Ca orice muritor de rând, mulţi dintre noi urâm efectiv tot ceea ce ţine de şcoală. În mod general urâm ideea de ziduri în mod particular profesorii încuiaţi şi în mod cu totul şi cu totul special procesul de învăţare. Gen e naşpa, cam aiurea şi foarte nasol. Cine îmi dă dreptate mâna sus 🙂 . Îhh ce frumos este să ai o clasă care prinde repede, aşa prin eu aripi 🙂 . Acum câteva săptâmâni stăteam la discuţii cu una dintre elevele mele. O minunată puştoaică cu un creier cât Vega 🙂 care are o ambiţie la fel de minunată: să mă enerveze pe mine 🙂 . „Pune mâna şi citeşte!” ce ziceţi voi că mă ascultă pe mine cineva? „Nu pot n-am RĂBDARE„. Cuvântul ăsta este magic, dar vă explic povestea lui cu ocazia unui alt articol. Încep să-i explic faza cu „micul oraş„. Gen, creierul nostru este ca un oraş. Case, blocuri, piaţă, şcoală, chestii. Fiecare dintre noi doreşte să organizeze cât mai bine acest orăşel şi să-l facă nu doar funcţional ci  şi eficient şi de ce nu, cel puţin „verde„. Uite aşa ne apucăm să construim de la Casa 1 la Casa 2 o şosea. Adică o conexiune. Casele, clădirile, sunt locuri unde există informaţii 🙂 oameni sau experienţe. Cu cât avem şoselele mai bine organizate şi „călătorim” mai eficient printre clădiri cu atât mai bine. Un oraş optimizat şi progresist, are şi semafoare plus ceva reguli de circulaţie, de exemplu, în terapie se practică un fel de „deconstrucţie şi reconstrucţie de şosele”, dar aici este altă poveste şi intrăm prea mult în detalii.

Anyway, aveam deja câteva ore de muncă de lămurire cu eleva mea care îmi scoate peri alibi şi nu e singura 🙂 . Ştiu de ce nu citeşte şi cum eu cred cu tărie în educaţia de „tip spirală” încep să o tot momescu cu lecturi uşoare. Ea, se prinde ce fac şi cum nu-i scapă multe detalii, v-am spus creier cât Vega 🙂 . Mă prinde în corzi: „O să-ţi citesc toate articolele, chiar dacă mă enervează nişte chestii la cum scrii, dar la final tu trebuie să-mi scrii un articol „special” pentru mine şi colegii mei în care să ne”uşurezi” munca şi învăţatul pentru BAC”. Hmm, dimensiunea cuvintelor, am înlocuit eu un pic sensul lor I love limba neaoşă 🙂 .  Totuşi mă ţin de promisiuni, mai ales că luni mi-a spus că aproape a terminat de citit blogul.…gen se poate 🙂 gen acum uimeşte-mă Toma. Păi nu te uimesc eu! Cât tu ai citit eu am luat-o la pas să găsesc „Lâna de aur” 🙂 . Cea mai uşoară cale! Păi n-am găsit-o eu! Draga mea special pentru tine: „cheat-uri” pentru BAC puse pe tavă de un Mentalist! Magie direct, iei BAC-ul garantat!

Mihai George este un tip tare simpatic şi are un hobby destul de interesant, mai ales că ceea ce face el sau colegii săi, aparent nu este la îndemâna oricui. Pe lângă hobby-ul/pasiunea sa Omul mai este şi psiholog pe la avioane. Nop, nu glumesc, adică nu are avioane în cap dar lucrează cu piloţi 🙂 ceea ce mie una m-i se pare foarte cool. Acum, să tragi de limbă un nene care ştie aşa multe nu-i chiar uşor. Aşa că draga mea, pentru asta vei citi şi ce scriu de acum înainte! Puţini acceptă să-şi îmaprtă cunoştinţele, puţini sunt dispuşi să-şi folosească abilităţile şi în favoarea altora nu doar în avantaj personal. Tot discutând cu domnul Mentalist/Psiholog/Hipnoterapeut am observat că este dispus să „dea din casă”. Întreb şi zic să nu ratez ocazia 🙂 încep ca la poliţie cu interogatoriul, padon interviul 🙂

T:-Care este scopul învăţării?

M:-Să devii cel mai bun într-un domeniu pe care ţi-l alegi! Adică nu contează că eşti măturător sau pilot de nave spaţiale, ideal este să înveţi până devii cel mai bun.

