Mda, nu ştiu cum rahat eu mă lovesc uneori de toţi triştii pământului. Pana mea, îi atrag, deci jur, la poarta mea, uneori zici că e parastas. Hmm, staţi să vă explic ce definesc eu ca fiind „trist”. Trist este acel om, femeie sau bărbat nu contează sexul, bogat sau „sărac”, nu contează banii din bancă, scunzi sau înalţi, nu contează cum arată, frumos sau „urât” îmbrăcaţi, nu contează ţoalele, care au o plăcere sadică să-ţi fu** fericirea, pe a ta sau pe alor, acum depinde. Oamenii ăştia sunt peste tot, dar peste tot. Unde te uiţi numai trişti, care râd când ar trebui să plângă, care se pitesc în spatele unor măşti, cu sau fără boială de salon, cu sau fără ceasuri scumpe la mână, cu sau fără maşin bengoase în parcare. Ce e interesant la aceşti trişti este că unii, unii îţi sunt părinţi, alţii prieteni, alţii colegi, puii mei, v-am spus, sunt peste tot şi pentru că ei nu ştiu cu ce se papă „fericirea” ei au aşa o mega-plăcere să strice fericirea altora. Hmmm, dacă le dai voie, vor face asta, adică vor avea succes. Tristeţea lor, este contagioasă. Oamenii ăştia nu văd nimic frumos în lume şi ce prost eşti tu că tu vezi, proastă în cazul meu. Adică, pardon doamnă, cum îţi permiţi? În lumea asta toate femeile-s curve, toţi bărbaţii proci, toţi românii sunt hoţi, toţi oamenii sunt depravaţi. Toată lumea fură pe toată lumea şi toată lumea ar trebui să fie paranoică să pună mereu răul înainte. Sunt eu o idealistă tâmpită, dar dacă aş vedea lumea aşa, nu aş mai putea face ce fac! E atât de simplu! Adică sunt perfect conştientă de existenţa anumitor comportamente nasoale şi nu o dată au fost îndreptate împotriva mea fapte sau vorbe nasoale. Să le iau gâtul la trişti, nu pot, cică e ilegal să omori oameni şi hmm…s-ar supăra Şeful pe mine. Ţi-a luat haina, dă cămaşa! Ok, am făcut asta….dar jos labele după nădragi 🙂 nu pot ieşi pe stradă în toată splendoarea Evei 🙂

Dragi puşti care mai faceţi uneori mega-efortul să-mi citiţi articolele, acest articol este pentru voi în mod special, pentru alţii în mod particular, pentru că mie, triştii ăştia mi-au spus multe. V-am povestit săptămâna trecută ce păţeşti când faci pe deşteapta şi bei cerneala sau te ca** în ghiozdan 🙂 poţi da clik să vezi zic, pe scurt e de rahat . Gen e nasol! Cum eu am o mare anxietate de performanţă şi trebuie să fiu cea mai bună, m-am decis să fac ce-mi place şi ce am nevoie să evoluez şi pe alte planuri, gen pe zona de carieră, Toma….back tooo schoool! FGM! Desigur că eu am o gură mare şi am mai spus unora ce fac şi uite aşa acei „unora” au adus după ei chestii. Că omul, omul e al dracu rău, să nu se bucure unul de ceva, fu*** fericirea zic! Cuuuum băăăă să faci ce-ţi place? Hmmm, Toma, te întinzi cum îţi permiţi să fii fericită? Şi mi-au zis: „Ce vei face cu copiii sau cu familia” am tăcut dar în mintea mea mă gândeam că nu am fost Feciaora Maria când i-am procreeat 🙂 lol. Şi mi-au zis „ce trist, nu vei mai avea timp de soţ” am tăcut dar mi-am zis: „cine iubeşte nu stimte dorul, pentru că ăla care iubeşte ştie că nu există posesie şi posedare în iubire, gen nu suntem draci, cel puţin nu noi. Şi mi-au zis „Vei cheltui aiurea nişte bani” şi am tăcut şi mi-am zis: „sunt banii mei şi i-am cheltuit aiurea pe chestii mult mai de rahat”. Şi mi-au zis „vei da de toţi nebunii” şi am tăcut şi mi-am zis: „ceee tare, genul meu de oameni”. Şi mi-au zis „materie învechită tu ştii aşa multe” şi am tăcut şi mi-am zis: „hmmm, eu în principiu sunt tare proastă plus că şi chestiile mai vechi au un sens”. Şi mi-au zis „eşti o întrenţinută, vei fi la mâna bărbatului!” şi am tăcut şi mi-am zis: „alooo gara, l-am spălat, l-am călact, are cel mai frumos cămin din lume, cred că e timpul să dea şi el ceva la schimb, că de, sunt mama la copii 🙂 vorba lu’ Salam 🙂 ” . Şi mi-au zis, mi-au zis aşa multe că la un moment dat voiam să-mi bag în urechi vată să nu-i mai aud!

