Când ne gândim la consilier în educație, avem tendința să îl asociem cu un psiholog. Există însă multe diferențe între un psiholog și un consilier, pe care aș dori să le dezbat pentru cei interesați.

În termeni foarte simpli, psihologul este cel care își sprijină clientul în perioade dificile, ajutându-l să depășească acele momente într-un mod constructiv, pe când rolul consilierului este să prevină astfel de situații. Este posibil ca în anumite momente, metodele ambilor specialişti să fie similare, dar în timp ce psihologul se folosește de tehnici sau metode specifice intervenției psihologice, consilierul își bazează foarte mult metodele pe capacitatea clientului de învățare, folosind mai degrabă metode didactice.

Să luăm un exemplu practic: gândiți-vă la un adolescent care dorește să urmeze o anumită carieră, dar este presat de părinți să aleagă altceva (elevul se vede artist, însă părinții îl doresc avocat). Un consilier își poate folosi în acest caz „uneltele” pentru a identifica anumite abilități sau competențe ale elevului, cu scopul de a le arăta părinților o altă parte a copilulului lor și, de asemenea, de a-i face conștienți de eventualele reperscusiuni ale unei alegeri nepotrivite: alegând meseria de avocat implicit obiective academice în acest sens, copilul lor poate suferi frustrări, lipsă de motivație, conflicte interioare, etc(practic consilierul informeaza/învaţă parinţii, algerile însa le aparţin în totalitate). De cele mai multe ori, se urmărește o îmbinare a celor doua perspective, prevenind astfel viitoare dezechilibre ale elevului(un club de actorie este posibil să satisfacă dorinţa elevului fară să îl distragă de la alte activităţi şcolare). În cazul în care elevul este deja foarte afectat de presiunea părinților, consilierul își limitează intervenţia, încurajându-și clientul să viziteze un psiholog.

Rolul consilierului în educație

Un consilier în educație poate sprijini atât elevi, cât și părinți sau profesorii, oferindu-le informațiile necesare cu privire la anumite metode sau tehnici în educație. Poate identifica anumite patologii sau probleme (autism, deficit de atenție, depresie, fobie etc), însă el nu are competența necesară să intervină. De aceea, în astfel de cazuri, clienții sunt directionați către cabinetul unui psiholog, care are competențele și specializarea necesare întregului demers. În cazul în care cineva intervine în astfel de situații, fără a deține cunoștințele necesare, poate face mai mult rău decât bine. Sfatul meu, este să vă alegeți specialistul cu mare grijă.

Pentru a fi și mai explicită, vă invit să priviți consilierul mai degrabă ca pe un antrenor în sfera educaţională.  În cabinetul unui consilier, atât elevii, cât și adulții, pot învăța următoarele:

• cum să preîntâmpine situațiile de conflict;
• cum să-și gestioneze timpul și nivelul de stres;
• cum să comunice eficient cu personele din jur;
• cum să îşi înteleagă şi să îşi gestioneze emoţiile;
• cum să îşi descopere în mod realist punctele forte;
• cum să îşi creeze o imagine de sine realistă şi pozitivă;
• cum să îşi traseze un plan educţional sau vocaţional;
• cum să aplice metode educaţionale în viaţa de familie;
• cum să prevină conflicte între viaţa de famile şi cea profesională;
• cum să îmbunatăţească realaţiile şi comunicarea în familie;

Toate acestea au un rol clar de a  îmbunătăţi  viața clientului, pentru mai multe detalii vizitaţi secţiunea servicii.

Consilierul, pe lângă ședințele individuale, poate organiza programe de educație preventivă, în unități de învățământ,dar si  în cadru privat. Aceste programe au scopuri și obiective bine definite, atingând teme diverse, în funcție de nevoile identificate de consilier în comunitatea: comunicare eficientă, tehnici de învățare, emoțiile și înțelegerea lor, rădăcinile violenței și combaterea sa, sexualitatea și implicațiile sale, stupefiantele și substanțele interzise – repercusiuni, discriminarea și drepturile omului, mass-media și influențele sale, rețelele de socializare și limitările lor, tehnologia în educație, etc.

În cele ce urmează, voi apela la o comparație, menită să clarifice și mai bine rolul consilierului în viața noastră. Așadar, un consilier poate fi comparat cu un medic de familie, al cărui rol este să se îngrijească de sănătatea fizică a pacienților săi prin prevenirea bolii, prin urmărirea atentă a evoluției medicale generale și, foarte important, în cazul în care există situații mai grave, prin trimiterea pacienților către specialiști. Putem observa cu usurință paralela dintre un medic de familie, care se ocupă, așa cum am spus, de sănătatea fizică, și un consilier, care se ocupă de sănătatea psihică. Ar trebui să privim sănătatea psihică la fel de serios cum privim sănătatea fizică, deoarece noi funcționam ca un întreg, conform studiilor recente, există o strânsă legatură între sănătatea psihică și cea fizică. Felul în care gândim, modul în care ne raportăm la problemele pe care le întampinăm, ne influențează starea generală de sănătate. Știm cu toții că stresul, anxietatea ori depresia provoacă boli cardiace, stomacale sau alte dezechilibre mai mult sau mai puţin evidente.

În incheiere, aș dori să pun accentul asupra unui aspect esențial: prevenția este extrem de importantă! Dacă simțiți că vă macină anumite gânduri ori că nu găsiți o cale de a depăți anumite provocări, apelați cu încredere la un consilier. Nu asteptați ca lucrurile să se agraveze! Investiți într-o minte sănătoasă, fiți responsabili cu gândurile voastre. S-a spus pana acum “mens sana in corpore sano”,o filosofie foarte utilă şi astăzi: un corp va fi sănătos doar dacă mintea îi este lucidă, puternică și echilibrată!

Cu mult drag, consilier : Toma Ana-Maria