T:-Din ce ştiu eu, pentru asta teoria spune că ai nevoie de 10.000 de ore de lucru şi cam 1000 de cărţi citite pe acel domeniu! Ai înebunit? Cum să le spun eu tinerilor că atât durează, mă bagă în pluton de execuţie! ca o parenteză:Yes, I am funny asta pentru că nu-i uşori să încerci să aflii secretele unui Mentalist, chestia este că mulţi dintre ei au o memorie remarcabilă şi să spunem că ceva secrete tot am aflat:)

M:-Mulţi au impresia că se poate fără muncă, ei bine, bad news, cel puţin în primele faze ai nevoie să munceşti conştient. 

T:-Adică faza cu VOINŢA şi exersarea conştientă! Clar, tu vrei să mă omoare lumea! Ceva mai uşor nu ai, că dacă le pun aceiaşi placă, gen rug în centrul #ploiestyblakholecity să nu ne jucăm zic! Cum poţi învăţa cel mai, dar cel mai, dar cel mai uşor? Adică mai exact, cum poţi trişa?

M:-Lol, e un fel de trişat, doar că nu aşa cum cred mulţi. Practic nu păcăleşti pe nimeni, doar un pic propriul creier, îl pui la muncă fără să creadă că munceşte!

T:-Mai clar domunule psiholog 🙂 că nu înţelegem nimic!

M:-Mai clar, faci exerciţii uşoare de Mind-Map. Adică asocieri, în primele faze nici nu te legi de ceea ce vrei să înveţi ci doar faci exerciţii de memorie. Ştii tu faza cu creierul este un „muşchi”.

T:-Sună stupid, dar mi-ai adus aminte de o chestie de la intrevenţiile cognitiv-comportamentale. Cineva făcuse un experiement pe sine. Şi-a măsurat viteza de citire iniţială. Eram în jurul la 800 de cuvinte pe oră, adică peste medie, dar Omul nu era mulţumit şi s-a gândit să mărească viteza. Interesant este că nu a „lucrat” efectiv cititul. A învăţat de exemplu să cânte la chitară, după ce a stăpânit instrumentul, viteza crescuse pe la 1200 de cuvinte. Apoi a mers la alimentaţie, la sport cam 30-40 de minute de două sau trei ori pe săptămână (sport care presupune exersarea unor mişcări complexe, cum e baschetul, artele marţiale sau yoga) , la asta a adăugat 15 minute de meditaţie zilnică. După un an, viteza de citire ajunsese la 2500 de cuvinte pe oră.

M:-Păi are sens, practic fiecare „tehnică” în parte a lucrat sinapsele, adică „şoselele”. Adaugă la asta şi alte exerciţii plăcute cum ar fi: matematica!

T:-Claaaar, tu vrei să mă omoare lumea! Deci, schimbă placa….auzi matematică! WTF?

M:-Lol, nu exerciţii cu care să-ţi spargi capul 🙂 chestii simple. Iei exemple cu maxim două cifre şi operaţii simple. Adică 10+11 sau 5+8 sau 7+3 sau 9-2! Cine a zis că trebuie să fie ceva greu?

T:-Ok, faci asta, lucrezi sinapsele alea, dar cât şi cum?

M:-Cam 20 de minute pe zi timp de 60 de zile! Efecte garantate 🙂

T:-Dacă nu funcţionează îţi trimit reclamţiile ţie!

M:-Funcţionează, nu are cum să nu funcţioneze. Ideal în toată chestia asta este şă-şi identifice fiecare şi stilul de învăţare, iar învăţarea devine o plăcere nu o corvoadă. Ştii şi tu, creierul este putoare, un creier normal lucrează din plăcere, adică fuge de durere sau orice lucru neplăcut. La noi în sistemul de educaţie, dipspare efectiv plăcerea de a învăţa. Sistem rigid, efecte care lasă de dorit. Învăţăm pentru că ne dorim să fim mai buni nu pentru că ne obligă cineva! E atât de simplu, cineva care nu are plăcerea de a învăţa, vorba ta….trist, foarte trist!

T:-Eu una am descoperit că pot învăţa cel mai bine când „predau” sau când discut diverse idei, bine asta ţine de structura mea. Când explic altora mă lovesc şi de probleme la care poate nu m-am gândit, îmi verific aşa şi cunoştinţele şi modul în care le stăpânesc. Adică pot vorbi ore despre un singur lucru şi nu mă plictisesc!

