Poate voi nu credeţi, nici eu nu credeam. Cum să crezi? Hai să fim serioşi acum! Cum să crezi în că există cornute copitate şi dornice să-ţi halească sufletul? Cum să crezi că există răul, rãul ăla adevărat, ăla cpabil să-ţi schimbe percepţia lumii în care trăieşti, ăla capabil să se hrănească din toate vulnerabilităţile tale, ăla capibil să te corupă, să te manipuleze şi să te ademenească? Cum să crezi că cineva, oricine, chiar şi o entitate bizară, ar putea să te controleze pe tine, mare zmeu? Eu sunt în control! Prima lege a persuasiuni, nu-i spunem manipulare că-i urât : lasă-i să creadă că sunt mereu în control. Cum? „Spunându-le că eu nu exist”! Cum care eu?! Îngerul ăla frumos şi al naibii, de data asta la propriu! Gen e al dracu, nu pardon, e dracu în peroană. Tot nu mă credeţi? Staţi să vă povestesc! ***Pentru lecturarea acestui text ai nevoie de o voce agitatã, un pic maniacalã, un pic comicã, foarte mândrã de sine şi extrem de copilãroasã, plus trebuie sã ţineţi cont de punctuaţie.

Eu una cred, adică m-am convins. Cum aş mai putea eu să mă consider responsabilă de faptele mele zic? Hmm, pai dacă eu ştiu că există! Vă spun, el este vinovat de tot şi de toate! Cornuta asta scăpată din Paradis, nu de alta dar lui nu-i plăcea Paradisul că era prea anost şi plictisitor. La fel cum nici lu’ Adam şi nici Evei nu i-a plăcut. Ce gura mă-sii să faci acolo? Cântă îngerii la harpă şi toată lumea trăieşte în armonie. Aşa că Lucifer, de plictiseală, s-a gândit el, că nu-i suficient să fie cel mai luminos, cel mai frumos, cel mai preferat şi cel mai cel dintre toţi. El, în toată lumina lui angelică s-a gândit că ar putea fii exact ca Şeful. Ţeapă! Gen el, şi-a luat o mare ţeapă. Şefu s-a necăjit şi i-a dat un mare şut divin fix în funduleţul lui glorios. A picat, din Paradis zic, dar înainte a luat după el o armată de alţi glorioşi plictisiţi. De ofticat ce era, s-a gândit să-i arate lu’ Şefu că a Sa creaţie are defecte majoare.

Uite aşa, a început demonica bătălie dintre el şi Creaţie. Dintre el şi Şefu nu se poate, vă spun eu, că el ştie că nu se poate. Şi cum nu te poţi lega de ăla mare, te legi de ăia mici. Exact ca un copil răsfăţat care doreşte să-i arate Părintelui că nu are dreptate. Exact ca un copil răsfăţat, dar crescut de părinţi Întregi, şi-o ia peste bot mereu. Bine peste ego, dar asta este altă poveste. Cum poţi poţi atrage atenţia asupra ta, dacă nu prin boacăne!? E atenţie negativă dar tot atenţie este! Aşa că dragi pământeni, gen oameni buni, cornutul există. Doar că nu-i cornut, e al naibii de frumos, de iscusit şi mieros. Are o limbă dulce de nu-ţi poţi închipui, că şi dulcea otrava e dulce este altă poveste. Limba aia ţi-o bagă mereu în ureche, mă rog în suflet. Deci tu, micule muritor nu ai absolut nici măcar o şansă. Tu eşti pierdut dacă dai nas în coare cu individul. Faptele nu-ţi mai aparţin, iar el este în deplin control…..sau cel puţin aşa crede. Pentru că asta îl doare dar asta îl fascinează cel mai mult….

