Dacã te apuci serios de studiera unui anumit domeniu şi nu dobândeşti abilitatea sã-i vezi limitele sau tâmpeniile aferente, ba dimpotrivã ajungi sã aperi anumite lucruri cum apãra unii sfinte moaşte e grav :)) A sluji şi a studia sunt douã treburi destul de diferite.

Putere şi control. Pe foarte scurt în psihologie mai totul se bazeazã pe date statistice, pe aproximãri şi corelãri de tipul cu cât eşti mai anxios cu atât creşte riscul de a deveni depresiv. Multe din date sunt colectate, interpretate şi studiate prin variate metode de cercetare. Sunt studii în psihologie fãcute la limita eticii dar sunt studii care au încãlcat drepturile omului la cel mai grav nivel. Asta este o treabã pe care puțini o ştiu despre psihologie.

În timpul rãzboielor moderne de exemplu, s-au fãcut multe studii pe oameni. De la droguri extrem de puternice pânã la proceduri cu electroşocuri….”hmm ce se întâmplã cu mintea omului dacã…”. Pãi se petrec multe. Perioadele de pace, linişte şi zen nu au fost nici ele lipsite de tot felul de experimente dubioase. Puteți cãuta experimentul Închisorii Stanford sau experimentul Milgram sau propagandele media pentru variate produse/politici din anii ’50-’60.

Mai bine de 100 de ani de studiu aprofundat şi domeniul începe sã prindã contur, sã formeze o imagine de ansamblu despre mintea omului individual dar mai ales despre mintea mulțimii. Domeniul a devenit din ce în ce mai complex şi a crescut odatã cu puterea de analizã şi calcul a diferitelor dispozitive. Una era sã faci statisticã din pix ca sã zic aşa, alta este sã procesezi mii şi mii de rãspunsuri cu un soft instalat pe un calculator. Acum, dacã ai atât de multe date, poți face predicții cu marjã de eroare micã. Dacã poți face predicții, dacã poți cunoşte cu o destulã acuratețe decizia sau comportamentul uman la un anumit stimul, ce credeți cã ajung sã facã unii oameni cu asta? „Pe vremuri” se puteau face multe ținând cont de anumite biasuri specifice, nu era nevoie de prea multe sã realizezi cum funcționeazã nişte treburi. Azi se pot face şi mai multe pentru cã azi avem nişte unelte care pot calcula nişte tendințe într-un mare fel :)).

Putere şi control. „Lasã-i sã creadã cã sunt în control” asta este prima lege a influenței. Manipularea este o formã de influențã, una destul de nasoalã având în vedere cã 82% dintre oameni nu cred cã pot fi manipulați :))) Dacã aveți impresia cã psihologia este doar despre terapie, cã psihologul devine doar terapeut, vã aflați într-o mare eroare şi ar fi indicat sã vã documentați mai bine despre utilitatea anumitor cunoştințe cu privire la comportamentul uman.

Psihologii sunt oameni şi ca orice om pot avea anumite tendințe spre „control absolut” sau „obediența tuturor proştilor”. Edward Bernays credea cu tãrie cã majoritatea indivizilor sunt proşti, dominați de pulsiuni primitive şi incapabili de rațiune. A fost unul dintre psihologii care a influențat extrem de puternic începutul lumii în care ne regãsim astãzi….şi i-a plãcut maxim sã se joace cu mintea mulțimii. Cam tot ce vedeți azi ca tehnicã de „imagine şi pr” a fost inițiatã de el. Doar nu credeți cã Vulpița sau madame Budeanu sunt o inovație a domeniului de „pâine şi circ”?

Edward Bernays era un nenic tare dubios, bine cred cã era ceva dubios cu întreaga lui familie *era nepotul lui Freud. Nu ar fi rãu sã citiți şi despre Ana Freud care a fãcut multe treburi ciudate cu nepoții sãi pe principiul „cu cât omul se supune mai mult normei sociale cu atât dobândeşte un Eu mai puternic şi este mai sãnãtos psihic”. No shit, unul dintre nepoți a devenit un alcoolic, cã în copilãrie era suspect de homosexualiate, iar asta nu era o treabã care ținea de norma vremurilor….

Când înțelegi mintea omului, comportamentul poate fi previzionat, deci poate fi influenţat. Influența nu e mereu ceva rãu, de exemplu un profesor foloseşte persuasiunea sã poatã genera un anumit grad de influențã pentru a facilita actul didactic, dar profesorul nu sare peste libera alegere (teoretic). Când se sare peste libera alegere şi se poate face asta fãrã prea mare dificultate, se numeşte manipulare, iar faptul cã un individ crede cã nu poate fi manipulat creşte rata de succes a manipulãri ?

În acest vast şi deosebit domeniu şi-au bãgat coada mulți. Sunt psihologi renumiți care şi-au trecut copiii sau nepoții prin tot felul de experimente, alții care s-au „jucat” cu tot felul de metode sau droguri pe diverşi pacienți pânã la punctul în care pacientul ajungea o legumã cu miros de creier prajit.