M:-Cine ar fi crezut că îţi place să vorbeşti aşa mult?

T:-Fuuunny…..dar aşa este, învăţ social. La mine interpersonalul şi intrapersonalul funcţionează cel mai bine. Inteligenţele multiple. Cu toţii avem predilecţie spre una anume, iar cu restul completă. Adică duci una sau două în zona de „artă” folosindu-te şi de celelate 🙂 . De exemplu un cardiolog, mă gândesc eu că are şi o inteligenţă muzicală destul de dezvoltată.

M:-Cam aşa ceva! Identifici zona de vocaţie, apoi de acolo….să spunem că apoi totul este posibil. Odată ce ai găsit pasiunea, restul e poveste 🙂

T:-Bine, acum mai dă din casă…..că mă spânzură oamenii!

M:-Un magician nu-şi dezvăluie secretele niciodată!

T:-Atunci o luam altfel…..ce spune domnul psiholog?

M:-Domnul psiholog spune că „aparatul din dotare” este uimitor dacă ştii să-l foloseşti tu pe el nu el pe tine dar pentru asta ai nevoie întâi să-ţi conştientizezi la tine nişte lucruri. De exemplu: de ce nu-ţi place să citeşti?

T:-Păi mie una îmi place, ştiu că cititul este o deprindere care nu vine în mod natural. Este acea activitate care îţi pune la muncă multe zone din creier. De la vizual până la auditiv. Eu sunt inclusiv kinestetică aşa că ador să simt cartea pe care o citesc. Nu-mi place să citesc la calculator şi nici pe kindlle. Plus că îmi place să „savurez” fiecare literă, fiecare idee, chiar dacă poate am mai găsit-o prin alte părţi, mereu primesc o perspectivă diferită în funcţie de autor sau topic 🙂 Am început cu chestii uşoare şi acum îmi sparg capul cu tot felul de cărţi dubioase. Ca „Siddartha, Călătorie spre soare răsare”sau „Jocul cu mărgelele de sticlă”, tot a lui Hesse. Îmi place cam tot ce este pe zona de „călătorie”. Artă sau pasiune, eu am nevoie de simţuri 🙂

M:-Nu vorbeam despre tine (ca o paranteză….cee urââât, riiiilii ai zis asta, mi-ai lezat profun narcisista din mine loool), este posib ca alţii să nu aibă problema asta. Tânăra generaţie s-a născut cu dispozitivul în mână 🙂 pentru ei, învăţatul de pe dispozitiv nu cred că este aşa dificil. În app-store sau găsesc multe aplicaţii de exersare a memeoriei. De la jocul de şah până la jocuri cu diverse cuvinte sau căutarea de obiecte. Pot folosi şi tutorialele de pe YouTube. Adică variantele sunt multiple, totul este să vrei. Dacă sistemul nu-ţi oferă ceea ce ai nevoie, atunci caută singur!

T:-Cam aşa, chestia este că mulţi nu ştiu ce şi unde să caute!

M:-Uite o chestie uşoară: când înveţi foloseşti practic „cuvinte cheie” sau fraze „cheie”. Le iei pe acelea şi dai google cu ele sau cauţi un clip. Vrei să înveţi despre idk, ADN să spunem, găseşti un clip sau un documentar. Vei înţelege mult mai multe lucururi cu exemple grafice sau tot felul de simulări virtuale. Trăim o epocă atât de interesantă, păcat este că puţini observă avantajele.

T:-Ideea este că tehnologia, de cele mai multe ori este folosită prost….tare prost!

M:-Începem discuţia despre banane şi mere?

T:-Te rog nu că deja cred că mi s-a aplecat de la atâte fructe 🙂

M:-Poate adulţii, o mare parte dintre ei văd tehnologia ca pe o ameninţare, nu este! Asta dacă ştii să îndrumi copilul.

T:-Faza este că multe dintre materiale sunt în limba engleză!

M:-Aşa şi? Învăţarea unei limbi străine este un minunat exerciţiu, mai ales dacă ai ambiţie. Te uiţi la filme fără subtritare sau cu subtritare în engleză de exemplu. La început este greu, dar dacă treci peste „punctul critic” creierul caută să „decripteze” mesajul. Asocieri cu imagine, cu sunete cu emoţiile actorilor. Înveţi fără să vrei!

