„Niciodată nu este timpul pierdut”. O chestie adevărată doar că puţini îţi spun şi continuarea: ce nu faci la timp este foarte greu să faci pe parcurs. Vă povesteam pe un alt articol cum e faza când te caci în ghiozdan şi bei cerneala. Am făcut parte din generaţia mirobolantă de economişti scoşi pe bandă rulantă. Între anii în care am terminat eu facultatea şi timpul prezent s-au petrecut multe chestii la nivel economic. Job-urile au început să se schimbe, cerinţele să crească şi locurile efective de muncă să scadă. Cine se gândea cum evoluaza piaţa muncii la vremea la care eu eram direcţionată către o „carieră”. În perioada aia chiar nu prea vorbea nimeni despre vocaţie sau alte chestii dubioase pe această zonă, nu că azi se vorbeşte prea mult dar totuşi. E complicat să ştii ce vrei de la viaţă pe la 18 ani când eşti picată din lună, tropăie hormonii în tine, visezi la aventuri şi iubiri idealizate. Ciudat este când fiecare oscior din tine ştie ce are de făcut dar absolut tot din exteriorul tău spune să iei o altă cale. La 18 ani cine eşti tu să decizi pentru chestii ce ţin de viitorul tău? Nu-i  aşa? Partea ciudată apare când impactul social, familia sau profesorii nu au nici cea mai mică abilitate să direcţioneze adolescenţii spre cariere sau joburi care în prezenet….nu există. Sună aiurea dar veţi vedea ce schimări majore vor apărea în următorii zece ani la nivel de economie şi implicit la nivelul pieţii muncii. Să le faceţi „leahămite” de şcoală nu-i mişto. Să le spuneţi că şcola e fix-pix la la fel de aiurea. Să-i direcţionaţi fără să aveţi idee voi cum funcţionează lumea este periculos şi în timp vor blama multe idei învechite. Asta cu „şcola nu contează” este o idee învechită a unor frustraţi care nu au reuşit să se dezvolte în anumite zone.

„Tu eşti la a doua Facultate şi eu nu ştiu dacă vreau să merg la facultate”. Are 17 ani, este o puştoaică dezgheţată, cu mult potenţial şi un fler în comerţ pe care l-am sesizat rar la adulţi. Puştoaica are un argument simplu „ce valoare are zecele de la şcoală când eu pot genera un venit încă de la 15 ani?”. Bun argument. La vârsta ei aveam fix acelaşi argument, şcoala nu-mi pune pâinea pe masă şi sincer nu mi-a pus pâinea pe masă niciodată. Am terminat facultatea de Ştiinţe Economice dar cam tot ceea ce cunosc în domeniu am învăţat la locul de muncă. Până nu am practicat ani de zile, nu am înţeles că nu-i de mine să stau la cheremul cuiva printre dosare şi proceduri, dând mereu rapoarte peste rapoarte despre cele mai banale lucruri pe care le făceam. Adaugă la asta şi câţiva şefi români care sufereau de paranoia sau şefisme şi tadada, am descris trei sferturi dintre jobu-rile ţării. Sinceră să fiu acum câţiva ani, dacă auzeam faza cu „nu vreau să merg la facultate” aveam răspunsul pregătit „foarte bine, şcoala nu te ajută cu nimic”. Azi nu prea mai ştiu cum să răspun, practic eu abia m-am apucat să studiez oficial ceea ce mi-am dorit din adolescenţă, din perioada în care „ce faci cu pishologia?” era o întrebare pe care o auzeam zilnic. Că azi nimic nu prea mai se face fără psihologie este altă poveste. Există multe mituri cu privire la importanţa foilor dar zicala „diploma nu cântă” …..vă spun eu, cântă! Trăim încă în perioada în care cuvântul „master” sau „facultate” dau plus valoare pe cv. În procesul de selecţie foaia aia cântă şi cântă al naibii de tare, aşa că uite nişte idei despre de ce să faci nişte chestii la timp.