Tot nu mă credeţi? Bine atunci treaba voastră! Eu zic să vă uitaţi la filme unde individul este foooarte, dar foooarte bine pus în scenă. „Pact cu diavolul” este un film memorabil. Oooo yes, pentru că vanitatea chiar este păcatul lui preferat. Este slăbiciunea cea mai mare a omului, omul care se crede Dumnezeu şi crede cu tărie că poate nega sau capta toată Măreţeia lu’ Şefu. Mai e un serial mişto, despre individul ăsta frustrat şi pus pe harţă, pentru ca da, lui îi place al naibii de mult harţa fără sens. Păi ce te poate duce cel mai repede la dracu dacă nu ura faţă de semeni? Lucifer, din serial zic este în dilemă. Nu pentru că ar iubi personajul feminin, ci pentru că nu are puteri asupra ei. Că nu deţine controlul, că totul devine greu de previzionat. Eu abia am început să mă uit la serial, dar nu despre el vreau să vorbesc. Pentru că trebuie să fii tâmpit să crezi că răul absolut se poate schimba….sau mai grav că poate iubi.

Ohh nu! Nu cred că sunteţi aşa ignoranţi să credeţi că iubirea schimbă tot. Ce naiba sunteţi aşa creduli şi inocenţi? Eu vorbesc cu cornutul aproape zilnic, jur că nu se schimbă. Adică apar ceva îmbunătăţiri, dar sunt doar alte măşti adaptate la replicile mele. El nu se schimbă, dar mamă cât vrea să mă schimbe pe mine. Voi să nu faceţi ca mine, să vă apucaţi să ţineţi dialoguri constructive sau „terapeutice” cu prinţul întunericulului. Oh, nu! Eu nu-s întreagă la mansardă. Eu cred că am puteri absolute, iar dacă nu iese faza, sincer….Boss nu-i vina mea, fi-tu mi-a zăpăcit creieri, că sufletul încă n-a reuşit….încă, mai vedem pe parcurs ce se petrece.

O conversaţie cu răul absolut este tare bizară. Se cam oftică atunci când nu poate să te citească sau să te descifreze. Că nu înţelege de ce rahat tu funcţionezi într-un mod pe care el nu-l înţelege zic. Specială nu te vede, că de, eşti muritoare, cum să fii specialã? N-ai cum, el e specialul. El e cel mai cel, frumos, isteţ, descurcăreţ, abil şi forţos. Că puternic nu prea e….adică vă spun eu, are slăbiciuni. Gen are o mare problemă nerezolvată cu Rădăcinile Ancestrale. Pur şi simplu, are nasul aşa mare de nu vede de el! Nu are coarne, nu fiţi tâmpiţi! Adică are, doar că nu se văd. Vrea să ţi le pună şi ţie….dar nu e atât de abil pe cât crede. Asta este şi cea mai mare slăbiciune a lui, gen se crede infailibil. Urma de bocanc a lu’ Şefu n-o vede….pentru că e pe dos. Al său dos gen 🙂 . Uite aşa s-a gândit el într-o zi, când nu avea ce face, să-mi facă o vizită. Nu-i suficientă tanti cu coasa, cu care am avut recent o discuţie, trebuia să dau şi de ăsta…fgm de treabă. Toţi nebunii trag la casa mea! Băăă am magnet! Gen tura asta am dat de ăsta. Cică atragem ce nu avem, că aşa e în natură, minus la minus….pardon la plus. FGM de plus! A apărut subit şi inopinant la mine la poartă. Iniţial, cine ar fi crezut că deschizi poarta şi dai de dracu? Hai mă….dacă n-am vizor şi merg pe încredere. Lupii din curte lătrau ca apucaţii, dar cine ascultă animalele? Deschid poarta. Poc, mi-a picat faţa. Adică, ce gura mă-sii căuta un aşa nene la mine la poartă? Staţi că vă zic eu ce căuta. Vindea nişte chestii.

