*Notã: textul are un conținut ce poate induce disconfort emoțional*

„Sã nu crezi cã ai înțeles întunericul dacã încã nu vezi lumina şi sã nu crezi cã ai înțeles lumina pânã nu ai trecut prin întuneric, ideal este sã nu cauți niciuna, periculos este sã înțelegi doar una” :)) #mergiîncet

Trãim într-o lume foarte interesantã, pe o parte a globului te poți plimba cu trenuri la viteze impresionante şi într-o altã parte de glob poți observa un om care mãnâncã din cadavrul unui alt om. Din vremuri imemorabile omul a încercat prin variate cãi sã atingã nu doar statul de zeu dar şi nemurirea. Pe tot globul au existat şi existã practici sau ritualuri care au la bazã credința cã omul poate depãşi condiția lui de om sau cel puțin poate atinge cele mai înalte planuri pe care un corp uman le poate atinge.

Dacã vã gândiți la spiritualitate, în mod normal şi destul de rapid veți asocia cuvântul cu lucruri frumoase, pozitive, plãcute poate ceva îngeraşi, un soare, poate un Dumnezeu bun, drept şi just eventual ceva ritualuri care întãresc credința. Ca o generalitate, oamenii au tendința sã reducã spiritualitatea stric la funcția ei menitã sã aducã binele. Tot ce aduce „binele” e spiritual şi bun, orice altceva este rãu :)))

În India lucrurile nu sunt chiar aşa simple şi nu este de mirare cã meleagurile Indiei atrag atenția celor care studiazã omul, cultul şi cultura lui. Având o populație atât de mare, cu o majoritate care supraviețuieşte la limita sãrãciei India este un izvor nesecat de culte, ritualuri, credințe şi practici care fundamental ajutã muritorul de rând sã îşi ducã traiul de zi cu zi. Studierea acestor manifestãri umane aproape neschimbate de mii de ani, faciliteazã înțelegerea unor procese complexe din psihicul uman care nu se schimbã niciodatã fundamental, cel mult de schimbã conținutul sau sensul lor. Dintre toate cultele pe care le-am cercetat, cultul practicat de Aghori, este cel mai ieşit din comun. Ca o notã de subsol este important sã înțelegeți cã practicile Aghori, uneori foarte prost înţelese, şi-au fãcut loc şi în societatea „civilizatã” dar sunt mult mai ocultate privirilor curioase nefiind tolerate la nivel social. Ele sunt practicate mai degrabã din teribilism, prostie crasã, mediocritate şi inculturã. Necrofagul existã şi în mediul natural, corpurile necrofagilor fiind special construite pentru a face curãțenie dar omul nu este necrofag nici canibal….doar zic :))

Aghori sunt devotați a lui Shiva manifestat doar ca Bahariva (anihilare, distrugere). Pe foarte scurt, în cultura hindi Shiva este tot şi toate, inclusiv sfârşitul. Aghori în esențã se traduce ca fiind „calea cea mai scurtã” dar vã pot asigura cã nu este cea mai simplã. Un Aghori considerã cã poate dobâni iluminarea şi ruperea de aceastã lume, implicit ruperea de lanțul reîncarnãrilor, dacã ajunge la performanța unde nu mai simte fricã, dezgust sau orice altã formã de ataşament ( plãcut sau neplãcut) fațã de lumea materialã.

Dacã cele mai multe culte ale lumii se orienteazã spre „bine” încercând prin practica lor sã aducã beneficii şi altora, un Aghori se orienteazã strict spre sine încercând sã distrugã absolut tot (bun sau rãu) din ceea ce îl leagã de lumea materialã. Nu oricine este acceptat sã învețe pe aceastã cale, nu doar datoritã sacrificiilor cerute sau al stilului de viațã extrem de bizar ci şi datoritã faptului cã un guru Aghori nu acceptã persoane care nu s-au nãscut special pentru a urma aceastã cale (harta astrologicã potrivnicã) .

Acum începe partea interesantã pe care, dacã aveți un stomac sensibil vã rog sã o sãriți. Pânã la ritualul de inițiere, cel care aderã la calea Aghori renunțã la toate legãturile sale cu familia şi locul natal, din momentul inițierii el nu mai are voie sã revinã printre ai sãi niciodatã. În ritualul de inițiere, alți practicanți pescuiesc din râul Gange un cadavru din care se hrãnesc şi pe care apoi se urcã pentru a medita. Inițiatul alege un craniu dintre cele care se rostologolesc din focurile menite sã incinereze cadavre pe care toata viața îl va folosi pe post de farfurie şi pahar.

