙂 .Ţi-am deschis uşa pentru că…..acum scrie tu ce şi cum 🙂 ştiu că poţi 🙂 .

În toată modestia mea 🙂 eu ştiu ce sens are fiecare lucru pe care îl aşez şi de ce îl aşez, dacă eu am încredere în tine să-ţi arăt mirobolantul meu „palat”, te rog să ai şi tu încredere în mine că ştiu ce fac la mine în „palat” 🙂 . Încrederea se câştigă greu, sunt conştientă de asta, dar eu ţi-o ofer fără bariere la fiecare articol. Am încredere maximă în tine! Am încredere că poţi înţelege perspective diferite şi abordări diferite, că daia ai ajuns la mine pe monolog 🙂 . Am încredere că poţi înţelege şi accepta că eu nu funcţionez ca alţii şi că nu-mi place viziunea altora. Nop, nu-s „specială” doar că al meu creier e cam ciudat 🙂 aşa funcţionează el, aşa crede el că se fac lucrurile, plus că ţi-am spus e ocd-ist 🙂 . Nu ştiu de ce Mama Natură şi Dumnezeu au făcut tot posibilul şi imposibilul ca eu să funcţionez aşa, dacă voi afla promit că îţi voi spune şi ţie, dar am încetat acum mult timp să-mi mai fie ruşine cu ceea ce sunt sau cu felul în care gândesc, simt şi acţionez. Aşa că dragule, şi aici am pretenţia să fii Om 🙂 .

Acum câteva luni, mă certam al naibii de rău cu „neşte jurnalişti” şi cu „neşte blogări”. Eu, în tot cretisnismul meu le argumentam că-s ei cretini 🙂 , ok not cool, dar pe bune la faza „atâta poate publicul” mi-a crescut tensiunea. Publicul în opinia lor poate doar articole de 120-300 de cuvinte 🙂 . Publicul poate decât „subiecte picante” sau „publicul e doar după pâine şi circ” iar între timp hai să le şi vindem ceva 🙂 . Ok, ultima parte n-au spus-o dar o spun eu 🙂 că eu sunt tare afurisită când oamenii subestimează Oamenii 🙂 . Eu, dragă cititorul nu doar că am pretenţii dar am încredere că eşti un pic mai dezvoltat decât căţelul lui Pavlov (cu degetul opozabil dă google dacă nu prinzi poanta). Am pretenţii, dar cel mai mult am încredere. Pe principiul dacă eu pot şi voi puteţi că n-aveţi draci pe voi 🙂 bine unii aveţi dar cu răbdare facem şi „exorcizări” 🙂 .

Eu vă respect suficient de mult să nu vă menajez, să vă dau de lucru, să vă dau de gândit şi de analizat. Poate metodele mele nu sunt cele mai „tradiţionale” pentru că teoretic „nimeni nu are timp” să citească atât. Toţi vor sinteze, toţi vor concluzii şi rezultate rapide. Pentru asta puteţi accesa miii de alte bloguri sau articole. Pentru cei ce vor rezulate rapide există o cale. Eu vă spun doar că nu este calea cea mai uşoară. „Dezvoltare personală” express mode, hmm….e ca la Fast-Food. Are gust, te hrăneşte, dar îţi fute tot interiorul. Ştiu că nu prea avem bani de mâncare Bio…..dar când ai merele în pom….ce rahat te opreşte să le iei 🙂 am pretenţia doar să nu fi calic 🙂 că faci indigestie şi-ţi spun din experienţă că nu-i mişto. Cititul e ca orice altă activitate sportivă. Ai nevoie de antranament şi de răbdare. Corpul, mintea, sufletul, au nevoie de timp să digere şi să integreze 🙂 apoi să transforme în putere/energie. La sală nu vei ridica din prima 100 de kg la fel cum nu vei putea citi din prima 7000 de cuvinte. Dacă eu am răbdare să le scriu şi să folosesc anumite tehnici care să facă antrenamentul plăcut, te rog ai şi tu răbdare cu tine. Aici nu este o pretenţie e doar o sugestie 🙂 pentru că dacă vei ajunge să digeri toată nebunia de la mine din monolog, în mod cert vei vrea să alergi un pic mai liber 🙂 prin biblioteci sau librării 🙂 zic şi eu 🙂