Cu cât cunoşti mai multe în acest minunat şi fascinant domeniu cu atât ispita de putere şi control devine mai mare. De ce credeți cã acele cursuri de tipul „detecteazã minciuna” sau „arta manipulãrii” ?‍♀️ se vând atât de bine? Credeți cã cei care plãtesc vor sã creeze o lume mai bunã şi mai (ne)mincinoasã ? sau sunt mânați de dorința ascunsã a controlului absolut? Partea tristã este cã plãtitorii nu înțeleg o treabã: ãla care vorbeşte despre manipulare şi minciunã, nu este obligatat de nimic sã spunã adevãrul pentru cã….bani :)))

The dark side, adicã umbra, adicã nasolia psihologiei despre care puțini psihologi vorbesc nu este doar manipularea ordinarã. Dacã vorbim despre „the dark side” vorbim despre multe experimente oribile dar din care Psihologia a învãțat multe. Cu Experimentul Piteşti meritã sã consumi zile pentru a înțelege unde se poate ajunge cu mintea omului. Dar nu trebuie sã fie un experiment atât de dezumanizant, atât de viu, pentru a fi la granția cu nebunia. Puteți cãuta şi experimentele fãcute de FB de exemplu pe utilizatorii sãi…sunt fascinate ?‍♀️

Psihologia nu este un domeniu blând şi nu este nici aşa flower power cum cred profanii:)) Psihologii nu sunt doar terapeuți, psihologii nu lucreazã doar în cabinet pentru binele omului comun. Dacã nu înțelegeți acest aspect e grav pentru cã nu înțelegeți cu ce puteri dubiose se pot juca adevãrați specialişti ai domeniului.

Desigur cã din multele studii dubiose oameni cu coloanã vertebralã, au luat ce a fost nevoie pentru a pune bazele unor domenii conexe, cum este Psihologia Juridicã sau au utilizat datele pentru a înțelege mai bine traumele. Au învãțat şi din „întuneric” cam cum face orice om zdravãn la simțire.

Ştiu cã Psihologia e mişto, e fascinantã chiar dar țineți cont cã o mare parte a sa este ştiințã, deci vorbim despre predictibilitate şi dacã vorbim despre predictibilitate este imposibil sã nu vorbim despre forma cea mai perversã a influenței: manipularea motivatã de dorințe ascunse….sadice, narcisice şi infantile.

Şi dacã partea dark este plinã de oameni înzestrați cu minți peste medie….partea stupid este plinã de oameni care o iau pe arãturã. Aici e o întreagã poveste a celor care au impresia cã au înțeles tot ce era de înțeles despre ei, despre oameni şi ajung sã cadã in extrema mistico-fantasticã pentru cã vã spun sincer, senzația cã nu mai existã nimic la om capabil sã te fascineze, sã te uimeascã, sã te facã curios, este una extrem de dureroasã cel puțin în primele faze.

Dacã în prima categorie vorbim despre „genii ale rãului” :))) aici vorbim despre visãtorii irecuperabili. Cãderea în extrema mistico-fantasticã, din ce am putut eu observa, este un apanaj al unor dureri mai puțin explorate. Trebuie sã existe ceva mister, trebuie sã existe ceva sã te fascineze, sã-ți dea putere sã cauți (cã instinct de cãutãtor ancestral), nu se poate sã fie aşa simplu….e mai mişto mai complicat.

Sunt multe sisteme de referințã care se suprapun peste partea ştiințificã, sunt aglutinate şi transformate de imaginație apoi sunt transfigurate în variate terapii sf. Partea interesantã este cã unele funcționeazã, dar fundamentul şi mecanismul activ nu este spirtu’, îngeru’, piatra sau steaua ci mintea deosebit de complexã a omului.

Atâta timp cât funcționeazã ce conteazã? Pãi, ce vã face sã credeți cã în zona mistico-sf nu existã tot felul de indivizi dubioşi? Spre deosebire de primii, care ştiu clar ce fac, pe ce pun mâna şi cu ce se joacã în a doua categorie se merge la ghici. Mã întreb dacã ai lãsa un medic sã ghiceascã unde e inima ta…dar creierul? Acum nu ştiu ce credeți cã este mai periculos: intenția maleficã sau prostia crasã? Eu la întrebarea aceasta nu am încã rãspuns :))

Sistemele de referințã, credințele, narativul sunt extrem de importante în viața individului dar, dupã cum vedeți ele pot fi uşor de rãsturnat atunci când individul nu ştie cã le are, mai grav nu ştie cã le poate controla singur.

Psihologia este un domeniu vast, frumos, palpitant şi fascinant dar țineți mereu cont de un aspect: psihologii sunt oameni şi oamenii pot avea vise de zei salvatori sau distrugãtori, depinde unde cade „triunghiul dramei” ??

Cu drag,

Toma