1.Mai devreme sau mai târziu cineva o să-ţi ceară o foaie oficială care să-ţi ateste studiile academice. Dacă vrei să avansezi, dacă vrei un job în zona de management sau dacă vrei un post bine plătit, vei avea nevoie de acea diplomă. Asta dacă nu te nişezi pe o meserie „rară” sau din zona IT în restul domeniilor însă este la fel „ce studii ai?” contează şi contează foarte mult. Experienţa contează dar diferenţa o face foaia. Nu mă crezi? Întreabă oameni din coropraţii sau Instituţii de Stat care nu pot avansa din cauza studiilor şi care se apucă de tocit coate pe băncile şcolilor la vârste de plus 30 de ani.

2.Dacă vrei să devii „anteprenor” că la noi antreprenori sunt mai puţini 🙂 vei avea nevoie să studiezi nişte chestii. Că vreau sau nu să recunosc, studiul individual nu e mereu cel mai plăcut. În practică am habar de multe chestii dar la nivel de vocabular am multe lacune, lacune care îşi spun cuvântul în discuţii mai profunde din domeniul de interes. Idee este simplă, studiul ghidat de un curiculum şi un pedagog este mai facil decât cel individual. Este şi mai ieftin, pentru că vei găsi mai rapid răspunsuri şi probabil vei cheltui mai puţini bani când vine vorba despre mult balastru intelectual. Oh da, multe cărţi în zona de „afaceri” sau de „dezvoltare personală” sunt balastru intelectual din care nu vei învăţa decât o chestie simplă: „ai fost prost ţi-am luat banii”.

3.Foaia aia nu prea contează pentru cei ca mine dar pentru alţii are valoare şi dacă nu stai bine la capitolul „stimă de sine” vei întâlni des persoane care te vor „pune la colţ” când ai o opinie divergentă. O discuţie care se finalizează cu „nu ai studii în domeniu ai face bine să taci” este o discuţie care creşte multe frustrări. Frustrările sunt mai minunate atunci când ai experienţă 10 km pe cv dar nu poţi să participi cu cv-ul pentru un anumit job. De ce? Pentru că acel job presupune „studii superioare” iar astăzi, mai nou şi „lucrătorul comercial de mall” are nevoie de „studii superioare economice”. Aşa că, despre ce vorbim?

4. Ca adult nu-i simplu să jognlezi cu şcoala într-o mână şi cu restul responasbilităţilor în alta. „Lasă mamă, când o să ai bani o să faci şi ce-ţi place”. Bravo mamă doar că nu prea am timp. Ca adult dar în special ca părinte vă spun sincer că nu este simplu să te duci la şcoală nu zic să mai şi înveţi. Începe sesiunea şi eu am învăţat fix-pix. Printre responsabilităţile de părinte, cele de la job şi cele ale casei….cine puii mei credeţi că are timp să tocească. Noroc că mai am habar de nişte lucruri şi când citesc acum parcă nu-i aşa greu dar faţă de anii de studenţie din „tinereţe” parcă nu mai am aşa aplomb poate şi pentru că am aflat un minunat secret: restanţele se pot da până în ultimul an 🙂 şi uneori restanţa se ia mai uşor decât examenul. Dacă la diplomă se uită mulţi vă spun că la note sau la foile matricole nu se uită nici naiba. Aşa că astăzi e mai uşor să-mi selectez materiile de interes care ştiu că mă ajută la job şi să las în plan secund acele materii care nu prea au ce-mi trebuie. Avantaj al celui cu experienţă.

5. Taxele la facultate nu sunt mari dar nici mici. La 18 ani în general pentru şcoală plătesc părinţii. E acea perioadă în care nu mai eşti copil dar nici adult, profită de ea, o să treacă repede. La 18 ani nu îţi plăteşti nici hârtia de la toaletă aşa că nu fţi blegi, profitaţi într-un mod benefic de ce aveţi pe tavă. Vine o zi în care ai de plătit taxe, impozite, rate, haine la copii, şcoala pentru copii, mâncare, puii mei lista e lungă. Când ai aşa multe responsabilităţi financiare te vei gândi de şapte ori dacă vei fi dispus să mergi sau nu la şcoală.