Prima dat, copiii, triştii ăştia mi-au zis: „tu fă bani, când vei avea timp şi bani vei face şi ce îţi place!”. Atunci am zis „da, aşa este, voi face bani”. Şi am făcut, am făcut bani la vârste la care alţii rup cluburile şi barurile, bugetele părnţilor şi nădragii de pe ei. Am avut perioade în care făceam mai multţi bani decât părinţii mei plus părinţii soţului meu la un loc, dintr-un singur contract. Dar banii, când eşti mic şi prost, se duc la fel de repede cum vin. Mai o investiţie proastă, mai o distracţie, apoi cade piaţa şi te trezeşti în curul gol. Hmm, astea lecţii pe pielea şi pe cârca ta. Ţine apoi rate şi cheltuieli, ştii cum înveţi economie şi management? La foc automat! Faci bugete, chestii, trestii….şi faci din rahat bici şi te ridici. Mai cu grijă, mai cu vânătăi, mai cu un copil după tine, mai cu o rată, dar te ridici….mai înţelept. Că nu-i mişto să-ţi fie foame! Credeţi sau nu, sărăcia nu e o virtute cu smerenia e altă poveste! Nu credeţi pe nimeni care zice asta! Aia sunt nişte trişti şi mai sunt şi proşti şi sadici! Gen…in puii mei bro….nu-i mişto să te uiţi la copilul tău cum cere şi tu n-ai de unde. Aşa că te ridici! Munceşti de îţi sar capacele. Mare atenţie, am zis munceşti, nu faci nasolii, nu te vinzi sau mai bine explicat nu-ţi vinzi valori, principii sau conştiinţă. totul se poate negocia, dar astea nu! Oamenii sunt săraci doar pentru că nu au abilatea să îşi extindă câmpul cunoşterii, dar pe lumea asta sărac e doar ăl cu coarne, noi, noi avem Viaţă în noi….Banii ochii dracului! Yes! Dar ştiţi ce bine poţi vedea când ai bani? Asta dacă ştii cum sau spre ce să te uiţi. Altfel banii îţi fură ochiul….şi e nasol! Vă spun că nu o singură dată mi-a fost dat să văd oameni care ar face orice pentru bani, ar vinde-o şi pe mă-sa….e nasol. Aşa banii corup şi te schimbă…..de ce? Pentru că aia care nu au avut sunt uşor de corupt. Aia care mor de frica fazei cu „mâine”. Se ca** pe ei de frică! Mâine, dacă mâine mor de foame! De frica asta, uită! Uită de mamă, de tată, de prieteni, de fraţi de oricine. Că le e frică de foame….au foame în ei, au senzaţia după ei. Am întâlnit şi puşti care au aceiaşi frică, în ciuda faptului că părinţii au, dar părinţii au transmis frica şi au viciat copiii. Trist! Ăştia sunt oamenii trişti! Oamenii care uită că ei fac banii, nu banii te fac pe tine. Jargon de stradă, dar este un „cod de onoare” , este ceva ce părinţii uită să insufle copiilor. Strânge omul ca furnica şi când mori, pleci cu nimica! Dacă eşti cornut zic, dacă eşti Om, pleci cu multe şi laşi în urmă multe lucuri benefice, fapte mari nu doar vorbe goale!

