About last night, ce aş putea să vă spun eu mai multe despre Sebastian Ştefan, mai multe decât au făcut-o jurnaliştii locali aici? Până stau să mă gândesc eu ce, voi intraţi aici, sunt convinsă că Sebastian, care este efectiv îndrăgostit de limba franceză o să prindă mesajul, pentru că acest articol este despre el şi nu numai. Hmm, dar parcă sunetele astea nu cuprind prea bine starea cu care am plecat eu aseară de la show. Ce show? Chiar ce show, pentru că nu a fost chiar un show! Staţi aşa, să caut un alt sunet, mai pe vibraţia mesajului de aseară. Uuuu yes am găsit două! Eu vă las aici şi aici link şi avansăm printre literele, cu greutate. Vă spun sincer, că nu prea le găsesc! Not nice kids….m-aţi lăsat fără litere 🙂 . Spectacolul de aseară a fost despre magie, dar un tip de magie cu totul şi cu totul specială. Nu e ca faza cu cioara şi puii, pentru că nu-i voi lăuda gratuit. În educaţie se fac două greşeli majore: îi lăudam pentru nimic şi uităm să le spunem ce minunaţi sunt când fac ceva cu adevărat remarcabil. V-am mai spus şi pe alte articole, noi adulţii avem grave problemuţe la mansardă. Anway, Sebastian nu se încadrează sub nicio formă în arhetipului de artist boem sau „muritor de foame”. Acest minunat Om m-a surprins de foarte multe ori, dar aseară m-a lăsat cu lacrimi în ochi şi el şi Ioana, fata din umbră :))))

Ce nu cunosc jurnaliştii, în principiu pentru că nu întreabă, este ceea ce nu se vede pe scenă. Să spunem că eu nu voi scrie un articol despre un banal eveniment, dar am să vă spun o poveste, una cât se poate de reală cu doi actori principali, care sincer, ar putea da clasă multor „anteprenori” pe care îi cunosc…..inclusiv mie. Yes, printre toate emoţiile şi trăirile pe care le-am avut aseară, cea mai puternică a fost: ruşinea! Efectiv mi-a fost ruşine, iar dacă ai fost adult prin sală aseară şi nu ai simţit şi asta, să spunem că ai o problemă cu baraometrele pe simţiuri…gen sunt ne…simţitoare! Mesajul spectacolului, unul aparent simplu: TOTUL ÎŢI APARŢINE! Începutul? Fă o alegere: bani, iubire sau pasiune…..finalul? De ce trebuie să alegi? Chiar nu înţelege nimeni că le poţi avea pe toate? Doi Oameni au înţeles, culme, doi oameni cu vârste destul de fragede, adică doi adolescenţi. Ioana şi Sebastian, un duo mai mult sau mai puţin sesizabil. Sebastian cu viziunea, actul creativ, scena, textele şi numerele de magie, Ioana cu tot ce a ţinut de partea logistică şi organizare. Final, adică început de spectacol: SOLD OUT, s-a jucat cu casa închisă! Setare şi implementare de obiective şi scopuri: impecabil! Fascinaţia mea? Mai mult pentru ce a existat sub ceea ce s-a văzut. Faimoasa imagine de FB cu iceberg-ul. Spectatorii au văzut doar fulgul de nea din vârful piramidei. Sub apă? Un an de muncă a lui Sebastian, trei luni de organizare a unei echipe! Da, doi copiii practic, care pot da lecţii şi clasă multor adulţi! Gen adăugaţi la asta dimensiunea unui limbaj de mahala să fie şi poetic zic :))) iar eu merg mai departe.

Să vorbim un pic despre mesaj, unul menit să-ţi dea două palme, asta în cazul în care pe drum ai pierdut contactul cu realitatea, lăsăm numerele de magine să le analizeze alţii 🙂 Mesajul, atât de bine conturat, atât de omogen şi aşa frumos livrat….că nu doar eu dar şi alţii au avut lacrimim în ochi. O doză de invidie apare la orizont, oare de ce Sebastian poate transmite aşa multe? Răspunsul oarecum banal: aşa simte! Greu să vă pun eu aici pe litere starea cu care pleci de la un asemenea spectacol, dar urmărind atentă drumul acestor minunaţi Oameni, am înţeles de ce ei pot face ceea ce puţini înţeleg. Să înţelegi că nu este nevoie să faci o alegere şi că poţi lua de la viaţă tot ceea ce este mai frumos……unii mor şi nu înţeleg asta. Să vrei să transmiţi această stare şi altora…..artă, este un cuvânt mic! Tot ceea ce au făcut, au făcut singuri. Sebastian a scris textul, a pregătit spectacolul de magie, a avut viziunea, a cerut sprijin doar unde nu se simţea 100% sigur, a căutat şi a găsit mereu ce a simţit că are nevoie. În acest proces cel mai important sprijin, un alt Spirit frumos care a înţeles cât de important este pentru el acest spectacol. Ioana, oh well…..esenţele puternice, sticluţe mici! Eu, un banal spectator, pe drumul lor, care vă spun sincer, nu a fost uşor. Am văzut ce mult suferea Sebastian când era refuzat sau când dădea de adulţi mai cretini decât prevede legea. Mda, acel NU eşti ce trebuie! Tare cretini suntem noi adulţii când nu avem abilitatea să vedem dincolo de scenă! I-am spus unori să fie mai flexibil şi să ierte mai uşor, mi-a răspun: „nu mă supăr, dar odată ce nu înţeleg ceea ce fac eu, prefer să nu consum energie inutil!” ” Nu voi cere ceva ce oricum îmi aparţie”, asta în traducere liberă 🙂 . Omul ăsta a înţeles nişte chestii aşa simple, că nu mi-am permis niciodată să-l privesc ca pe un copil. Când dezbatem idei…..mereu pe picior de egalitate! Am învăţat multe de la el, dar am remarcat ceva cu adevărat deosebit: e foarte moral, ambiţios şi foarte căpos 🙂 este disciplinat şi are o putere de muncă greu de explicat în cuvinte pentru că ce face el….nu e muncă. Aseară mulţi au văzut o oră plină de emoţii şi trăiri, eu am văzut sute de ore lucrate atent! „Lucrează până la punctul în care cei care te-au refuzat vor să lucreze cu tine” ! Citate de 2 bani dacă nu poţi aplica în practică. Doar efecte sesizate de cei care chiar ajung să fie contactaţi de oameni care le-au închis uşile în nas. Frumos! M-am bucurat maxim să văd realitatea din spatele unor cuvinte!