Ca orice vânzător abil, imediat ce deschid poarta, beleşte fasoalea exact ca în reclamele de la pastă de dinţi. Îmi arată o grămade de chestii „magice”, o grămadă de „dispozitive” cu care puteai să faci o grămadă de lucuri rapid şi eficien, cel puţin aşa susţinea el. Practic chestii cu care poţi controla natura sau oamenii, pentru că da, vânzătorul apare la ăla care vrea să cumpere chipurile. Nu doar că puteai controla natura sau oamenii cu ele, cu unele puteai rămâne veşnic tânăr, cu altele puteai induce chestii altora, cu altele te puteai menţine sănost, cu altele puteai face pe oricine să te iubească şi să-ţi sclăvească a ta fiinţă mai mult ca perfectă. Io’s mai a dracu din fire şi cum nu cumpăr toate prafurile roz şi miraculoase mă contrez cu boul. V-am spus că nu se vedeau coarnnele de taur 🙂 .

Încep interogatoriul mai ceva ca bãieţii cu uniformã:

-Păi prietene de ce aş avea nevoie de aşa ceva? Gen nu simt nevoia să mă iubească tot poporul, ar fi prea obositor. Nu simt nevoia să rămân „immortal” ştiu că sunt, bine nu în sensul tradiţional dar sunt. Nu simt nevoia să mă tratez la sănătate pentru că în principiu am un stil de viaţă sãnãtos plus că am discutat cu o tanti care avea o coasă şi mi-a zis că bat 100. Nici nu pot să-ţi explic ce chitră sunt, adică sunt tare chitroasă gen….nu dau banii pe toate iluziile.

Ce credeţi, că s-a lăsat la mâna lui? Nu prieteni. Zi de zi la poarta mea. Eu din fire, sunt tare politicoasă, aşa că i-am tot deschis, plus că mă fascinau nişte lucuri, tovarăşu’ nu accepta un „NU” clar şi hotărât devenind tare insistent să-l primesc în casă. „Nu amice, nu primim toţi dubioşii în casă” dar asta nu i-am zis sã nu ofensez copitatul. Am găsit alte căi de mijloc şi alte locuri interesante, că de….nu poţi duce de nas Apocalipsa umblătoare, trebuie să pui şi tu ceva la bătaie. Era de apreciat ambiţia, ce-i drept mie chiar îmi lipseşte uneori.

M-am gândit că pot învăţa şi eu nişte chestii de la individul ce suferea de exces de zel, cicã meseria se furã, nu se învaţã. Băi ştiţi cum era? Perfect! Absolut perfect. Impecabil. Zâmbet cât casa, vorbă calmă, chiar dacă eu eram foarte enervantă, abilităţi sociale deosebite, ce să mai, un adevărat avocat. Tocmai asta m-a făcut pe mine un pic mai atentă. Cât stăteam la taclale aşa despre existenţa umană, pentru că dacă nu poţi vinde ceva cuiva, comisul voiajor trebuie să înţeleagă cum dracu opui tu rezistenţă şi te ia le descuscusut…. am vãzut cã tot insistã sã gãseascã ceva, doar că pretenaşul n-a găsit nici tivul nici fermoarul 🙂

Eu vorbeam non-stop el ascula. Hai să fim serioşi, cine are răbdare să mă asculte pe mine fără să fie plătit sau fără să aibă sentimente profunde faţă de mine? Nimeni, io îi enervez şi pe cei care mă iubesc maxim şi pe cei care îi plătesc să mă asculte…..ok, vă daţi seama că îmi dădea cu virgulă ecuaţia. Nu se încadra în nici un tipar cunoscut. Măăă de unde gura lu’ a ta mumă ai apărut? Dar cel mai important: ce mã-ta mare vrei? Ceva banal ca banii şi iluziile……nu pari genul!

