Tocmai ce a trecut „noaptea tuturor sfinţilor” sau mai exact sărbătoarea celtică cunoscută sub denumirea de Halloween. O sărbătoare „împrumutată” şi destul de controversată pe meleagurile neaoşe, asta în principal pentru că şi noi avem o sărbătoare similiară de Sfântul Andrei, cunoscut şi ca Apostolul Lupilor (probabil pentru a facilita „transferul” dintre credinţele dacice şi cele creştine). În principiu toate popoarele lumii au astfel de sărbători. Sunt moduri de exprimare a unor frici adânc îndrădăcinate în fiinţa umană, mai exact în creierul uman. Pe tot globul întâlnim astfel de mituri, legende sau poveşti. Cum am mai spus-o cu ocazia altor articole, din punctul meu de vedere este „istoria inconştientului colectiv”. Este acel tip de istorie care a fascinat mulţi „muritori”, Mircea Eliade fiind cel mai recunoscut român dintre toţi. În scrierile sale se întâlneşte des „transformarea” continuuă dintre sacru ce devine profan şi invers. Practic acest tip de „cartografiere” a istoriei nu dispare niciodată, cel mult se transformă pentru a fi acceptată de noile convingeri ale epocii. Un exemplu simplu: încetăm să mai spunem „demoni” sau „exorcizare” spunem „eroare de programare” şi „antivirus”. Cam aşa funcţionează, asta dacă suntem atenţi la limbaj 🙂 . De la religii şi variate practici până la gândirea raţională în secolul xx1, aparent este cale lungă. Astăzi nu prea mai scrie nimeni basme sau poveşti dar avem o „abundenţă” de seriale şi filme foarte „vii” în ceea ce priveşte imaginaţia omului. Spre deosebire de informaţia primită în scris care te obligă efectiv să-ţi foloseşti propriul aparat din dotare, filmele şi serialele îţi spun exact cum arată lumea „suprarealistă”. V-am mai povestit aici cum e cu acea călătorie în lumea mai puţin înţeleasă raţional. Cum a ajuns lumea să creeze astfel de mituri sau de ce, să spunem că momentan eu nu am un răspuns exact sau poate nu vreau să risc să fiu prost înţeleasă. Uite touşi o posibilă explicaţie: omul a vrut să interpreteze „lumea sa interioară” , abisul şi cerul, atât cele individuale cât şi cele colective. De ce au picat îngerii? Ce s-a întâmplat în acea perioadă în care a apărut această „istorie” , greu de imaginat ce evenimente a experimentat omenirea atunci. Legende cu demoni sau alte entităţi malefice există de când Umanitatea a început să deseneze pereţii peşterilor. Faptul că în unele peşterii milenare sau prin unele biserici vechi de câteva sute de ani există reprezentări interesante a unor oameni care par să fie costumaţi în cosmonauţi…..să spunem că umanitatea mai are multe de înţeles până v-a ajunge în punctul de demonstaţie raţională 🙂 .

Astăzi ne oprim totuşi din supoziţii şi facem o mini-analiză a monştrilor sau eroilor ce împânzesc zi de zi ecranele tinerelor generaţii şi nu numai. Sincer, pentru mine e un fel de relaxare să privesc astfel de poveşti, probabil sunt destul de obişnuită cu multe 🙂 şi anduranţa mea e mai mult decât bună. De cele mai multe ori prefer înainte cărţile, pe principiul ce am vizualizat eu vs ce au văzut scenariştii sau regizorii. Ajung la minunata concluzie că, tehnologia mai are mult până îmi prinde imaginaţia mea din urmă 🙂 . Rar găsesc filme care ating abilitatea creierului de a vizualiza anumite lucruri. Apropo, ca o paranteză, creierul nu face distincţia dintre real şi imaginar, probabil mulţi nu au nevoie să creadă povestea pentru a înţelege lecţia…..dar există acei foarte puţini care nu şi-au pierdut Spiritul de Copil. Acei puţini care pot vedea dincolo de măşti, mit sau legendă. Cam ca un Grimm 🙂 . Grimm, este un serial TV în care eroul principal descoperă că are nişte abilităţi dubioase 🙂 El, eroul dar şi eroina că exista şi o tipă cu aceste abilităţi, pot vedea efectiv monştrii din jurul lor, monştrii numiţi Wessen aici şi cuvântul venit din limba germană şi modul de folosire 🙂 Al cui? Al cuvântului :). Practic, Wessen este sunt un fel de hibrid gen X-Man, dar mai „reali”, doar mutaţii între oameni şi animale. Grimm-ul este oarecum şi el tot un mutant, abilitatea sa de a „vedea” apare din cauza unei malformaţii a ochilor. Practic o genă care a evoluat în timp şi care a fost transmisă peste sute de generaţii ca un sistem de „supravieţuire”. Cei care descopereau că sunt Grimm, aveau îndatorirea să protejeze umanitatea de aceşti hibrizi. Restul mai în detaliu vedeţi voi printre episoade.