Am pretenţia, dragul meu cititor să poţi înţelege că printre literele mele nu se vor regăsi toate răspunsurile tale. Un Om foarte isteţ mi-a spus acum mult timp „adevaratul maestru este în tine”. Am pretenţia ca la anumite semne de întrebare să-ţi găseşti singur calea spre răspuns. Tot acel Om mi-a spus că un profesor are dreptul doar să deschidă uşa, este alegerea elevului dacă trece sau nu pragul. Dacă cere sau nu îndrumare, dacă vrea sau nu să înveţe singur. Eu am pretenţia ca tu, dragul meu cititor să faci cea mai intuitivă alegere pentru tine. Tu ai dreptul să alegi ce vrei sau pe cine vrei să te îndrume. Eu de exemplu, m-am crezut zmeoaică de multe ori, am experimentat multe chestii, chiar dacă văzusem la intrare semnul de „biohazard” 🙂 . Mi-am luat-o în freză, m-a durut, m-am ridicat şi am mers mai departe, bine uneori am mers în genunchi dar asta este altă poveste. Ideea este că unori am tâjit după sprijin, a fost greu să-l cer, mai ales când nu găseam cui şi a fost dureros când mi-a fost refuzat. Oh well, Omul cât trăieşte învaţă cum e faza cu puterea şi testele ei 🙂 Chestia este să învăţatm, cum? Ce mai contează? Contează că dacă eu pot oricine poate, dar înainte să poată trebuie să treacă prin toate testele „eroului” 🙂 .

Am pretenţia să înţelegi că uneori metaforele sunt cea mai potrivită cale de a exprima o stare, la fel cum şi povestea este cea mai mişto cale spre morală şi etică echilibrată. Dintr-o poveste fiecare îşi ia ce are nevoie nu ce cred eu că are nevoie 🙂 Am pretenţia să înţelegi că, dacă îţi spun o poveste, depre mine sau despre altcineva, nu este cazul să ceri detalii particulare. Am pretenţia să înţelegi care sunt limitele poveştilor sau scopurile lor. Bârfa este cel mai al dracu mecanism de apărare al celor slabi, creduli şi răniţi. Am pretenţia să vezi că nu-mi place lipsa de respect. E ca şi cum invit la masă un flămând, iar el se ridică brusc şi spune „nu-mi place” apoi fuge la frigider să vadă dacă ascund alte bunătăţuri. Ok, rude! WTF? Cei 7 ani de acasă, am pretenţia să fii decent 🙂 şi să apreciezi ceea ce primeşti poate nu chiar gratis, pentru că dacă citeşti asta un anume efort tot depui, dar fără preţ măsurat în hârtii sau cifre 🙂 . Am pretenţia să nu-mi umbli în frigider 🙂 sau în cămară fără permisiune pentru că stau prost la capitolul intimitate. Dacă nu vreau să împart ceva, ştiu eu de ce 🙂 am pretenţia să înţelegi măsura tuturor lucrurilor, mai ales dacă acele lucruri îmi aparţin 🙂 . Când simt eu că e nevoie dau şi ultima frimitură, dar de cele mai multe ori nu este nevoie. În definitiv nu vrei să mor eu de foame ca să te hrăneşti tu….zic şi eu 🙂 . Am pretenţia să înţelegi că atunci când întind masa mă straduiesc să aduc cele mai mişto bunătăţuiri. Pentru că sunt o gazdă foarte activă, nu ştiu eu să gătesc chestii prea sofisticate dar….. mâncarea mea este deliciosă 🙂 o spun alţii nu o spun eu 🙂 şi mereu ai desert promit 🙂 doar că ţin la siluetă şi la măsură 🙂 . Să nu ne facem cât porcii zic 🙂 plus că există risc de indigestie 🙂 eu una dacă mănânc prea mult dulce sau dacă mânânc dulce pe stomacul gol….să zicem că mă ia leşinul 🙂

Am pretenţia să îţi observi bine statutul de musafir. Ai venit, am râs, am stat la masă şi am mâncat, am mai spus o glumă, poate chiar ţi-am oferit un pat cald în camera de oaspeţi, da, am şi din asta 🙂 pentru cei mai sălbaticii am şi cort am şi curte 🙂 dar am pretenţia să înţelegi că „Omul vine dar mai şi pleacă”. Nu că-s eu nepoliticoasă, mie îmi place compania 🙂 mai ales cea care mă inspiră, dar ce rahat crezi că vei mai învăţa dacă rămâi prea mult la mine? Nu te dau afară, aştept să te simţi tu, dar simte-te 🙂 . Ce-i drept poarta mea stă mai mereu încuiată şi mai am şi câini, dar dacă vrei să treci în vizită mă poţi apela la telefon oricând 🙂 ce metafore cretine am la 8 dimineaţa 🙂 . Dar îmi plac, pentru că eu ştiu ca atunci când citesc citesc cu vocea mea interioară şi vreau ca vocea ta interioră să înţeleagă cât mai uşor tastaura mea exterioară 🙂