Viața pentru un Aghori este una de o austeritate severã la granițã cu nebunia ar spune cei mai mulți. Se hrãnesc cu toate putreziciunile, cu materii fecale şi urinã atât animalã cât şi umanã, pe spate poartã doar hainele morților, consumã mult alcool şi fumeazã opioide, mediteazã pe cadavre cu corpul decorat cu cenuşa adunatã de la morții incinerați. Tot ce fac este un ritual în sine, ura, agresiunea, suferința, avariția, plãcerile sexuale sunt introduse în variate practici scopul fiind transcenerea lor. Scopul cât se poate de simplu: o desensibilizare absolutã la tot.

Ca principiu cu dimensiune religioasã ei nu consumã cadavraul ci prana ramãasã în cadavru (forța vitalã). Paradoxal la nivel de societate sunt extrem de temuți dar când cineva care are probleme la care nimeni nu se înhamã sunt cautã un Aghori. Ei nu au nici casã nici masã dar sunt uşor de gãsit în preaja locurilor de incinerare. În mitologie şi cultura popularã sunt considerați ca fiind posesori ai unor puteri supraomeneşti, de la mers pe apã la aruncat cele mai puternice blesteme.

Privitã de la distanțã şi prin filtre creştine sau „civilizate” practica şi viața unui Aghori este inaceptabilã ar pãrea inclusiv demonicã pentru cineva scos mai des la Bisericã. Privitã prin filtrul „stimul-rãspuns”, „subiect-concept-subiect” este extrem de interesantã. Nu e de mirare cã este „calea cea mai scurtã” spre ce se cautã şi nici cã „recompensele” sunt atât de mari. Este foarte complicat sã gãseşti prea multe informații despre Aghori dat fiind faptul cã foarte puținã lume se aproprie de ei. Dar puținele clipuri pe care le-am gãsit înfãțişeazã oameni aprigi, cu priviri extrem de pãtrunzãtoare capabili sã inducã fricã privitorului în câteva fracțiuni de secundã. Tehnicile folosite de ei sunt similare unor tehnici de torturã singura diferențã fiind cã o fac singuri nu sunt supuşi de nimeni chinului, se supun singuri alegând sã trãiascã iadul aici nu în altã parte, asta se traduce printr-un tip de putere pe care cei mai mulți nu doresc sã o provoace. Mã gândesc cã simpla idee cã „omul mãnâncã om” creeazã un rãspuns sãnãtos de tipul „nu e safe aici” :))

Cultele din jurul morții nu sunt puține, unele dintre ele cerând inclusiv sacrificiu animal sau uman, Aghori nu practicã sacrificiul uman (cel puțin nu oficial) dar sacrificiile animale sunt deosebit de agresive. Nu e de mirare cã sunt vãzuți ca având variate puteri mai puțin omeneşti, agresivitatea şi violența brutã produc o chimie aparte în corp. Din perspectiva lumii „civilizate” aceste practici sunt extrem de barbare dar sã nu credeți cã în lumea „civilizatã” s-a dezis de ele doar cã de cele mai multe ori nu par aşa agresive. Un exemplu comun e „bãtaia pe avere” care se practicã deasupra unui cadavru :))

Un Aghori dã sens actului distructiv, renunțând progresiv la idei de bine şi rãu, moral şi imoral, demonic şi „armonic”, sus şi jos. Prin practica lui spune cã pierde dimensiunea cauzalã, ideea de cauzã-efect, totul unindu-se într-un univers interior care devine perfect atunci când înțelege cã lumea, Creația este perfectã şi nimic din Creație nu este greşit.

La nivel social, în secolul vitezei, se încearcã o legiferare a acestor practici fiind considerate pe bunã dreptate extrem de periculoase pentru sãnãtatea publicã. Cu toate acestea legile din India nu au putut stopa fenomenul poate şi datoritã faptului cã frica de blestemul unui Aghori bântuie inclusiv prin oameni cu haine oficiale :))