Am învăţat să am şi am multe, iar de ceva vreme….hmm maţe fine! Ce să zic! Am atins ţărmuri de Ocean şi am văzut Parisul. N-am prea cumpărat lucururi dar mi-a plăcut să-mi pot permite experienţe. Am vista să merg oriunde în oraş şi să nu mă uit în portofel, apoi să merg la fel prin ţară, acum vreau să fac asta şi când merg în lume! Pentru că orice motivaţie satisfăcută necesită o motivaţie mai mare! Au trecut anii, lucuruile, confortul, liniştea financiară mi-am dorit mai mult de atât! Aveam şi am tot ceea ce poate visa un om…..dar mi-a lipsit mereu ceva. Am simţit nevoia să dau înapoi. Am făcut asta în mod excesiv, pentru că târziu mi-am dat seama că într-un fel tâmpit, în mine exista o vinovăţie. Au venit trişti la mine şi mi-au spus „tu îţi permiţi asta” sau „tu îţi permiţi să faci ce îţi place” sau „tu îţi permiţi să ai principii”. Am plecat de multe ori acasă plângând. Era trist că oamenii te pot judeca doar de la dimensiunea portofelului. De cele mai multe ori, portofelul nu era chiar al meu, era al soţului meu. Pentru că noi făcusem nişte aranjamente tacite cu privire la nişte lucuri, iar eu lucram acasă şi deci, nu mai puteam ţine ştacheta financiară la nivelul lui. Povestea este lungă, se rezumă însă la „pe tine te ţine bărbac-tu” sau la „eşti o întreţinută” sau la „dacă eram în locul lui îţi dădeam bani doar de piaţă şi coafor”. Pentru că da, unii cretini reduc femeia la doar atât. Să-i explic gorilei din junglă că eram cu 15 clase peste el, hmm: inutil! Să explic iubitorului de banane cum funcţionează un bărbat, la fel de inutil. Am tăcut. Dar în toată tăcerea mea, am făcut. În primul rând am făcut multe tâmpenii, pentru că, am crezut că toţi sunt aşa happy ca mine. Oh well! Unde întroceam capul dădeam de ei. Oameni ridicaţi pe piedestale înalte, care voiau bani. Bani, bani, bani! Oameni care în jargonul nostru de cartier se numesc ţărani parveniţi. Că tăranul simplu, este omul muncitor, omul care munceşte ţărâna. Am tăcut. Văzusem multţi oameni cu bani, oameni care chiar au bani, nu mărunţiş…..hmm….ăştia funcţionează altfel! În primul rând nu sunt trişti şi nu aruncă cu vorbe de grandoare….dacă nu ai ochi bun, nici nu poţi măsura averi prea mari pentru imaginaţii prea înguste. Ce spun ăştia: fă bani, dar fă bani cu stil din ce îţi place să faci!

Uite aşa eu tăceam şi cheltuiam, al naibii de mult. Am devenit un fel de gaură neagră a bugetului de familie! Cu idei stupide că un anume capital poate salva lumea. Păi ce….nu eram eu „superwomăn”. Hmm, iar inevestiţii proaste. Iar mers la tot felul de chestii unde puteam face tot felul de comparaţii. Yes, eu cam tâpită! Când vreau să înţeleg ceva, merg  şi văd foarte multe pe teren, pentru că din spatele unui PC poţi vedea lumea dar nu o poţi simţi, adică nu ai simţuri adică eşti nesimţit! Uite aşa am dat de tot felul de chestii dubioase.”Prostituţie”, este un cuvânt greu dar mic. Am dat banii la tot felul de chestii „uşoare” şi facile şi nu-mi pare rău. Aşa am învăţat multe lucruri, în primul rând am înţeles că, să fii cel mai deştept dintr-o cameră înseamnă să fii cel mai prost! Eu eram proastă rău. Bă da proastă, stăteam, plăteam tot felul de „taxe de participare” doar să-mi explice mie o tanti sau un nene faze elementare despre lucruri pe care ei nu le ştiu, doar le-au citit în cărţi apoi vor să-ţi vândă ţie chestii care miros urât. Iar ego-ul meu creştea, uuu, se făcuse la un moment dat cât casa. Păi eu….hmm, 15 clase peste! Mă enervam când se mai trezea câte unul dornic să mă salveze sau citez „să mă purifice”. Erore statistică, dacă salvezi 1 din 2000 nu înseamnă că ai rezultate. Idioţilor! Cum faceţi asta? Cum puteţi face asta? Dar tăceam. Am tăcut, am fost proastă. Am stat şi am ascultat, apoi m-am enervat. Frustrarea creştea maxim, am zis că trebuie să ridic ştacheta. A mea, a lor era treaba lor. Apoi am zis trebuie să fiu „the best of the best”. Mi-am schimbat camerele şi am schimbat multe! Triştii mi-au zis „eu nu merg la Psihologie pentru că eu pot vindeca depresia în 40 de minute, nu vreau să-mi stric tehnica”. Hmm….atunci n-am mai tăcut! M-am enervat, era un fel de profanare a tot ceea ce iubesc eu mai tare şi mai mult! Era o replică ce lua tot ce am eu mai sfânt, îl punea capră şi i-o trăgea fără lubrifiant. A fost unul dintre momentele în care greu am rămas diplomată. Dar greu! În capul meu era mahala, dor că aveam filtre la gură!