Eu şi metaforle, eu şi exprimările mele colorate, am pretenţia să le tolerezi nu eşti obligat să le accepţi şi este indicat să le foloseşti cu măsură dacă îţi plac, ca orice alt lucru din lumea asta. Umorul pentru mine e medicament, înjuratul are un sens 🙂 mai ales când vreau să evit loviturile frontale direct în fălci 🙂 . Nu am pretenţia să le accepţi fără opinie dar am pretenţia să înveţi să le tolerezi. În lumea asta sunt chestii mult mai nasoale, dacă nu poţi face faţă unor cuvinte oare cum vei face faţă la restul? Vezi? Am pretenţia să înveţi conştient de ce fac anumite lucruri, care este scopul acelor lucruri şi ce vreau să îţi arăt. Pentru că eu nu-mi permit să subestimez pe nimeni. Nu suntem egali, dar putem fii egali în drepturi. Este dreptul tău să ştii ce face omul din faţa ta. Să-i înţelegi mecanismele şi să poţi acţiona în consecinţă. M-am lovit mereu de intenţii ascunse, nu doar că le-am detestat dar când mi-au spus că „era spre binele tău” m-a luat capul. Nimeni nu are de unde să cunoască ce este sau ce nu este bine pentru mine, plus că prin asta m-au subestimat, iar eu am învăţat să-mi cunosc valoarea. Eu evit să te subestimez dragul meu cititor de aceea îţi spun ce fac şi cum fac. Sunt multe tehnici de limbaj pe care le folosesc, sunt multe experimente pe care le întreprind chiar şi pe tine 🙂 (ţi-am spus asta de acum câteva luni) dacă vrei să intrii în „joc” alegerea este stric a ta înţelege doar că scopul meu este să aduc anumite lucruri la lumină iar asta poate răni 🙂 sau poate creea cel puţin un disconfort. Cine ocultează lucruri, cine se piteşte în spatele unor tehnici, cine subestimează cititorul, oh well….judecaţi voi, eu am obosit să mai judec.

Încredrea se câştigă greu şi se păstrează şi mai greu. Etica, moralitatea acţiunii, binele şi răul sunt alegeri personale. Eu am greşit mult, am făcut multe tâmpenii şi am văzut efectele acelor tâmpenii în timp. Am văzut însă cât de mult pot învăţa din greşelile mele şi de mult timp am prins curaj în faţa lor adică azi nu-mi e frică să greşesc dar vreau să mă conving că este „greşală” 🙂 Poate daia nu strâng de gât oamenii care spun că cititorii sunt aşa şi pe dincolo. Emiţătorul mesajului are responsabilitatea mesajului în totalitatea sa. Receptorul are responsabilitatea înţelegerii acelui mesaj, mai ales dacă îi sunt oferite pe tavă „toate codurile de decriptare”. Să spui că nu-i mişto să forţezi oameni, ok, aşa este, dar există metode să le arăţi. Este alegerea lor ce fac mai departe, mai ales dacă tu ai dat tot ce ai putut cum ai putut mai bine. A face bine, nu-i mereu cea mai bună cale de a educa, ştiţi voi care e faza cu iadul şi intenţiile, dar a face rău conştient…..aşa ajungem să avem iadul in real life. De aceea este nevoie de o alegere conştientă a celui care primeşte. Cel care primeşte, am pretenţia că poate alege singur ce vrea şi cum vrea să primească. Am pretenţia că este un om sănătos care poate înţelege multe perspective şi poate alege singur ce căi urmează. Este o formă de respect ciudată 🙂 dar eu te respect mai mult decât crezi, poate daia te pot atenţiona când o iei pe arătură fără să-ţi scriu exact numele 🙂 . Nu o dată mi-ai dat mesaj şi m-ai întrebat dacă vorbeam despre tine sau despre tine sau despre tine 🙂 poate vorbeam sau poate nu…..eu sunt tare ciudată dar înainte de orice am pretenţia să te întrebi : „de ce m-am simţit atacat” 🙂 . Poveştile mele nu-s chiar aşa particulare sau speciale, am pretenţia să înţelegi că prin ce treci tu sau eu trec mulţi alţii 🙂 poate daia şi astăzi unele proverbe, basme sau alegorii încă au sens. Poveştile nu-şi pierd nicodată esenţa 🙂 chiar dacă trec secole peste ele. Asta ar trebui să-ţi arate că, natura umană nu este chiar aşa complicată pe cât spun mulţi şi nici n-a evoluat aşa mult pe cât pretind toţi cretinii care îţi spun că „fără muncă se poate” că doar e secolul vitezei de ce pi*** mă-sii să depui efort…..că doar poţi să te vindeci miraculos şi spontan cu terapia x 🙂 ia vezi poţi?

