În ciuda a tot ceea ce am învăţat despre educaţie sau pedagogie, în momentul de faţă nu mă consider parintele ideal! Nici nu ştiu daca cineva poate ajunge la această performanţă. Încă mai am rabufniri, pretenţii exagerate, chiar mici atatcuri de panică. Nu reuşesc să îmi controlez mereu emoţiile, uneori sunt atât de obosită încât nu vreau să aud sau să văd pe nimeni. Zilele de la sfârşitul săptamânii sunt cel mai bun prilej de a recupera o parte din timpul petrecut cu copii, dar şi în acele zile telefonul sună până seara târziu.

Există persoane în jurul meu, care îmi manipuleaza sentimentele de vină atât de puternic încât ajung să cred că sunt cea mai nepricepută mamă din lume….ştiţi voi acei oameni incredibili de drăguţi care ştiu mult mai multe decât tine despre propii tăi copii şi care îţi dau non-stop sfaturi despre ce sau unde greşeşti. Mă întreb cum putem trăi într-o societate în care fetele sunt învaţate de mici să fie independente, baieţii să fie stâlpi ai familiei, iar când ajung adulţi sunt blamaţi că fac exact ceea ce au învăţat!

Nu este uşor să fi parinte într-o eră în care copii tăi au abilitatea de a te face să te simţi incredibil de mediocru şi depăşit, o eră în care suntem bombardaţi de informaţii mai mult sau mai puţin reale.

Citesc cu regularitate carţi sau articole despre parenting, ce mă uimeşte cel mai tare este faptul că multe îmi explică într-un limbaj academic cât de cretină sunt eu ca mamă, cât de departe sunt de idealul parintesc!

Cu toate acestea mă repliez repede, iar acum câteva zile m-am decis să „interoghez” câţiva tineri pe stradă. I-am întrebat simplu şi direct ce parere au ei despre „părintele ideal” . Nu mica mi-a fost mirarea când mulţi au pus accentul pe cariera părintelui, pe abilitatea sa de a fi un om de succes. Toţi însă au solicitat iubire, afecţiune şi atenţie, iar câţiva au spus ca au acasă parintele perfect pentr ei. Un singur puşti a fost suficent de sincer spunând că nu există un ideal de părinte. M-a impresionat argumentul său ” toţi parinţii au avantaje sau dezavantaje, în opinia mea nu exsită parintele ideal! „. Eu cred că are dreptate, nu există un părinte ideal la fel cum nu există oameni ideali, toate aceste epitete sunt doar iluzii ale unei societăţi care încă nu vrea să accepte incapacitatea omului de a atinge perfecţiunea!

Ce putem face însă? Eu cred ca toţi putem învăţa alaturi de copii noştri, putem noi ca părinţi să fim cea mai bună variantă a noastră, nu doar acasă, ci şi la job, în parc, la cumpărături sau în vacanţă! Putem întreba copii, ce îşi doresc de la noi, o lecţie de la ei face cât o mie de teori! Putem învăţa împreună cum să ne apropiem de „idealul părintesc” fără să ne blamăm reciproc sau să ne criticăm abilităţile de părinţi!

Dacă vrei să învăţăm împreuna, cât mai multe te aştep cu mare drag fie în cabinetul Explore Education fie la unul dintre atelierele dedicate părinţilor

Toma Ana-Maria- Consilier în Educaţie