Aşa eu, brusc am devenit atentă. În viaţa mea nu găsisem un individ aşa perfect, să nu se enerveze, să fie politicos, excesiv de politicos, adică sunt şi eu politicoasă dar nu ca ăsta jur. Să-ţi spună exact ce vrei să auzi când vrei să auzi, să fie mai mult ca perfect. Vorbea şi el, dar nu spunea nicodată nimic, îi ieşeau sunete pe gură, dar nimic interesant sau nou! FGM de treabă, tu de unde ai apărut? Mă obseda dilema asta!

Asta era în creierul meu, Şefu îmi tot spunea să stau cuminte, dar cum pe mine mă roade curiozitatea, iete că n-am putut. Am început să caut tivul şi fermoarul şi scama şi aţa….orice. Undeva în capul meu ştiam că nu-i bine şi undeva în altă parte cineva tot mă apela şi-mi dădea directive ce să fac. Tehnici de terpaie ce rahat credeţi că puteam face? Când omul e prea perfect cineva sigur i-a stricat circuitele. Poate o formă de autoritate, un părinte, un profesor ceva trebuia să fie…..nu se poate să n-ai draci. Nu ai cum să nu ai draci! Păi nu ai cum….când eşti dracu în peroană. Dar eu tot analizând, tot uitându-mă atent, văd undeva prins foarte subtil…..un fir. OOOKKK. Ce rahat se vede? E ca un fir de gută prins de faţă. Guta e firul ăla cu care mergi la peşte, dar firul ăsta semăna mai mult cu aţa invizibilă a magicienilor. Ce-ai făcut amice? Cine dracu eşti? Agen secret? Hmmm…..şi cum te dau eu pe faţă? Uite aşa am început să enervez eu omul. Când eu îmi pun ceva în cap nu mă las. Gen nu mă las! Poţi vedea orice drac pitit atunci când oamenii se supără! Recunosc că am şi trişat pe ici pe colo, dar nu am aveam cum altfel. Asta oricum e secret de serviciu între mine şi Şefu, trebuie să cunoşti foarte bine regulamentul…să-l poţi adapta zic, altfel te frigi de te ia dracu….credeţi-mă că pe mine a fost la un pas să mă ia…dracu zic!

Devenise un fel de obsesie să descos individul. Dar mai întâi trebuia să scot dracii din el, păi cum să scoţi dracii când ăsta era liderul lor? Obsesie vă zic! Eu îmi cunosc talentele, cu sau fără mâini fine cu sau fără texturi pretenţioase, nu cunoscusem un om care să nu-mi spună povestea lui. V-am spus, jobul meu principal dat de la Şefu este să obţin poveşti, spovedanii, defulări, exteriorizări chestii….spuneţi-le voi cum vreţi eu merg mai departe.

Tot jucându-mă aşa cu dracu, la propriu, ajung să intuiesc nişte chestii. Practic, individul nu spunea decât ceea ce voiam să aud, avantaj je, eu ştiu exact ce mă unge pe ego şi ce mă unge pe suflet. Am devenit eu un pic ameţită de toată nebunia aia, dar am urmărit mereu firul. Adică eram al naibii de atentă, gen mai a dracu decât dracu, nu mă credeam, dar iete Boss că se poate! Stăteam aşa atentă şi concentrantă, analizam fiecare discuţie, fiecare semn, punct sau virgulă. Să spunem că nu-i uşor să analizezi cea mai malefică fiinţă evăr. Încep să-l întreb de tacsu’. Aruncă fugitiv o poveste cu o traumă. Nu tu emoţie, nu tu căldură, nu tu nimic. Mă gândesc că omul ori minte, ori nu şi-a înţeles nişte chestii, gen îi spun de terapie, el nimic şi atunci aruncă fără să vrea o găluşcă cu „ăla nu e tată”. Apoi mă prinde în corzi, „tu semeni cu mama”. Eu mă dau doi paşi în spate şi-i zic:

-Prietene, io nu sunt mă-ta! De ce proiectează toţi bărbaţii imaginea mamei, nu ştiu, dar trecem peste. Cu firul în ochi, guta întinsă şi momeala în cârlig, încep să mă desfăşor strategic. Eu când am draci, fac tot felul de chestii tâmpite. Dau din mâini, dau din picior, pun un bor cât Dn1. Vã daţi seama că un vânzător cu un client nervos şi supărat nu poate să lucreze. Veşnicul nemulţumit, io! Aia de ce e aşa şi nu e aşa. Cu aia de ce controlezi oamenii? Adică WTF is wrong with you, de ce vrei să controlezi oamenii? De ce ai nevoie de pastile şi vrăji de iubire? Gen eşti impotent sau ceva? Sau toate femeile au imunitate la farmecele tale şi nu pun botul la vrăjala ta? Vă daţi seama, să-i spui celui mai vanitos personaj din istoria umanităţii că nu-l iubesc femeile…..la temelie direct. Refuzul, yes, e chestia aia care lezează pe oricine….mă rog aproape pe oricine, pe oricine nu se simte iubit şi nu simte iubire, să fiu mai exactă.

Cum mă tot jucam, acum eu, că de şi io am ceva experienţă în vânzări, individul începe să infantilizeze comportamente. Cum eu dădeam mai tare cu: „doar copiii naivi ţi-ar crede poveştile” cum el scoate fum pe nas. Era deja din ce în ce mai atent la mine. Mă privea fix în ochi şi trebuie să recunosc că de câteva ori, abisul pe care l-am văzut….m-a luat ameţeala. Auzisem eu de spălări pe creier cu acid….dar de spălări pe suflet, niciodată. Adică cine Doamne iartă-mă ţi-a distrus aşa tare sufletul mon cher…..faza este că eu nu-mi dădusem seama până atunci că individul nu are, suflet zic.

Poate doar în poveştile buniiiiciii ai putea crede că există aşa indivizi în lume! Deci, nu se vedea nimic în spatele ochilor. Era ciudat, era dubios, era fascinant. Era atât de mult întuneric acolo şi mi-am dat seama cine era abia când mi-am dat seama că nu mă pot vedea pe mine!

Eu aşa funcţionez….aşa „citesc” poveştile, mă uit în ochii fiecăruia şi le văd…..şi mă văd pe mine, aşa găsesc o cale de mijloc între ochii mei şi ochii celorlaţi! Aşa găsesc soluţii! Altfel nu le pot înţelege, nu le pot procesa, nu le pot trăi şi în mod cert nu le-aş putea citi. Ochii aia….ochii mei erau deja în îndreptaţi în Sus. La fracţiune de secundă, privirea în sus şi mâna pe faţa individului şi trag…..şi …..să-mi bag bocancul artistic! E al dracu de urât…..gen urât cu draci! Bine e drac, la ce te poţi aştepta, dar aşa urât? Nu vă închipuţi ce urât a făcut când a văzut ce tupe am. Adică mai al dracu decât el nu credea că era nimeni. Ce ziceţi voi, foc şi pară. Eu pe linie directă cu ISU. Nu mă! Nu cu ăştia de la brigada autohtonă. Cu ăia de la brigada diverse….evenimente speciale! SOS SOS SOS….alooo centrala….ce centrală că intră direct Şefu pe fir!

-Bosss, Alooo BoSSSS….băăăă Şefu!

-Da Bobiţă, zi!

-Şefu, fi-tu e la mine la poartă şi nu mai vrea să plece! Face ca toate iele pământului şi dacă îmi sperie copiii jur, Apocalipsă direct, adică e el drac dar să vezi ce îl ia dracu….zic…

-Hmm, limbajul copila mea, ştii că-Mi lezează auzul!

-Limbaj, limbaj Şefu dar i-aţi progenitura de aici că nu i-am făcut nimic jur!

-Eee nu i-ai făcut! Fii sinceră, ţie îţi place să te joci cu dracul şi cu moartea…..asta că mi-am adus aminte!