„Victoria de mâine, câştigată în antrenamentul de azi!” Contează ce înţelegi din prezentul tău, contează să nu te opreşti, contează să nu-ţi compromiţi sistemul de valori Umane, contează să munceşti pentru visul tău când alţii dorm în bocanci…..iar la final, specatorul plăteşte benevol tributul: lacrimile cu care mulţi din sală au răspuns, să spunem că puţini artişti ajung la aşa performanţe. Aseară a fost doar un început, iar munca a fost numai şi numai a lor. De la texte, la numerele de magie, la zeci de telefoane, la zeci de refuzuri, la liste şi iar liste, la aşezarea în sală, totul impecabil. Cine îndrăzneşte să-şi asume creditul: doar cei doi minunaţi Oameni! Da, doi „copiii” au făcut ce mulţi adulţi nu pot face nici într-o mie de ani: au avut viziunea şi au ştiut să o implementeze. „Nu-mi pasă aşa mult cum iese, eu sunt mândră de tot ceea ce ai făcut până la acest moment!” . Şi sunt mândră de ei, pentru că nu au fost împinşi de la spate, pentru că nu a tras nimeni de ei, pentru că nu s-au gândit la riscuri, la costuri sau la timp! Pentru că au muncit de le-au sărit capacele fără să obosească, pentru că au făcut faţă emoţiilor, refuzurilor chiar şi minţilor înguste. N-am fost mulţi adulţi pe lângă ei şi touşi nu au avut nevoie de prea mulţi! Curajul să întrebi când nu eşti sigur, abilitatea de a cere sprijin când ceva dă cu virgulă…..teste de maturitate trecute cu brio! 

Am vorbit prea puţin despre spectacol, pentru că trăirile mele….cuvintele prea mici şi prea înguste! V-am spus, mi-a fost ruşine cu faptul că eu, ca adult, mă pierd uneori printre alegeri….mă demotivez sau mă demoralizez, mă opresc şi mai grav, îmi găsesc greu puterea să merg mai departe. Mereu am senzaţia că trebuie să aleg, paradoxal, sunt unul dintre oamenii care nu au ales ci care efectiv a luat….”muşcă din Viaţă iar foame dispare complet!”. De ce le spunem că trebuie să aleagă? WTF is wrong with us? Nu ştiu….. evoluţia lui Sebastian Ştefan, într-un singur an, este impresionantă, iar dacă asta nu te poate motiva…..aşa măcar prin comparaţie, atunci ai rătat lecţii esenţiale în viaţa asta. Gândiţi-vă la o chestie banală: acest articol este un măr roşu…..dar noi adulţii distribuim banane! Mda, limbaj mascat dar destul de concret! Tu la ce te raportezi în acest minunat Univers? Tu ce alegi? Tu poţi căuta ceea ce nu cunoşti? Poţi cere mai mult decât ceea ce ai? Hmm…vă las cu asta pe ecrane, să nu vă plictisesc zic sau mai grav să vă ademenesc în cine ştie ce procese de dezvoltare ale potenţialului uman! Să mă iertaţi deci, pentru nesimţirea cu care îi laud pe aceşti tineri, să-mi iertaţi aroganţa de a mai spera că noi adulţii putem sprijini un viitor pictat în culori mişto, să-mi iertaţi limbajul prea dur la adresa unor cretini care au tâmpita idee că ce fac ei se numeşte educaţie. Să-mi iertaţi agresivitatea când îmi vinde să dau de asfalt cu toate minţiile înguste pe care le întâlnesc…..să spui că această generaţie este debusolată…..pardon! Cine ce chei dă, cine ştie să arate porţile sau zăvoarele? Doi Oameni fără experienţă, au arătat aseară o uşă mare cât o zi de post! Nu vă daţi cu capul de pragul de sus, dacă judecaţi îngust….o să doară lecţia mai mult decât credeţi!

Harta, busola, orientarea în timp şi spaţiu! Sunt mândră de voi, azi scriu eu…..dar mâine 🙂 orice motivaţie satisfăcută caută o motivaţie mai mare! Să curgă dragilor că dacă nu…..tot pică!

Cu drag Toma

Photo Copertă: „Sebastian Ştefan”, credit Marcel Horneţ

Photo: „Perspective” plus bonus „Sebastian şi Ioana”

P.S Nu ar fii rău să deschideţi un pic ochii şi să vedeţi dincolo de banane….acesta a fost un MĂR ROŞU pentru toţi cei care au ratat esenţa 🙂

Şi un text cu notă de subsol

În viaţa asta să puneţi la îndoială multe, idei, concepte, principii, perspective dar niciodată să nu puneţi la îndoială Oameni mai ales pe voi înşivă! Încrederea este ceva la care avem dreptul cu toţii….nu se câştigă doar că se poate pierde uşor…..uneori oamenii mici pot fura încrederea nu le permiteţi asta….. BE SAMART! EDUCAŢI-VĂ ARMONIOS!