Fascinant este modul în care scenariştii lucrează cu tot felul de arhetipuri ale animalelor, totemuri sau legende mai puţin cunoscute. De la grupuri „regale” care caută dominarea absolută a umanităţii şi până la mişcări de „rezistenţă”, nimic nu scapă acestui misterios show-tv. Spre deosebrie de alte seriale, aici se face o distincţie clară dintre forţele binelelui şi forţele răului. De exemplu în Vampire Diaries sau Once upon a Time nu se face diferanţa exactă dintre bine şi rău, personajele şi istoria personajelor se succed rapid între a fi sau a nu fi îndreptăţit să omori sau să te „hrăneşti” de pe urma celor slabi. În aceste două seriale, personajele negative devin pozitive apoi iar negative apoi iar pozitive şi tot aşa, probabil în încercarea disperată a scenariştilor de a justifica atât bugetele colosale cât şi anumite comportamente mai puţin umane. Gen nu-i mişto să omori un muritor ca să te hrăneşti tu cu sângele lui. Dar în natură există această lege nescrisă, care diferenţiază omul de animale şi anume „supravieţuirea celui puternic” ce contează viaţa sacrificată. Luăm viaţă să suţinem viaţa! Dar cum în natura umană mai există şi alte legi, gen „ochi pentru ochi” aceste seriale devin un fel de poveşti ameţitoare în care justificările faptelor aberant este la ordinea zilei. Pe tiparul „am dreptul să mă apăr” şi să mă răzun, să spunem că nu-i chiar mişto morala poveştilor şi iubirea devine doar o altă formă grotească de a satisface şi justifica pulsiuni inferioare, relaţii toxice şi comportamente machiavelice.