6. Chiar dacă nu crezi acum, vei vedea că mai târziu vei tânji după foaia „oficială”. Fie că vorbim de un interes de serviciu sau de pura dorinţă de a învăţa mai mult, mai devreme sau mai târziu vei sesiza cât de importantă este acea foaie. Dacă o ai din timp, te vei scuti singur de o bătaie de cap dacă nu vei lua efectiv de la 0 tot procesul educativ. Cam toţi adulţii pe care îi cunosc îşi dau „pumni în cap” că nu au făcut şcoala la timp. Ca idee nu fi prost, fă la timp ce trebuie să faci, învaţă de la tălâmbii mai mari şi care la fel ca tine au visat cai verzi pe pereţi. Cel mai naşpa este când în locul tău avansează unul cu „carte multă”, experienţă puţină şi „cunoştinţe” multe. Când trebuie să dai socoteală unuia/uneia care habar nu are pe ce lume trăieşte dar suferă de şefisme şi diplome înfipte în birouri înalte nu-i plăcut şi uneori devine înjositor. Trebuie să strângi din dinţi şi să te abţii de la comentarii pentru că uite un secret: când ai datorii sau copii acasă trebuie să te gândeşti de 10 ori înainte să deschizi gura. Există şi reversul medaliei desigur dar există şi foarte mulţi cretini cu diplomă iar aia sunt cei mai enervanţi dintre toţi 🙂 Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul, credeţi-mă 🙂

7. De la o vârstă creierul nu prea mai reţine aşa uşor chestii. Adultul este mai selectiv şi antrenamentul învăţării se pierde sau măcar se toceşte. Atenţia nu-i nici ea ce a fost, nici răbadarea sau memoria. Singura chestie care te ajută este voinţa şi motivaţia, restul este al naibii de greu. Ce-i drept spre deosebire de un puşti ai mai multă tragere de inimă să termini şcoala pentru că de, taxa o plăteşti din buzunarul tău iar timpul este preţios şi nu vrei să-l iroseşti aiurea.

8.Ca femeie vei întâlni multe prejudecăţi. Bine, acum de astea te loveşti indiferent de situaţie dar când te loveşti de faze tip „cum să-ţi laşi copii şi să pleci la şcoală” nu-i plăcut. Fie că vrei să recunoşti sau nu cu voce tare vinovăţiile există şi când sunt acutizate de cei din jurul tău nu-i plăcut. Aşa că dragelor, veţi avea timp să dădăciţi juniori toată viaţa sunt poate cea mai frumoasă experienţă a vieţii şi cea mai mare bucurie, cu toate astea nu e nevoie să vă grăbiţi dar nici să întârziaţi prea tare la acest capitol 🙂 Ideea este simplă: echilibru, iar în secolul vitezei se obţine mai greu decât spun mulţi.

9.„Oamenii de succes nu au şcoală”. O da, sunt trei patru bărzăuni care nu au şcoală şi care au avut succes dar uite o chestie pe care nu ţi-o spune nimeni: restul de 99% sunt nişte rataţi sau dacă nu sunt rataţi sunt plafonaţi. Sună dur dar este purul adevăr pe care puţini au curajul să-l recunoască. De ce au reuşit cei „fără şcoală”? Pentru că unu, au evoluat într-o economie care permitea astfel de „succese” , doi pentru că au avut un tupeu fanstastic şi trei pentru că cei mai mulţi nu trăiesc în România. Lol, „visul american” preupune americănisme boss, la noi în Românica e altă poveste şi dacă te mânâncă unde nu bate soarele să te faci „anteprenor” o să afli pe pielea ta, buzunarul tău şi nervii tăi de ce viaţa bate filmul. Ca idee, dacă vrei să ajungi în top, se poate şi prin ţară. Dar asta presupune să ai în primul rând cultură generală, în al doilea rând tupeu şi în al treilea rând să ştii despre ce vorbeşti. Că la noi antreprenoriatul ce să zic…..când auzi pe unul/una că foloseşte prea des cuvântul „antreprenoriat” sau „antreprenor” să fugi 🙂

