Yes, sunt o mare nesuferită! Am umanitatea la gradul sub zero. Practic sunt o nemernică de gheaţă care nu vrea să doneze către cauze de caritate. Pur şi simplu, când văz zeci de articole cu donează, cu vai săracul, vai săracă, vai de ei cei bolnavi şi muritori, mă apucă toate spumele pământului. Yes, I am cold! Pur şi simplu nu vresu să mă identific cu statutul de victimă. Practic, instinctul meu de animal ordinar intră în acţiune. În natură, când un membru al haitei se îmbolnăveşte este îndepărtat de grup, asta pe bună dreptate! Practic, animalul sănătos nu vrea să fie contagiat. Aşa sunt animalele şi da, noi oamenii suntem animale. Când dăm de cazuri în care unul sau altul se milogesc pentru viaţă, vedem slăbiciunea, simţim moartea aşa aproape încât fugim mâncând pământul. Este normal, este instinct şi este minunat să vrei să supravieţuieşti. Uite, de exemplu lângă bolnavii de HIV sau SIDA nu prea stă multă lume. Chiar dacă mintea şi sufletul tău ştiu că nu e contagios, emoţia ta şi instinctul tău te anunţă : NOT SAFE, stai departe. Eşti practic dominat de către emoţiea celui ce doreşte să se simtă în siguranţă.

Când vine vorba de persoanele, adică aici mă refer la oameni care se îmbolnăvesc, cei de lângă bolnav, mai ales cei neimplicaţi emoţional vor să se detaşeze. În primă fază de ideea boli dar mai subtil se detaşează de sentimentul de slăbiciune şi neputinţă. Un om bolnav îţi poate arăta cel mai uşor că noi OAMENII nu suntem nemuritori şi invincibili. Cu cât boala este mai letală cu atât inducţia stării este mai puternică. Uite daia pe mine nu mă apucă donatul de sume către astfel de cazuri. Băăă, pur şi simplu nu vreau să simt ce simte ăla şi mai grav nu vreau să simt că şi eu mai devreme sau mai târziu o să dau ochii cu tanti aia cu coasă….ştiţi voi care, i-am făcut şi un articol special 🙂 că tare îmi e drag de ea fgm….de ordinară.

Dacă eu aş fi acolo, gen pe patul de spital, să îmi bag picioarele dacă aş accepta să fiu văzută victimă. În pana mea artistică, mie îmi place viaţa maxim, cum puii mei să mă vedeţi o victimă. Gen şi dacă mor vă zic că dacă prind pe vreunul bocind vin şi vă bântui, yes eu am şi unele credinţe inspiraţionale despre viaţă şi alte tipuri de existenţă, dar nu intrăm în detalii. Revenind, eu acolo cu ace înfipte în mine şi vaide sufletul meu nu aş vrea să simt milă . WTF is wrong with me? Păi nimic, pentru că aş avea nevoie de energie maximă să-mi revin, mda….chiar cred că m-aş lupta până la ultima secundă şi dacă m-aş duce, wtf, lupt mă! Stau în faţa morţii ca o eroină gen 🙂 . Dacă ar sta toţi triştii pe lângă mine cu complexe de supereroi sau salvatori care m-ar compătimi şi s-ar căca pe ei cu tot felul de fraze de tipul „vai biata de tine” sau mai nasol s-ar apuca toţi supereroii să mă salveze cu campanii cretinoide pe on-line m-ar apuca dracii! Să facă asta fără să mă întrebe ar fi şi mai nasol, că mă fac bine şi să vezi ce îi iau de guler! Mi-aş consuma energia luptându-mă să le explic ălora că eu nu sunt victimă în puiiii mei! Adică m-aş lupta dacă aş avea energie, teoretic ar trebui să am energia aia să lupt cu boala din mine. Adică e nasol să fii sabotat de propriul organism. M-aş simţi naşpa că minunatul meu corp nu mă ascultă şi pe lângă faptul că m-aş lupta aprig şi le-aş spune celulelor mele aşa: „ALOOOO GARA, organizarea, vindecarea, că vă ia mama lu’ procesul verbal, aici faceţi ce vreau şi ce zic eu! EU VREAU SĂ MĂ VINDEC, EU MĂ VINDEC!” Vă daţi seama că organizarea propriilor celule nu e jucărie, motiv pentru care nu mi-ar plăcea să-mi consum energia explicându-le unor trişti de lângă mine că eu vreau să fiu privită cu DEMINTATE. Ca un genereal în fruntea armatei, ca un amiral care navighează pe furtună. Aşa sunt eu, dacă mă priveşti ca pe un amărât de soldat sau marinar mort de foame care spală puntea…..păi te f&%¤ în gură. EU SUNT LA COMANDĂ! Asta să ne facem înţeleşi!