-Bine Şefu, ai dreptate, făcui una nefăcută! Dar să ştii că totul se rezumă doar la o chestie simplă: comunicare defectuasă Boss….atât gen. Dacă stai la taclale Tu un pic cu el poate îi trece şi ne lasă şi pe noi în pace, adică noi nu făcurăm nimic zic!

-Hmmm, e doar o certă între fraţi! Ăia mai mari sunt mereu chitiţi pe ăia mai mici….şi e cam ciudat când sunteţi gemeni şi doar secundele vă despart!

-Alooo, ce zici tu Boss, că eu cred că e bruiaj pe fir….. că noi suntem fraţi cu ăştia?

-Ceva de genul, dar vă faceţi voi mari şi înţelegeţi împreună care cum lucrurează şi ce rol are!

-Bosss şi io ce fac cu ăsta….gen face urât rău!

-Te descurci! Gen terapie! Faci practică pe tine şi pe el. Ai dezlegare. E ca metafora ta preferată, dacă faci şcoala de şoferi pe o Dacie din ’89 atunci poţi conduce orice automobil.

-Nu Boss! Eu vreau Tesla!

-Răbdărică, până ajungeţi voi la Tesla învăţaţi cum funcţionează o Dacie. O faceţi, o desfaceţi, o conduceţi, apoi vedeţi alte chestii interesante! Apoi treceţi clasa! Acum să mă scuzi dar am treabă, gen am de organizat un Univers!

-Şi io ce fac cu ăsta! Alooo stai aşa nu închide! Prima dată când prind şi eu linie directă şi tu închizi! FGM

…..Te-am auzit! Chill brigada e pe drum! Dar dacă nu eşti atentă tura viitoare o să te prăjeşti….gen ca puiul la rotisor.

-Merci Şefu foarte încurajator, ce să zic!?….Salvă Ţie Şefu! Eşti cel mai tare Şefu!

…..Hai gata cu măgulelile mergi pe treaba ta, că băiatul e supărat şi dacă nu se calmează….chiar ajunge să aducă Apocalipsa după el şi nu mă refer la aia metaforică! Mă gândesc că e păcat să stricaţi această minunată casuţă de joacă pe care Vi-am construit-o!

Şi Şefu iese de pe linia directă. Vă daţi seama ce tare a fost să nu mai trec prin zeci de mii de chestii sau birocraţii? Secretare mă rog secretari care zic că duc spovedania sus şi care uneori o uită pe birou sau în sertarele unde ţin plicurile de luare de mită. FGM cu birocraţia ei cu tot! O adunătură de corupţi oridinari! Daia nu ajugeau la timp nişte chestii….bruiau nişte cretini legăturile!

-Te-am auzit!

-Gata Boss, am fugit!

Mă duc la poartă. Ce să zic? Individul era ca fi-miu ăla mic când nu îi convine ceva. Arunca cu maşini, dădea foc la pădure, urla de apucat….şi urla aşa tare că ar fi trezit morţii din cimintirul de vis-a-vis. Ce să zic de vecinii care dormeau? Băăăă de ce dormiţi băăăă? Voi vedeţi ce face ăsta pe aici? Cum rahat se doarme în gălăgia asta? Să vă zic că se înfoiase ca un cocoş? Adică nu-i mai ajungea pielea de om. Se făcuse mare, gen mare rău. Privea totul de sus şi călca pe ce prindea. Nu conta că se suia cu copitele lui pe case, că erau copii în case sau bătrâni….de ce gm să conteze? Ridică a sa copita şi îşi mută strategic privirea spre mine!