10. Banii mulţi nu vin din afaceri mici făcute cu oameni mici. La fel şi cu joburile importante, nu se dau oricui şi corporaţiile au un flux de personal impresionant pentru că există o competiţie acerbă. Mediul Universitar te poate ajuta şi la nivel de „cunoştinţe” şi aici nu mă refer la cunoştinţe teoretice 🙂 . În multe facultăţi există preofesori care au firme sau afeceri destul de mari şi care pot „mirosi” potenţial de la o poştă. Pe lângă asta, într-un an de studiu din 100-150 de studenţi sigur vei găsi 2 sau 3 care sunt pe aceiaşi lungime de undă cu tine şi cu care poţi pune „ţara la cale” în domeniul de interes. Bonus, mediul Universitar îţi dă posibilitatea să ai în preajma ta oameni cu interese comune şi uneori este o gură de aer proaspăt atunci când efectiv nu ai cu cine dezbate idei sau concepte în termeni pe care nu-i înţelege oricine.

Ce-i drept diploma nu-i mare scofală. Pe lângă diploma aia ai nevoie de multe alte cunoştinţe să poţi avea „o carieră de succes”. Miturile cu care sunteţi însă „hrăniţi” sunt doar mituri. Inclusiv companiile internaţionale ţin cont de foi, aşa că nu vă mai uitaţi în gura la toţi rataţii existenţiali, din experienţă vă spun că nu-i mişto să îţi fie refuzată o avansare pentru că citez „nu ai studiile necesare” sau să nu poţi depune un cv pentru că te blochezi la capitolul ăsta. Părerea mea şi este doar o părere personală: fă ce trebuie la timpul la care trebuie. De „bişnis” vei avea timp toată viaţa, de responsabilităţi finaciare la fel, de iubiri nemuritoare nu mai zic 🙂 Ideal ar fi să alegi şi domeniul potrivit din timp, să-ţi dezvolţi cultura generală, creativitatea, asertivitatea, inteligenţa emoţională şi profesionalismul dar despre ele vom discuta cu altă ocazie. Da, sistemul românesc de educaţie nu-i chiar cel mai mişto sistem din lume. Materia este învechită şi unii profesori au uitat că au cam trecut peste ei cam 29 de ani, cu toate astea dacă eşti isteţi vei înţelege rapid cum să compensezi lipsurile crede-mă sau nu….şi în ţara asta se pot face multe. Nu-i imposibil dar nici uşor nu este şi pentru a reuşi ai nevoie de multe, inclusiv de acea hârtie.

Photo: Ovidiu Cristea

Model de viaţă, fotografii sau ce vreţi voi Adina Tudorie

P.S Pentru „fetili” tinere, dragele mele, frumuseţea trece, calea uşoară nu-i mereu cea mai uşoară şi întodeauna este cea mai lungă 🙂 O femeie puternică, este în primul rând o femeie independentă. Are mintea liberă, are buzunarul doldora şi are siguranţa zilei de mâine. Prinţii pe cai albi vin şi pleacă, iar „regele” se găseşte greu, pentru că puţini bărbaţi pot tolera independenţa unei femei.

P.S. P.S Pentru doamne: nimic nu este imposibil dragelor, dacă vrei să faci ceva poţi face orice. Ce mama ei de treabă? Am făcut un semestru de master gravidă şi acum fac şi ce-mi place cu doi copii acasă, un job şi ceva responsabilităţi împărţite, aşa că se poate. Nu-s eu tocmai un exemplu dar nu văd sensul modestiei aici pentru că măcar la capitolul ambiţie pot spune că-mi iau examenele cu brio 🙂 Când mi-a fost teamă, am avut scuze cât să scriu două cărţi aşa că întrebarea e alta: pe tine ce te opreşte?