T:-Eu le pun copiilor mei de multe ori desene în limba engleză 🙂 nu sunt foarte entuziasmaţi 🙂 dar altceva ….nu avem! Practic ori se uită ori nu 🙂

M:-Este foarte important să selectezi ceea ce poate influenţa un copil încă de mic, nu poţi alege orice bălărie de desen sau film care nu aduce un beneficiu clar sau un mesaj clar.

T:-Mda, sunt o mamă tare defectă 🙂 eu le selectez şi muzica şi oamenii 🙂

M:-În primele faze cam aşa şi trebuie! Apoi îi expui uşor, uşor la alte tipare de comportamente şi oameni. Dacă fundaţia şi structura sunt solide, vor dezvolta automat dorinţa de învăţare şi explorare. Curiozitatea este un foarte importantă în procesul de învăţare, la fel şi imaginaţia. Ştii exerciţiile de asocire?

T:-Da, dar explică te rog, pe mine nu mă crede nimeni 🙂

M:- 🙂 Iei zece cuvinte, adică un pic peste medie cu care suntem noi obişnuiţi să lucrăm (7-8). Faci un şir cu ele, apoi faci asocieri două câte două. Mai exact luam un exemplu simplu de trei cuvinte: maşină, sticlă şi cupor. Ok, acum le iei pe primele două şi le asociezi folosind imaginaţia.

T:-O maşină care îşi sparge caucicurile într-o sticlă!

M:-Mai complex, mai mult de atât, idee este să construieşti şi în jurul unei emoţii iar cu cât ideea este mai „ieşită din normal” cu atât este mai uşor de memorat. O maşină condusă de o sticlă cu mâini şi picioare 🙂 . Bine poţi lucra cu orice emoţie vrei, ideea este de impact. Apoi iei sticla şi combini cu următorul cuvânt: cuptor!

T:-Hmm, bag sticla la cuptor şi forma se schimbă, iar eu sunt atentă la tot procesul de topire şi reconstrucţie!

M:-Cam aşa ceva, ideea este să ajungi pe la minim 50 de cuvinte.

T:-Deci, iar nu am spus nimic concret, adică le-am pus tinerilor exact aceiaşi placă! Voinţă, răbdare, perseverenţă, ceva muncă….bs….o să-mi bage textul pe gât!

M:-E hai, le-am explicat că intiţial nimic nu este uşor, dar poate devini uşor dacă ştiu de unde să înceapă. Nu poţi învăţa în locul lor!

T:-Îmi aduc aminte că eu la BAC, mi-am luat concediu o lună 🙂 ştii tu, pe vremea aia era o modă cu scutirile şi IACRS (pentru cunoscători, lol) . Mi-am făcut un program de studiu şi la asta am adăguta practica pentru proba sportivă. Efectiv aveam ceva de demostrant, în primul rând mie. Chestia a fost că mulţi îmi spuneau că-s superficială 🙂 la fel a fost şi la examenul de capacitate. Pe principiul dacă a mers o dată acest proces, deci se poate repeta 🙂 m-am pus pe tocit. La mate a fost greu şi nu-ţi zic că stăteam nopate şi eram ceva gen „Şefu dacă eu învăţ de rup la astea tu mă ajuţi să înţeleg matematematică”. Şi m-a ajutat, soţul meu mă inchidea pe balcon câte o oră până rezolvam o ecuaţie 🙂 . La restul nu a fost greu. Cred că ai dreptate, chiar dacă nu citeam exact ce-mi dădeau profesorii, mie mi-a fost foarte uşor să învăţ o cantitate impresionantă de materie. La sport a fost şi mai şi. Exersam probleme acasă cu un „antrenor” tare nesuferit adică tot cu soţul meu. El, sportiv de performanţă făcea mişto de mine că nu pot sări de pe loc mai mult de 1,50. La BAC am sărit 2,20. Era pe margine şi i-am arătat un deget, dar nu-ţi spun care 🙂 . Idee este că mă vizualizam în fiecare seară că fac proba sportivă! Am fost singura care a luat proba aia cu 9.80, deci cea mai mare notă pe oraş să fim clari 🙂 . Am greşit doar o întoarcere, dar restul impecabil. La română şi la engleză, să spunem că dacă stăpâneşti câteva concepte de bază, poţi să te trezeşti cu profesorul care îţi spune „Gata, am văzut că ştii 10”.

