Experiment psiho-social: varianta de blogg

-Subiect:Toma Ana-Maria Luminiţa-

 De ceva vreme, doresc să atrag atenţia asupra folosirii în exces a reţelelor de socializare şi nu numai. În România, cuvântul acţiune, este mai mult o faţadă.

Am întâlnit puţini oameni devotaţi. Oameni care au învăţat multă în şcolă, oamenei care au înţeles că viaţa nu este roz dar nici gri şi care îşi pot oferi serviciile gratuit.  Am avut ocazia să întâlnesc şi câteva MODELE. Părinţii mei, profesorii mei, soţul meu, copii mei, colegii mei. Nu suntem mulţi. Bugetele alocate sunt mici, foarte mici. Nu sunt singura care îşi foloseşte imaginaţia pentru a „lungi” un buget.

Iar acum, am să vă spun de ce am făcut cel mai mare sacrificiu posibil, cel puţin din punctul meu de vedere.

MI-AM SACRIFICAT INTIMITATEA PENTRU IDEAL!!

Eu împreună cu colegii mei, am avut o vagă tentativă să tragem un semnal de alarmă. Am organizat o tabără de offline….cred că aţi auzit de noi prin oraş. Am fost singura sceptică, colegii mei sunt mult mai optimişti decât mine. Am ştiut exact răspunsul social, iar planul de rezervă a fost în permaneţă pus la punct de catre sursă. Nu vreau să discut însă despre tabără….am făcut-o deja.

Acest articol, nu doreşte decât să explice (nu să justifice) acţiunile on line din ultima lună. Aşadar luaţi un loc şi o scuză în cazul în care consideraţi că am exagerat…în mod cer am făcut-o.

Pagina mea on line: „The story of EllyLight” a fost un experiment, făcut pe propria mea piele, fără menajamente, doar cu palmele goale. Nu am buget oficial, să pot înteprinde astfel de acţiuni la un nivel mai complex. Am folosit însă, o veche metodă filosofică „Arta ridicolului”.

Reţelele de socializare, folosesc un algoritm de calcul. Te ţin „prins” pe telefon. Fiecare reacţie a colegilor sau prietenilor tăi, o vezi pentru că tu postezi foarte mult. Cu cât îţi expui viaţa mai mult, cu atât eşti mai „popular” în on line.

Contactul cu realitatea, devine o line fină. Foarte greu de stăpânit, recunosc. După o lună de „postări” on line, cred că m-au lăsat nervii. În primele zile, am fost ok. Dar uşor, uşor….m-a captivat. Ce-i drept sunt o personă vocală, iar ideea experimentului a fost să fac ce fac toţi oameni normali pe reţele „ÎŞI PUN VIAŢA PE PERETELE TELEFONULI”. Să spunem că am recuperat fiecare postare, pe care probabil „ar fi trebuit să o fac” sau NU!

Momentul de inspiraţie a venit, când scriam la carte (cartea chiar o scriu). Stăteam în faţa ecranului, îmi plângeam de milă „oare cine o să deschidă o carte”. Apoi Bum…Inspiraţie….o mut în on line….apoi pauză, apoi m-am gândit cum ar fi să colectez date despre o carte mai „tehnică”. Uite aşa a început toată nebunia.

Am făcut terapie cu mine on line. Mi-am luat fiecare rădăcină pe care o cunosc, am început să caut texte în mine, poze, muzică, măşti, concluzii. Tot procesul pe care eu l-am urmat timp de mai bine de 7 ani, l-am făcut oficial.

Nu spun că reţelele sunt un lucru rău, ba din contră. Dar folosite cu cap, nu din instinct sau din nevoie. A început să îmi placă şi partea de on line. Dar în mod cert nu în exces….asta dacă nu mai descopăr ceva între timp. Nu daţi cu pietre. Am multe de arătat. Mai jos aveţi câteva date legate de aspectele pozitive şi cele negative ale folosirii reţelelor de socializare:

Aspecte pozitive:

1.Poţi comunica eficient chiar şi pe distanţe foarte mari

2.Poţi sta în permanenţă „conectat” cu prietenii şi familia

3.Poţi obţine informaţii utile de la diverse surse

4.Poţi fii UN EXEMPLU POZITIV prin ceea ce postezi sau comentezi

Aspecte negative:

1.Excesul mi-a afectat grav sănătatea.Cu telefonul în mână uitam să mănânc, am mai puţin cu 5kg. Mi-a acutizat alte dependenţe (fumat şi cafea în exces, plus energizante…chestii pe care eu nu le beau). Mi-am mărit dioptriile de la ochelari. Dormeam foarte puţin, iar la un anumit punct devenise o dependeţă….ciudată

2.Informaţiile on line, sunt foarte greu de selectat. Este greu să găseşti informaţie de calitate.

3.Sursele sunt foarte greu de verificat, multe dau informaţii abstracte.

4.Gradul de dependenţă poate fii foarte ridicat

5.Capacitatea mea de concentrare a scăzut drastic. Pot citi cel puţin 2 ore fără încetare, în mod normal. Acum abia îmi pot concentra energia timp de 10 minute.

6.Este greu să fiu atentă la mediul înconjurător, la stimulii sau factorii externi.

7.Relaţiile mele sociale au fost alterate. Nu mai puteam da atenţie oamenilor din jurul meu, dar le dădeam în exces atenţie on line.

8.Întreg procesul pe termen lung, îţi poate afecta viaţa în mod iremediabil.

Concluzii:

Am înţeles incă o dată cât de importantă este măsura, dar am descoperit şi un efect benefic. Am reuşit să atrag atenţia, am reuşit să obţin reacţii. Unii au devenit curioşi, alţii stresaţi, alţii s-au simţit jigniţi, alţii fericiţi. Probabil la un anumit nivel, mai mult sau mai puţin etic, terapie se poate muta în on line.

Acum, când scriu…îmi lăcrimează ochii. Oboseala este cruntă, dar cred că tot efortul a meritat. Surprinzător am să păstrez pagina „The story of EllyLight” . Voi aloca mai mult timp cărţilor pe care le scriu, nu telefonului. Am să păstrez însă limbajul, credinţele, ambalajele dar mai ales pe mine….întreagă.

SFATUL MEU: totul cu măsură…chiar dacă nu faceţi exact ca mine, excesul poate dăuna grav sănătăţii….pe toate planurile.

Cu drag şi scuze faţă de colegii, familia şi prietenii mei

Toma Ana-Maria Luminiţa (ghici numele) din poveste

Ps…datele încă se strâng, probabil pentru o lucrare academică.