Violenţa din toate episoadele şi din toate serialele de acest fel este destul de ridicată, scenele sunt mai mult decât macabre, iar eu le-aş recomanda după vârsta de 13-14 ani cu specificaţia să fie vizionate alături de adulţi cu capul pe umeri şi ceva creiere între urechi 🙂 . Comportamentele pot fi uşor imitate şi sunt destul de multe studii care arată ce impact are violenţa asupra unui creier în plină dezvoltare. Haideţi să ne facem un pic înţeleşi: nu toţi vor avea reacţii violente! Dacă minunatul creier se dezvoltă în condiţii cât de cât normale, se simte în siguranţă şi nu este agresat, cel mai probabil nu v-a manifesta comportamente cu grad crescut de violenţă, asta nu înseamnă că nu v-a imita alte comportamente mai puţin sesizabile. În opoziţie, un creier care este deja furios pe lume şi poate chiar pe „sistem de supravieţuire” este posibil să manifeste reacţii foarte violente. Nu ştiu dacă a observat cineva pozele virale din ultima perioadă cu un câine jupuit de viu de câtre o gaşcă de adolescenţi hormonali. Acum….despre ce monştrii vorbeam?A da, monştrii din Grimm. Acolo povestea este simplă, nenea Grimm descoperă abilitatea de a vedea aceşti hibrizi. Cam ca „strămoşii” lui din Germania secolului 19. Doar că Grimm din secolul xx1 nu are călimară şi foi, are un serial tv 🙂 în care miturile fraţilor nemţi sunt aduse prin minunatul secol al vitezei şi devin oarecum plauzibile, cel puţin parţial. Unele realităţi sunt mereu împachetate mişto cu ficţiunea sau alte găluşti 🙂  De exemplu, hibrizii au tot felul de reacţii dubioase când dau ochi în ochi cu un Grimm în cazul nostru cu Nick. Practic, ei se pot vedea în ochii lui Nick şi aşa conştientizează că sunt „desconspiraţi”. La fel cum noi suntem alimentaţi cu poveşti despre monştrii şi cât de răi aceşti monştrii indezirabili la fel şi hribizii erau alimentaţi cu poveşti despre Grimm şi cât de răi sau nemiloşi sunt. Scenariştii spun clar că un Grimm omoară Wessen şi ca asta este menirea lor. Mai puţin a lui Nick, la fel cum există oameni malefici şi oameni normali, la fel observă eroul nostru că există hibrizi malefici şi hibrizi normali. Ok, nu erau chiar normali, doar erau conştienţi de câteva alegeri care presupun aplicarea unei legi simple şi eficiente „ce ţie nu-ţi place”. Unii hibrizi îl sprijină pe Nick în misiunea sa pe care, la fel ca orice erou, nu prea o acceptă din capul locului. Gen pana lui de Grimm, de ce să se supună genelor sau misiunii sale 🙂 . În acest serial scenariştii găsesc explicaţii „monstruase” pentru orice chestie mai puţin explicată. Mai clar, vampirii erau un fel de hibirizi cu liliecii, Hittler fusese un hibrid malefic, răpirile extraterestre erau doar comportamentele unei specii foarte rare de hibrid şi tot aşa.

Fiecare hibrid era învăţat de mic să-şi controleze natura animală, pentru a evita „desconspirarea” în lumea oamenilor. Transformările erau generate de chimia creierului, produsă în stări emoţionale puternice, de la furie la frică. Emoţie puternică arama pe faţă 🙂 doar că foarte rar emoţia era aşa puternică încât putea fi sesizată de ochiul muritorului de rând. Acele momente din serial sunt fascinante, oamenii simpli care nu au abiltatea de procesa astfel de posibilităţi să spunem că mulţi pierd contactul cu realitate, disonanţa şi toleranţa la aşa idei fiind foarte puternică….hard-ul din dotare face scurt şi unii ajung prin camere albe şi cu zăbrele la geam. Unii însă sunt „iniţiaţi” spre acceptarea acestei realităţi şi astfel se alătură „bătăliei” absolute dintre bine şi rău. Inclusiv plantele sunt folosite destul de interesant, doar că oamenii în serial discută despre reacţii pur bio-chimice şi nu despre „poţiuni magice”. Saltul la nivelul următor de acceptare şi transformare a profanului 🙂 . Unele plante nu au efect asupra oamenilor dar au efecte interesante asupra hibrizilor. Îi vindecă de tot felul de boli, le ia sau le dă puteri, iar în cazuri particulare îi „exorcizează” de animalul din ei. De exemplu o vrăjitoare care arată cam ca un zombie 🙂 este „exorcizată” de sângele unui Grimm. Într-un episod interesant un psihanalist dezvoltă o formulă chimică cam ca în Jekyll şi Hyde în încercarea disperată de a „vindeca” şi a opri transformările din om în animal ale hibrizilor.