-Să mori tu că te las să faci asta? Păi nu mi-a zis mie Şeful că suntem la fel de mari! Păi fu¤#”#¤%%&/((())&%¤# Vă daţi seama că i-am luat tot neamul la alergat. M-am făcut la fel de mare ca el, doar cu un milimetru mai mare. Aparent io eram primul frate geamăn! I-a picat muia şi cred că venea un miros nasol din izmene! Haha, ia stai să te iau eu la alergat un pic fg…..Băă şi ne-am alergat ceva. El arunca cu flăcări eu dădeam cu apă. El arunca cu aicid eu ridicam scutul şi ricoşa…poc direct în nasul lui. El săpa tranşee, eu îl păcăleam şi pica exact ca nătăfleţu în el. Până când a picat într-una şi nu s-a mai ridicat. Proastă cum sunt, mă duc să văd ce a păţit cornutul…..să nu cumva să fii murit că mă pune Şefu la muncă silnică şi oricum fac excesiv de multă muncă patriotică.

Mă apropii de groapă. Văd cum deşteptul deştepţilor mai are un pic şi se îneacă în propriile lacrimi. Scot idiotul de acolo, îl scutur de noroi, mă uit la faţa lui….brusc mă văd pe mine…..oooo helll. Acolo, acolo zăcea toată suferinţa lumii….acolo în abisul ăla erau toţi demonii pământului văzut şi nevăzut. Durea al naibii de rău să te uiţi în chestia aia….te pierdeai, te contorsionai şi înţelegeai că nu orice fiinţă poate purta cu Ea toată durerea Lumii…..mamă şi ce durea!

-Şefu, nu-i mişto să faci dastea! Geeen…..gata că doare rău!

-Hahaha….se aude un râs în barbă! Abia acum poţi înţelege ……

Mă aşez pe o lespede. Analizez imaginea, începe să-mi fie milă, bine nu era milă, că dobitocul făcuse tot cu bună ştiinţă….credinţă nu era, ce să zic. Dracu în spatele meu, io botoasă! Fusese amuzantă toată încăierarea. Să vezi ca banal muritor ce puteri deosebite zac în tine e mişto…..dar să rănesc oameni, mie nu mi-a plăcut nicodată! Se pare că acum nu-mi place să rănesc nici draci…..gen nici măcar pe zmeul zemeilor…..nu e mişto să te ridici la dimensiunea aia, să te poţi observa prin acel abis. Gen doare, mă uit la mine….oooo rahat, câtă energie consumasem. Asta pentru că nu am crezut, asta pentru că nu credeam în mituri tâmpite. Mă botoşesc toată şi îi spun plină de ciudă!

-Uite ce ai făcut…..uite câtă distrugere e în urma ta!

Vocea aia suna acum ciudat de caldă ……

-Am făcut împreună draga mea!

-Draga mă-tii!

-Hai recunoaşte a fost distractiv!

Hmmm….acum să fiu tâmpită să nu recunosc….dar nu cu voce tare, chiar dacă învăţase să-mi citească o parte din vocile interioare….că doar erau şi vocile lui….

-Să faci curat în gura mă-tii! Că te spun lu’ Tata!

-Ce amuzantă eşti! În cazul în care n-ai observat ne-a cam lăsat de capul nostru!

-Asta din cauza cui?

-Păi ce mă? Io am fost proasta care a muşcat din măr?

-Haha, ce fuuuny!

-Nu, tu ai fost ispita!

-Hai taci că vă place!

-Da deşteptule dar cu anumite cunoşteri ne putem omorâ….bine nu pe noi…..dar distrugem „căsuţa din poveşti”. Uite ce am făcut noi doar că ne-am ricdicat un pic mai mult de la firul ierbii…

-O distrugem pe asta, ne face Şefu alta!

-Ne face…ne face….mereu ne face….noi mereu distrugem!

-Acum suntem parteneri!

-Păi ce vorbeşti Bobiţă, dracu şi omul au fost mereu prieteni…..aici cam ai dreptate….

Uite aşa de atunci şi până astăzi eu tot vorbesc cu cornutul el mă tot stresează. Eu îi zic să facem curat, el Batman Batman. Să stricăm tot că-i amuzant….ete p….nu-i amuzant!

-Limbajul!

-Gata Boss….am rămas viciată dar promit să-mi revin! Stai că aveam un monolog cu cine citeşte!