M:-Imaginaţia şi vizualizarea scopului este un catalizator puternic, dar făcută pe paşi, creierului trebuie să-i construieşti un scenariu plauzibil. Adică vrei să ajungi Steve Jobs sau mai ştiu eu cine dar o iei încet, altfel rişti să te demotivezi rapid, pentru că şansele să ajungi rapid la un anumit nivel sunt mici. Pe drum te poţi „impedica” de multe obstacole 🙂

T:-Vorbeam cu un alt tip despre asta şi despre modul în care inteligenţa artificială caută „drumul optim„. Interesant este că nu alege calea cea mai scurtă dar învaţă prin experienţă şi experimente de scenarii.

M:-Cam aşa ceva. În primele faze construieşti scenarii plauzibile. Orice motivaţie satisfăcută necesită o motivaţie mai mare.

T:-Exact, aşa IEŞI DIN CERCUL VICIOS şi efectiv FORMEZI UN CERC VIRTUOS. Educaţie în spirală, începi cu lucruri mici nici uşoare nici grele, construieşti apoi pe ele, adăugând în permanenţă lucruri şi dimensiuni noi.

M:-Cam pe acolo. Totul începe şi se termină cu tine!

T:-Bun, final de pseudo-interviu! Mulţumesc pentru insight-uri, apreciez efortul şi răbdarea de a mă suporta 🙂

M:-Cu drag, faza aia cu balta şi râul genială btw 🙂 !

T:-Care? Un om care aia cu: „om care are cunoştere ar trebui să fie ca un râu….nu ca un lac pustiu uitat de lume. Ce sens are frumosul dacă nu poate fi privit? Ce sens are Omul dacă nu poate privi?” Cam aşa, asta am auzit-o la un profesor doar am schimbat un pic forma 🙂 O să ies din şcoală direct cu cuponul de pensie în mână!

M:-Asta pentru că un Om isteţ nu se opreşte niciodată din învăţat!

T:-O ÎNVĂŢARE CONŞTIENTĂ aş adăuga eu! Uite eu le las puştilor care citesc şi un tutorila pe YouTube, noi ne mai auzim 🙂

M:-În mod cert! 🙂

T:- 🙂

Cam aşa dragilor cu chestiile dubioase, acum, vă rog insistent să nu daţi cu pietre, dacă aveţi reclamaţii tura asta le daţi pe altă adresă 🙂 cică nu se poate boss fără un pic de voinţă şi motivare şi nu o spun doar eu 🙂 iete că o mai spun şi alţii. Aşa că spor la învăţat, că eu mă apuc de Raportul Vieţii 🙂 ….doar că eu ce fac, fac cu mult drag şi nu mă întrebaţi de unde aşa multă energie o fii de Sus sau mai plauzibil…..o generează pasiunea cu care fac ceea ce fac. Nu mă înjuraţi că nu v-am dat reţete concrete, alea nu prea există, ideea este simplă: orice „tehnică” a fost dezvoltată pentru că unii au observat cum funcţionează, este puţin probabil să funcţieneze la fel la toată lumea dar dacă îţi poţi personaliza procesul, hmm….restul este poveste! Vă mai las aici o chestie interesantă despre extragerea ideilor principale dintr-o materie tâmpită 🙂 şi ne mai auzim/citim şi cu alte ocazii 🙂 Încercaţi să puneţi la toatea astea o idee interesantă: sunetele complexe formează inteligenţe complexe, Paganini să fie azi 🙂

Spor la treabă Minions 🙂 lăv yă

Cu drag Toma

P.S Să nu uit, exersarea atenţiei este importantă, „secretul divin” se află în detalii 🙂 şi abiltatea de a privi atât micro cât şi macro, cam ca la tablourile făcute din puncte 🙂

P.S Merci domnul psiholog/mentalist/hipnoterapeut/ ce mai vrei tu, sky is limtless  🙂

P.S Draga mea….acum rămâi datoare 🙂 tura viitoare setăm mai bine dimesiunea cuvintelor 🙂 dar faza este că eu m-am ţinut de cuvât şi ai articolul pe care l-ai cerut. La ce nu înţelegi, ştii tu: ÎNTREBI 🙂 lăv ya 🙂