Cum spuneam, imaginaţia umană nu are limite 🙂 dacă ştii cum şi ce să faci cu ea. Monştrii şi sărbătorile care vorbesc despre tot felul de entităţi mai mult sau mai puţin dubioase, dacă le priviţi atent, vorbesc despre oameni şi puterea nemărginită a creierului uman. De milenii omul se asociează cu tot felul de comportamente ale animalelor, ale fenomentelor naturii sau ale Cosmosului, „twinkle twinkle little star” 🙂 . Metafore, totemuri, ritualuri, plante, pietre, obiecte, toate vorbesc despre anumite reacţii pe care omul le are faţă de mediul său înconjurător. Cu cât mai „iniţiat” cu atât mai uşor poţi observa monştrii sau mutanţii lumii 🙂 , gradul de tolerare şi acceptare fiind esenţial. De aici şi până la poveşti care par reale nu-i cale lungă. În culturile mai vechi ritualurile pot lua o formă foarte complexă de manifestare, făcând experienţa cu lumea „suprarealistă” sau „subrealistă” foarte reală. Spune-i minunatului aparate din dotare o poveste pe care să o creadă…..cred că puţini realizează ce ne zace între urechi 🙂 . Să vă spun că în lumea asta există monştrii, în mod cert nimeni nu m-ar crede 🙂 să vă spun că fiecare dintre noi se asociează sau poate fi asociat cu un anumit animal sau fenomen. Pare mai plauzibil. Cineva mi-a explicat o chestie interesantă despre nevoia omului de a avea un totem. Fie el obiect sau animal cu care se identifică şi pe care îl personalizează mai mult sau mai puţin. De aici şi până la a creea faţă de totem un comportament similar cu fetişul…..se pare că nu-i cale aşa lungă. Nu m-aş fi gândit nicodată că un ritual de un anume fel poate fi văzut aşa. Dar cum urmăresc Oameni mişto pe FB să spunem că mi-a luminat oarecum viziunea personală. Disocieri fascinante, pură chimie, dar care are nevoie de „pana lui Dumbo” să poată face salturi în „dimensiuni” necunoscute. De milenii vorbim despre „entităţile” din noi. Oamenilor le punem aripi, lupilor le dăm tot felul de însuşiri. Adânc în noi există un limbaj „comun” şi „universal” pe care dacă îl înţelegi ai înţeles cum funcţionează propria ta natură. În acel limbaj ne exprimăm de milenii şi doar îl adamptăm epocii în care ne ducem existenţa.

Transformarea acestor istorii în concordanţă cu secolul vitezei. Minunate dovezi ale modului în care încă încercăm să explică ceea ce ne este cunoscut din clipa naşterii şi ceea ce înţelegem probabil în clipa morţii. Noi oamenii suntem animale, dar avem abilitatea de a discerne. Cel puţin asta vreau să cred. Să cred că dacă citeşti Baltagul nu vei lua dreptatea în mâinile tale sau dacă te uiţi la Jurnalele Vampirilor nu te vei apuca să bei sânge de om. Sau dacă pe Disney apare foarte ostentativ un comportamnt sexual deviat, nu vei considera acel comportament ca făcând parte din normalul naturii. Normalul naturii presupune în principal funcţia şi abilitatea de reproducere. Ce ne diferenţiază de animale? Abilitatea de a-mi reproduce propria minte! Cum? Uite, eu scriu, altul pictează, altul scrie formule matematice şi altul poate acum în clipa asta începe să scrie istorie sau un cod specific următorului pas din evoluţia Omenirii. Fiecare minte care a reuşit să se „reproducă” astfel a trecut dincolo de „lumea de jos”. De lumea monştrilor şi a „entităţilor” de care suntem atât de fascinaţi. A descoperit în sine un „cod inteligent” care se vrea mai sus de natura instinctelor primare. Ce te faci totuşi într-o societate care încă este alimetată cu tot felul de pulsiuni. Vampirii sau moroii sau zburătorii, au mai multe nume 🙂 oare nu sunt acei oameni care îţi consumă efectiv „energia” psihică. Chiar nu cunoşteţi pe cineva care efectiv este atât de pesimist atât de ordinar atât de rău încât simţi cum „te consumă”? Păi te consumă pentru că în încercarea ta de a înţelege de ce ai în faţă asemenea specimene inferioare, aparatul din dotare analizează excesiv ce nu înţelege. Vârcolacii, oare nu există pe lângă voi oameni ale căror comportamente regresează efectiv la faza animalului imposibil de controlat? Cam ca Max al meu când Hera are „lună plină” 🙂 v-am povestit aici. Sau un om aflat sub influenţa diferitelor stupefiante sau a alcoolului. Hmm….acum pe bune, unde sunt monştrii, parcă nu-s fraţilor sub paturile băieţilor mei 🙂 . Zombie, vodoo direct din junglă. Ia să examinăm povestea oamenilor controlaţi de un vrăjitor puternic, adică tot de un om, doar că un om cu alte informaţii ceva mai „speciale”. Un vrăjitor voodoo care a dus fetişul în extrem 🙂 „dezbracă” de voinţă „muritorul” pe care îl transformă în păpuşă. Hmm….secolul xx1, „arta” manipulării, eşti sigur că „programul” pe care îl execuţi îţi aparţine? Mai exact, sec xx1, era să lovesc cu maşina un tânăr căpiat care traversa prin locuri nepermise, cu nasul în telefon, ochii goi şi căştile pe urechi….despre ce zombie vorbim acum? Cine ce control practică, descoperim împreună pe alte articole, azi vorbim despre alte poveşti cu alţi monştrii 🙂

