Nu are importanta ca avem in fata un prescolar de 3 ani sau un adolescent de 16 ani, in ambele cazuri comunicare pune bazele increderii,respectului si dinamicii dintre parinte si copil.

Sunt convinsa ca toti parintii primesc din partea copiilor raspunsuri insipide cand folosesc intrebarea “Ce ai facut azi la scoala?” , de la” nimic” si pana la „bine” copii nu prea au raspunsuri care depasesc 2,3 cuvinte. De ce? Pentru ca la o intrebare “inchisa” ei au fost conditionati sa ofere raspunsuri “inchise” care omoara in fasa orice posibilitate de comunicare. Aceste intrebari pot fi insa cosmetizate in intrebari deschise cum ar fi : “La ce activitati interesante ai participat astazi?” “Ce ora ti-a starnit cel mai mult imaginatia?” “La materia x ce parere ai despre stilul de predare al profesorului, memorezi  usor informatiile?” etc.

Astfel de intrebari le da copiilor oportunitatea sa se exprime, sa isi exprime emotiile sau nemultumirile.O data conversatia inceputa parintele, incepe sa descopere lumea prin ochii copilului, incepe sa inteleaga cum percepe copilul societatea, mediul inconjurator, relatiile cu profesorii sau colegii.Cu cat comunicarea este inceputa mai de timpuriu cu atat copilul va fi mai deschis sa isi exprime opiniile in preajma adultilor.Cand sunt lasati sa se exprime copii capata increderea in propia persoana, respectul de sine crescand vizibil.

O alta strategie pe care parintii o pot folosi este sa nu isi impuna punctul de vedere in mod agresiv, ii explicam copilului ca in orice discutie pot exista opinii contradictorii fara a leza insa interlocutorul.Argumentarea anumitor principii le ofera copiilor sansa de a inteleage ratiunile unor  reguli in societate, dar regulile  familiei  din care fac parte, argumentarea fiind o metoda mult mai practica decat impunerea, cei mai multi indivizi simt nevoia sa opuna rezistenta atunci cand le sunt impuse reguli cu care nu sunt de accord sau pe care nu le inteleg. De exemplu un copil poate fi convins sa isi faca ordine in camera daca i se explica cum ordinea ii ofera posibilitatea sa gaseasca mai repede lucrurile in camera, cand vrem sa implementam anumite reguli ori principii trebuie sa explicam intai beneficiile nu repercursiunile negative (cand discutam despre folosirea alcoolului de exemplu le putem spune cum un stil de viata sanatos ii ofera o speranta de viata mai lunga si posibilitatea de a explora lume un timp indelungat ).

Daca avem in fata un elev care nu doreste sa isi faca temele, vom incerca sa il motivam pozitiv explicandu-i de ce este necesar sa muncim pentru a ne dezvolta (un scolar nu opune rezistenta da i se explica cum prin exercitiu va dobandi competente noi, ce le poate folosi in viitor “exersezi acum cifra 5 pentru ca maine o vei folosi sa scrii si alte numere mai mari”,  “inveti literele pentru ca asa inveti sa citesti,  iar aceasta abilitate iti deschide orizonturi nemarginite, cand citesti descoperi mici lumi in fiecare carte” etc).

Cu cat suntem mai deschisi sa ne ascultam copii cu atat ei vor fi mai dispusi sa ne impartasesca experientele si viziunile lor, in vocabularul parintilor ar trebui sa dispara ideea “lipsei de timp” ,  daca doriti sa va cunoasteti copii nu o puteti face decat vorbind cu ei, cu totii ne intoarcem obositi acasa, toti suntem surmenati sau stresati, poate multi ne gasim copii dormind, asta nu ne opreste sa vorbim cu ei, ii puteti suna 10 minute pe zi sa ii intrebati ce lucruri interesante au facut, cand sunteti la volan sau in autobuz puteti folosi acel timp in mod constructiv, sambata si duminica puteti sa le cereti ajutorul la treburile casei putand impartasi sau dezbatete impreuna numeroase probleme sau intamplari. Cand timpul nu va perimte folositi aplicatiile “destepte”, trimiteti elevului mesaje motivante, este foarte important sa stie ca voi sunteti acolo oricand au nevoie, daca ei inteleg ca parintii sunt diponibili oricand sa ii asculte in mod cert vor apela la parerea lor in detrimentul altor surse de informare.

Cu drag: Toma Ana-Maria, consilier scolar