Uite, din motivele astea când am dat de Ingrid am văzut că rezenonăm pe idei similare. Ingrid este o tipă care se ocupă de un caz al unui actor aflat pe un câmp de luptă. Ingrid se oacupă de campania lui Alin, practic strânge fonduri dar a fost şi ea „certată” de Alin. Mi-a spus că a vorbit cu el şi omului nu-i place să fie văzut ca un milog care cere îndurare şi salvare. În puiii mei, îl înţeleg maxim. Tipul e actor şi acum joacă un rol cam nasol ce-i drept. Dacă aveţi ocazia să cunoşteţi actori veţi observa ce orgolişi şi mândrii de ei sunt. Sunt plini de viaţă, plini de energie, dau mereu celor din jurul lor şi pe şcenă sunt cei care transmit puternice stări de spirit. Majoritatea actorilor, când se termină spectacolul se „hrănesc din aplauzele publicului”. Oamenii aşa le dau înapoi tributul, actorul a plătit tributul stărilor interioare iar publicul aşa îl răsplăteşte. Actorii vor ca tu să pleci de la spectacolele lor încărcat de poftaă de viaţă, de stări de bine şi de putere. Aşa sunt ei construiţi, să ne oglidească starea umană. O fac cu sau fără o chiflă în burtă, dar o fac şi dăruiesc din talentul lor, din energia lor debordantă. Vorbeam cu Ingrid despre nişte chestii şi mi-a povestit că multă lume nu avea habar că lui Alin i se altera starea de sănatate. Cică tipul stă pe baricade şi acum în toate proiectele la care lucra. Mişto, aş face la fel.

Yes, deci tipule eşti un zemeu ca şi mine apreciez vitaliatea ta, puterea ta de a naviga vasul pe furtună. Mi-ar plăcea să te văd pe şcenă, am auzit că eşti zmeu şi acolo, dar pentru asta bobiţă tre să taci un pic, gen, ştiu că actorii au o problemă cu tăcutul, dar tu tre’ să-ţi concentrezi focusul cu alte lupte ok? Ingrid strânge acum o mini-armată de mobilizare, caută voluntari şi sponsărizări pentru bugetul operaţiei tale. Ştiu dude, nici mie nu-mi place pomana, dar puii mei, eu în locul tău aş face orice să trăiesc. Deci, tu stai acolo pe baricade, că Ingrid are ceva idei mişto şi caută voluntari să o ajute. Majoritatea o contactează pe FB: #alaturidealin şi /sau pe adresa de mail: ingrid.vorobovici@yahoo.com. Gen acolo o găsesc cei care au un suflet plin de compasiune şi nu sunt aşa ordinari ca mine. Mie doar mi-a plăcut de moaca ta în poză şi în egoismul meu m-am gândit că sr fi mişto să te pot vedea pe şcenă. Mda, ştiu sunt o ordinară, dar când vii acasă şi ieşim la o cafea, pe care tu o plăteşti btw, vei vedea ce fel de om poate scrie texte aşa cretinoide :))).

Eu nu fac acte de caritate tipule, ţi-am zis sunt cam de gheaţă când vine vorba despre chestii de genul ăsta, dar puii mei poate se găseşte unul cu inima mai mare ca a mea aşa că voi lăsa şi eu aici conturile pe care le aveţi deschise pentru operaţia ta. Ştiu tipule că faza cu boala ta e nasoală, că părinţii tăi fac mari eforturi să strângă bugetul pentru transplantul tău de măduvă, care ce să vezi se face la mama niabii în altă ţară, că noi ….ştii tu nasol sistemul sanitar. Cotizezi ca un scalv toată viaţa la el şi când se întâmplă întâmplarea stai şi ceri ajutor de la alţii că sistemul e vai steau lui. Bine, mă opresc că m-au luat iar spumele pe sistemul sanitar, pe cretinii de la conducere şi aşa în general pe animala din mine care are principii .

Cu urări de sănătate tipule eu fusei Toma,

PS abia aştept să-ţi văd moca că eu am găsit o poză mişto cu tine de la un proiect de-al tău, ceva gen „egalitatea sexelor”, nu ştiu sigur tre’ să îmi explici mai multe gen, că io-s tută rău

P.S P.S Mişto poza alb negru dar ţie cred că îţi stă bine cu multe culori într-un decor de vară, la mare la soare, la distracţie, aşa că este impetuos necesar să-ţi obligi fizicul să ne vedem la o sedinţă foto. Cunosc eu un tip 🙂

Donațiile se pot face aici în cazul în care nu eşti chitră ca subsemnata

EURO : RO61BTRLEURCRT0413769201
RON : RO14BTRLRONCRT0413769201
SWIFT CODE: BTRLRO22