Monştrii dar ce fel de monştrii? Poveşti dar ce fel de poveşti? Filme dar ce fel de filme? Cărţi dar ce fel de cărţi? Cu ce alimentăm memoria internă zi de zi. Metafore din secolul xx1 dacă fac downlode de fişiere iefitine sau gratis, cu manele şi cu filme xxs 🙂 şansele de infectare sunt majore şi statul la „seed” cu viruşi în aşteptare la fel. De ce? Pentru că un creier smart „targetează” mereu un comportament specific nu o excepţie. Acum, metafora roboţilor, dacă am „hardu” plin, procesor mic….pana mea, maşinăria merge greu. Acum „hardu” plin, procesor mic, informaţii de rahat pe care le vizionez fără să mai opresc maşinăria, sursă prajită. La fel şi la oameni. Monştrii sau maşinării optimizate? Am tot felul de întrebări dubioase în ultima vreme. Vreau să cred că evoluăm dar mă întreb sub „bagheta cui”. Facem haos sau facem ordine? Punem pe aparate sunete complexe gen Paganini sau Mantre sau Pink, punem cărţi mişto şi rare sau ne alimentăm cu manele ori rock rece ca la fiare (unele sunt mişto dar haideţi să nu exagerăm grotescul zic) . Punem „pornache” sau filme cu viziuni mai înalte gen Cloud Atlas sau Inception.

Poate ideal este să avem câte puţin din toate, dar poate ar fii indicat să avem şi o parte de „hard” cu up-grade în secolul xx1 să facă faţă zic la câtă informaţie vine spre noi. Am plecat de la monştrii şi am ajuns la roboţi şi tehnologie. Pentru că eu nu citesc doar „trecutul” în basme, pot citi şi viitorul în SF-uri. Îl prefer pe Clarke sau pe Asimov în detrimentul lui Orwell. Scenariile posibile au fost scrise doar că ne-am dezis de trecut. N-am învăţat destule, n-am înţeles mai nimic iar „căderea îngerilor”…. să nu fie mai repede un avertisment decât un fapt istoric la fel ca şi Apocalipse scrise cu patos în epoci dominate de cruzime şi grandoare umanului ne…educat. Înainte să visăm vise despre Divin şi Univers şi Cosmos, poate ar fi bine să delimităm întâi bestia de Om, apoi să ne gândim la Grandoarea Universului şi la Abisul din Groapa Marianelor. Dacă blocăm imaginaţia, reducând abilitatea de procesare pentru că alimentăm maşinăria cu tot felul de balastru şi gunoaie, în mod cert nu vom putea imagina decât lumi ca ale lui Orwell sau poate Jocurile Foamei nu-s aşa ireale pe cât par. Nici seria Divergent nu-i chiar aşa ieşită din tiparele inconştiente, chestia este că în Divergent….wtf? Chiar e nevoie de atâta dramă pentru a înţelege chestii elementare, pe care acum mii de ani oamenii le percepeau mult mai uşor. Oare de ce atunci nişte sisteme de gândire puteau intui măreţia fiinţei umane şi o puteau explica simplu, iar astăzi Tomorowland este o chestie cât se poate de plauzibilă. V-am spus eu cam…..divergentă, cred tot ce vede ochiu 🙂 . Dar am zis să mai pun ceva rami pe aparat că nu făceam faţă la aşa multe informaţii şi am de mică un program …..tare curios scris 🙂 doar îl mai modific pe drum, că mai am câte un 404 pe ici pe colo 🙂 .

