De câteva zile mă tot lovesc de artişti minunaţi la tot pasul, nu ştiu dacă ei există doar în lumea mea sau pur şi simplu la nivel de individ primim infuzii creative. Ce vă pot spune este ca miturile artiştilor excentrici sau a celor muritori de foame, din punctul meu de vedere încep să dispară. Parcă societatea a început să vibreze prin toţi porii nevoia unor exprimări interioare.

Recent am putut privi câteva tablouri ale unui pictor abstract. Mi-a povestit cum forma lui de exprimare nu doar i-a folosit ca terapie, dar a şi început să vândă tablouri. Picturile, sunt o radiografie a propiului său suflet, minunate extensii ale unui sine care simte şi trăieşte doar pentru a pune pensula pe pânză.

Tabloul primit cadou, stă mândru în biblioteca mea, parcă o completeaza aducându-mi aminte cum eu mi-am transformat existenţa prin fiecare rând citit, iar mirosul de ulei aromonizează senzorial literele care fug seară de seară sub privirile veşnicului căutător.

Dacă tot am adus discuţia despre lectură, aş vrea să vă povestesc despre un tânăr scriitor.  Ar fi inutil însă, cu neiscusitele mele degete să îi descriu tehnica foarte complexă, vă las totuşi să îi descoperiţi rândurile aici :https://incoridorulcuoglinzi.wordpress.com/……ştiu rămâi fără cuvinte când îi citeşti versurile, ce pot spune decât că tânarul chiar are talentul de a-mi contura imaginea mentală a trăirilor sale.

În mica mea desfăşurare de forţe argumentative, nu pot sa trec cu vederea un fotograf, un artist matur , un modest căruia nu îi place să i se spună artist. Obiectivul său nu ratează nici un eveniment important din acest oraş cenuşiu, anost, adormit şi parcă insensibil la tot ce suflă viaţă. De ce îl vezi mereu la evenimente pitit, cocoţat sau în căutarea luminii perfecte? Pentru că este unul dintre acei artişti compleţi, care îmbină perfect tehnica cu sufletul său capabil de simţiri profunde. Chiar dacă recunoaşte că arta este în ochii privitorului, fară abilitatea sa de a patrunde direct în emoţia momentului, imaginea ar ramâne la stadiul de profană.

Razele de lumină, oricât de grosă este pătura de nori, au abilitatea de a evada printre umbre, aducându-ne mereu aminte ca soarele există şi ne încălzeşte fără să ceară nimic la schimb.

Mai sunt zeci de minunaţi oameni creativi, mulţi dintre ei dedicaţi anteprenori, care au abilitatea de a trasa contururi colorate lumii în care trăim. Energia lor îşi lasă amprenta în sufletul plăpând al visătorului din mine. Vocaţia fiecăruia dintre ei se află la un anumit punct de cristalizare evolutivă. Fără ei viaţa ar fi mai tristă, inodoră şi insipidă. Fără ei, noi muritorii de rând nu am avea abilitatea de a transcende în fiinţa, pe care un filosof drag mie, a numit-o SUPRAOM.

Câteva rânduri sunt insuficiente ca eu să le pot mulţumi pentru curajul sau devotamentul lor, dar îmi doresc să afle că există ochi capabili să simtă…………..poate mulţi nu cred, dar cei ca mine trăiesc pentru că cei ca voi creaza! Iar pentru tine cititorule, un îndem la explorare atât interioară cât şi exterioară, vei fi surprins când vei deschide ochii!

Cu mare drag,

Toma Ana-Maria, Consilier în Educaţie, Mămică, Visătoare full-time