-Dialog, ăla care citeşte…..simte el ce spui!

-Bine Boss, eu acum ce fac cu a ta progenitură meschină, infantilă şi răsfăţată? Eu nu mă simt chiar aşa specială ca ăsta…..adică ce rahat el are 3 ….ouă în traistă zic?

Desigur că Şefu nu a mai răspuns. Înseamnă că unele chestii le pot descifra singură. Practic eu încerc să ţin drăcovenia amuzată….dar nu îi pot capta mereu atenţia. Gen când se plictiseşte, îl apucă dorul de ducă…..că aşa e el al dracu! N-ar sta la poveşti sau terapie…..gen el nu e stricat sau defect….pe el l-a făcut tac-su perfect…..prea perfect….eu ce rahat mănânc. Din prea perfectul ăla s-a plictisit. Pentru că poate face….face numai nasolii, nu că au scop anume ci pentru că poate! Nimic nu-l mai fascinează, le ştie şi le-a înţeles pe toate…..dar are o fascinaţie morbidă să îmi ocupe mie timpul….pentru binele colectiv încerc să vindec perfectul!

Acum pe final de experienţe ucigătoare să vă spun câteva trucuri: ăsta ia orice faţă vrei tu să ia, orice te atrage pe tine mai tare şi mai mult, orice vis tâmpit şi irealizabil sau rupt de realitate ai, el ţi-l promite. Chestia e cam aşa, cu cât el bagă mai multe suflete pe foaie cu atât capătă mai multe putere….eu fac la fel. Gen până acum am un uşor avantaj, nu de alta dar nu mi-a prins sufletul meu la răboj….Vă avertizez însă că doar nebunii jocă ruleta rusească cu mai mult de jumătate de plin făcut pe ţeavă. Aşa că mi-ar fi de ajutor dacă aţi evita întâlniri prea intime cu băiatul ăsta. Şefu ne-a lăsat la joacă dar e o joacă tare ciudată…..pentru că mereu se poate perturba echilibrul, este suficient un pic de egoism extra şi facem poc cu toţii. Eu vă spun, e puternic, dar e şi singur….cred că daia trage la mine la poartă ocazional…..pur şi simplu, oricât de multe linii pune pe foaie, ştie că nu poate trage linia de final! Practic la fel ca şi mine se teme de rezultate! Aşa că amândoi am făcut un pact comun dar fără condiţii de plată: Îl lăsăm pe Şefu să ţină socoteala…..că ştie El când vom reuşi să aducem echilbrul sau…..Doamne fereşte de „sau”…..

Acum vă rog doar o chestie, din ce am intuit eu discutând, individul e trist pentru că nu cred în El sau în oricine altcineva. Practic bestia are toată nebunia, răutatea şi suferinta Umanităţii în sine, cum să creadă în altceva?…..Cică daţi cu iubire. Din asta era făcut scutul meu….el dădea cu foc şi pară, se lovea în scut, se întorcea altfel în căpăţâna lui, mai bine spus îl orbea, cred că daia a început perfectul perfecţilor să lăcrimeze…..zic şi io. Poate aşa vindecăm dracu ……..Planeta….să nu se supere Şeful, voi ştiţi cât a muncit la Ea…..la Planetă zic?

Vă foarte pup! pe suflete că m-am lecuit de mângiat entităţi dubiose între coarne….cred, sper 🙂

Photo ” twinkle twinkle little star” credit Marcel Hornet

P.S Cere şi vei primi! Aoooloooo Booss! Tura viitoare trebuie să fiu mai specifică, acum trebuie să-mi revizuiesc toate doleanţele, putere, putere…..dar să nu mai doară aşa că….ia mai bine dă Tu Şefu ce vrei, că io nu mai cer nimic! Gata, şterge tot, nu mai cer nimic că uite în ce belele mă bag singură …..vezi cine apare la poartă! Lol