Folosind un tip de „up-grade uman” 🙂 oamenii au făcut nave cosmice sau submarine, asta pentru cei care au citit Jules Verne cu alţi ochi decât cei cu care erau obişnuiţi 🙂 . Acşti oameni, nu s-au născut fraţilor înainte de vreme, s-au născut exact când trebuia un fel de divergent 🙂 . Aceste creiere au apărut tocmai pentru a pregăti „următorul” up-grade. Că voi vreţi încă să citiţi Apocalipse…..wtf? Mai venim şi noi în secolul xx1, dăm şi noi un up-grade la demoni şi îngeri? Delimităm conceptual nişte idei disonante dintre realitatea prezentă şi ce scenarii imaginate nişte oameni cu imaginaţia bogată dar …..virustă de tot felul de exerienţe şi experminte 🙂 . E gen….chimie! Una mişto să te poţi juca cu monştrii, cu basmele cu personajele, cu poveştile efectiv cu propria ta maşinărie fără să o „prăjeşti”. Să îi creezei noi şi noi tipare neuronale, sinapse sănătoase şi fără leziuni? Oare de ce am un vag sentiment că regresăm….gen picăm? Poate pentru că zi de zi văd doar ….monştrii sau ceva animale domestice….gen oi. Poate pentru că zi de zi văd vârcolaci care urlă la ….luna plină. Poate zi de zi văd animale flămânde şi prea puţini oameni….de oameni cu aripi, ce să zic fraţilor chiar sunt rare astfel de viziuni cu aureole galbene şi clade. Trăiesc să mă reproduc, biologic n-a fost chiar uşor dar am scăpat să zicem 🙂 Acum următoare nevoie…..gen fraţilor voi nu simţiţi nevoia să supravieţuiţi? Să vă reproduceţi Spiritul, să lăsaţi în urma voastră ceva palpabil şi vizibil, dincolo de voi, dincolo de animalul care caută un cuib şi hrană. Ok, înţeleg şi mie îmi place cuibul meu, mâncarea bună şi vinul scump, că ce pana mea….mi-am educat inclusiv maţele ….gen maţe fine 🙂 şi probabil în vreme de criză aş acţiona mai ceva decât un lup flămând 🙂 dar trăiesc în secolul xx1. Exceptând cretiinii din parlament care mai ne cheamă animalele din noi la hărmălaie….alea mai sălbatice zic, în calitate de Oamnei voi ce faceţi? Sau când sunteţi la birou şi munciţi pentru hrană….că nu munciţi pentru bani credeţi-mă, când sunteţi la birou….nu vă ia mă aşa un chef de ducă prin Cosmos sau prin abisalele Oceane? Nu visaţi la sirene, la tritoni sau la nebuloase cosmice? La găuri negre sau la mai ştiu eu ce idei despre spaţiu şi timp….jur că v-am simţit curentul 🙂 şi la ce găuri v-aţi gândit. Cam aşa cu ideile şi impulsurile, dacă nu vă gândeaţi…..acum ce gândiţi 🙂 hmm inducţii pe text nici nu trebuie să văd animale să „citesc” comportamentul 🙂 .