Eu am pretenţia să înţelegi că nimic în lume nu e moca. Pentru acest text şi pentru toate celelalte ai plătit timp şi energie. Este alegerea ta dacă preţul a fost sau nu a fost corect 🙂 dacă mai vrei sau nu să oferi preţul este tot o alegere. Tu eşti cel care decide dacă am sau nu am dreptate, tu eşti cel care decide dacă se lasă sau nu „agresat” iar şi iar de literele mele interioare tu eşti cel care decide ce paşi mai face sau  dacă vrea odihnă sau dacă rămâne sau dacă pleacă 🙂 toate sunt alegeri ce nu-mi aparţin. Alegerea mea a fost să-mi exprim vocaţia aşa cum am înţeles-o şi cum am considerat de cuviinţă. Ştiu că te „atacă” textele dar am pretenţia că eşti suficient de puternic să faci cele mai potrivite alegeri pentru tine. Ştiu că nu am cele mai „coool” metode iar unele au abiltatea să te frigă destul de nasol, încearcă să înţelegi că scopul nu este de a te răni pe tine sau pe altcineva:) atâta vreme cât nu pronunţ un nume, nu cu tine mă lupt 🙂 . Dacă vrei lupte sau lămuriri am pretenţia să stai ochi în ochi cu mine fără audienţă, pentru că am pretenţia să îmi dai aceleaşi variante de alegere cum îţi dau eu ţie. Am pretenţia să înţelegi că resursele mele sunt şi ele limitate, aşa că fii draguţ şi respectă-mi timpul. Nu am timp să justific la terţe persoane, nu am motorină să alerg prin tot oraşul după tine să discutăm şi sincer aş aprecia dacă vrei să împărţim ceva chiar şi înjurături să o faci f2f, pentru asta am pretenţia să mă cauţi persoanal. Practic este dilema ta nu a mea 🙂 am pretenţia să înţelegi asta, la o cafea pe care în mod cert o vei plăti din buzunarul tău 🙂 .

Acum pe final, te anunţ că am pretenţia să-ţi mişti fundul de pe scaun/canapea/pat şi să iei exemple de la cei care văd lumea altfel. Şi mie îmi e frică să mă exprim fără perdea, pentru că în capul multora educaţia are loc doar sub anumite tipare. Şi mie îmi e frică de cum mă văd alţii sau de judecata lor, dar mai frică îmi este de acel „oare am făcut tot ceea se putea face?” . Am pretenţia să înţelegi asta 🙂 am pretenţia să-ţi asculţi instinctul care te anunţă dacă eşti sau nu unde trebuie să fii. Am pretenţia că prin tot ceea ce primeşti să poţi oferi la fel de uşor din talentul tău altora. Pentru că am pretenţia să-ţi atingi tot potenţialul. Am pretenţia ca toţi cei care citiţi să înţelegeţi că nu este uşor să dăruieşti la fel cum nu este uşor să primeşti, chiar şi înjurături 🙂 . Am pretenţia de la voi să daţi şi altora din ce vă prisoseşte. Mie îm prisosesc literele şi uneori timpul 🙂 din ele vă dăruiesc cel mai mult. Nu am pretenţia lui „mulţumesc” şi daia scriu pentru că am pretenţia să înţelegeţi că a primi chestii la schimb….chiar şi alte litere, nu-i obligatoriu dar poate fii un adevărat test cu multe înţelesuri 🙂 . Am pretenţia să faceţi ce simţiţi cum simţiţi pentru că am pretenţia să înţelegeţi repercursiunile ce apar din orice fel de gândire, simţire şi acţiune 🙂 am pretenţia să fiţi Oameni 🙂 cu drepturi egale. Pentru că liberatea mea se v-a opri mereu la libertatea voastră 🙂 am pretenţia să gândiţi la fel 🙂 cel puţin la acest capitol.

Cu drag Toma

P.S Am pretenţia să înţelegi că detest ipocrizia, iar atâta timp cât detest acel „status quo” în care ne aflăm, toate acţiunile mele vor veni ca un răspuns echitabil 🙂 al schimbărilor de sine. Am pretenţia să înţelegi că această alegere îmi aparţine în totalitate 🙂

P.S P.S Am pretenţia să avem o relaţie săntoasă de preferat fără lupte inutile şi consum de energie aiurea 🙂 Pentru asta este nevoie de acceptare, încredere şi cel puţin dorinţa de a face bine…..pentru că eu…adică animalul din mine simte când ai intenţii nasoale. E dresat dar …..nu ştiu dacă vrei să-i testezi abilitaţile 🙂 şi nici să-i pui la încercare răbdarea dresorului 🙂 eu sunt cam căpiată şi uneori las „bestia” liberă să exploreze anumite reacţii 🙂 ….ţi-am spus detest lanţurile sau coteţele înguste 🙂 dacă te şifonează ce să zic, nasol….zi merci că mai mereu este hrănită aşa cum trebuie şi nu devine „killăr” :))))) lol metafora este epică mai ales dacă o îndepărtezi prea tare de „casă” 🙂

Foto: Paolo Mercaldi, un puşti foarte talentat