Întreb, eu, pun multe întrebări cretine….v-am spus. Fiecare cu propria autosuficienţă şi propriile nevoie de apartenenţă, că e nasol să fii singur. E nasol să mergi în pădure fără instincte şi sniper la purtător 🙂 că nu ştii de unde sare un vârcolac sau mai grav dacă e noapte apare vreun vampir. Păi n-am eu aghiasmă şi cruci şi ţepuşe, păi fgm de treabă doar că nu-s ca Buffy eu folosesc peniţe, litere şi uneori tastatura să-mi deblochez erorile 🙂 plus imaginaţia pliiiinăăă de chestii mişto. Funcţionalitate….cât se poate. Că mă simt uneori ca un Om captiv în spitalul de nebuni, că în junglă e mişto şi dacă ştii ce să cauţi poţi descoperi tot felul de exeprienţe interesante cu reptile mari cât casa, să vezi atunci cum devii brusc că Steve Irwin plin de o energie naturală greu de înţeles. Zbor deasupra unui cuib de cuci, doar că Jack Nicholson a luat Oscar şi nu a fost considerat nebun….că omul juca un rol cu o mască greu de încarnat în propria fiinţă dacă nu ştii să o simţi sau să o controlezi. Să nu ajungem ca mirobolantul Joker şi dacă vă vedeţi lilieci, Batman e mai mişto şi mai actualizat 🙂 zic şi eu, nu daţi cu pietre.

Lăsaţi copiii să exploreze atât poveştile cu monştrii şi animale dubioase cât şi pe cele cu nave spaţiale şi roboţi. Cine ştie ce poate imagina un creier de copil şi spre ce proiecte îşi poate îndrepta atenţia ca adult. Nu trebuie să crezi povestea să înţelegi care este rolul unui Grimm sau al unui Divergent în lumea asta. Aripile se frâng, pentru că mulţi au uitat de Icar dar l-au îmbraţişat cu mult patos pe Megatron şi toţi roboţeii care apar mai ceva ca în Terminator 🙂 . Poveşti, istorii, basme, mituri şi legende mutate astăzi pe un alt tip de artă, dar la fel ca acum miiii şi miiii de ani înceracă să arate acelaşi lucru: lupta dintre bine şi rău. Trancenderea animalului sau integrarea conştientă a comportamenteleor ce ne pot transforma într-o varietate de animale sau monştrii…..Azi îngeri rămân doar copiii….restul suntem masa amorfă a celor căzuţi la baza pirmaidei de nevoi idealizate în superificialul cotidian. Citiţi dar vedeţi ce înţelegeţi vă mai spun că aceste texte nu sunt pentru oricine….iar „exorcizările” pot deveni dureroase când creierul dă cu 404……infinitul cică e greu de perceput dacă nu ştii să-l „desfaci pe bucăţi” 🙂

Să aveţi o sătămână glorioasă

Cu nevoi mai atipice şi un pic fugite din spital

V-a scris cu mult instinct artistic Je….gen Toma şi Ana şi Maria şi Luminiţa, că ai mei n-au avut ce face s-au gândit să-mi cadă numărul din buletin pardon, literele 🙂

P.S fără ps că acum caut o poză la poveste şi nu găsesc una să se pupe cu imaginaţia mea brb gen 🙂

aaam găsit photo: „poduri între generaţii” credit colegul Marcel Horneţ idee simplă: „copiii stelelor” sunt probabil viitori adulţi care vor explora spaţiul …..gen personalităţi cristalizate şi imaginaţie de curcubeu….alooo sec xx1 vorbim şi noi o limbă să o înţeleagă şi copiii care s-au născut cu telefonul între degete mai conectaţi la prize decât la….mame….gen întreb şi io….că pana mea artistică oboseşte doar rar….mă întreb de ce…. Tesal mode people 🙂 energie fără limite 🙂 sau măcar imaginaţie susţinută de un minunat impuls creativ sau de reproducere sau cum vreţi voi. Ce dragilor credeţi că-i uşor? Gen faza cu orgasmele cică e simplă, vedeţi şi cum e cu călătoria sau durerile facerii apoi mai vorbim. Din categoria nimic nu ştiţi dar ….învăţăm noi 🙂 epidurală vă rog ….ihh fricoşilor 🙂 După ce ai scos din corpul tău nu una ci două Fiinţe Vii, după ce conştientizezi ce responsabilitate ai faţă de toate nevoile lor, să spunem dragilor că puţine chestii te mai pot speria pe lumea asta şi pentru ei eşti capabil/ă de multe 🙂 lol doar nu credeaţi că este doooar pentru voi? Text de plus +4000 de cuvinte, cine pe cine ajută, cum şi de ce?

5 noiembrie…..mi-a plăcut să stau la caldură şi să scriu