Eu nu pot face aşa ceva! Cine „vindecă” cu miracole? Aia de dus la bălăceanca sau poate sunt doar eu „idividioasă”. Am şi eu buhuhu-urile mele, bă dar asta nu înseamnă că le vând altora. Alooo, gara! Buhuhu-ul meu este al meu! Adică e percepţia mea asupra lumii, experienţa mea, viziunea mea, poate se mai aplică parţial la unul sau doi dar asta nu înseamnă că e reţetă. Hmm, asta mi-a confirmat-o un nene ieri la cursul de Filosofia minţii. Yes, eu care ador pericolul, am fost ieri vineri 13 la cursuri şi iete că n-am murit. Bine, mi-a tăiat mie unul aiurea calea de era să mă facă zob, dar Bucureşti csf, ncsf. M-am trezit la 6, am ajuns la 22:30 acasă. Am picat leşinată, dar aveam un high aşa mişto! Aflasem o grămadă de chestii interesante, unele ce-i drept le cunoşteam, dar mi-au fost fixate mai bine. Am găsit chiar un prof care poate distra o sală de clasă mai bine decât o fac eu. Am fost profun invidioasă 🙂 şi mi-am setat un alt ideal. Am cheltuit iar bani, am plătit taxe, motorină, mâncare, cafea….chestii.

Nimic nu e GRATIS! Mi-au zis „Toma, tu explici prea multe pe blog şi prin ce faci, ne iei pâinea de la gură!!” . Da mi-au zis şi asta, am tăcut, dar am început să scriu şi mai mult. Dragii mei elevi, nimic nu e GRATIS, dacă citiţi la mine, cheltuiţi timp şi energie. Dacă înţelegeţi, veţi înţelege cum puteţi economisi bani şi cum puteţi face bani. Că aştia care spun că banii se fac când baţi din palme….oh well se fac, dacă faci anumite chestii. Gen pentru ei, pentru banii „uşori” îţi vinzi „sufletul”. Eu ieri am putut la ŞCOALĂ să-mi fixez mai bine diferenţa dintre imposibil, posibil şi probabil. Am cunoscut oameni mişto şi profesori simpatici. Am înţeles că nu-s cea mai deştepteaptă, chiar dacă sunt foarte isteaţă :))) dar am mai basculat o chestie interesantă. În sala de clasă erau doar 4 sau 5 studenţi de 18, respectiv 19 ani. Restul erau la a doua facultate. Uite aşa am învăţat cum este cu importanţa meseriei mele, care vă spun sincer, acum nu-i prea bănoasă. Ar putea fii…..doar că eu tura asta….hmm. Momentan am de învăţat. Şi mie mi-e dor voi. Explore rămâne proiectul meu de suflet, chiar dacă ei spun…..eu ştiu ce fac! Acum am nevoie să fac şi mai bine! Pentru mine în primul rând pentru că urăsc procesele de conştiinţă (că cel mai mare critic e capul meu) şi pentru voi pentru că eu am văzut cum e cu chestiile ambalate mişto dar care put nasol.

Când unicul scop în viaţa ta este succesul hedonist, când banii sunt unicul ţel. Ohh well, cineva o să-ţi ia pâinea de la gură, fără măcar să te atingă! Am spus „trebuie să existe şi good guys” mi-a spus „nu există” a gândit: „eşti proastă. Hmmm, nu citesc minţi, dar…..mă pot citi pe mine şi reacţia mea la o anumită minte. Hmm, nu sunt? Facem! Şi am făcut, am tăcut…..pentru că am obosit să mă lupt cu morile de vânt. O adunătură de cretini, yes sunt rea! Cineva trebuie să fie şi drac, să facă nasolii zic! Să vă spună mergeţi băăăă la şcoală! Nu vă mai luaţi după toţi triştii, când faci ce îţi place, ai să găseşti şi ce ai nevoie şi pe cine ai nevoie. Gen: maestrul apare doar în faţa celui care este pregătit :))) şi eu….maestre vreau catedră :))) Asta nu pentru titlu sau alte chestii, pentru că….METANEVOIE! Pentru bani, pentru toţi banii din lume, toată puterea din lume….nu n-aş putea să renunţ la ceea ce mie îmi dă sens. Pentru asta am plătit mulţi bani! Am alimentat multe maşinării şi mulţi proşti….proşti cu care mai apoi am putut să mă compar. Hmmm…..fac şi eu pe proasta, că de, om de vânzări cu multă experienţă în spate, dar prostia mea….prostia mea are limite plus ceas deşteptător. Mi-au spus: „şcoala e pentru proşti” şi da, am făcut multe prostii. Am ales de multe ori prost, mi-am permis şi nu doar o dată să-mi iau ţeapă. Ce scriu….răzbunarea arma prostului, dar tolerarea anumitor chestii….hmmm….nu! E alegerea ta ce faci cu ceea ce citeşti. Dau ce am mai bun pe foi virtuale. Aştept să fiu corectată…..rar sunt! Aştept sugestii pertinente şi argumentate, nu doar corecturi banale….vreau să învăţ. Există şansa să greşesc, memoria mea este permeabilă şi deci nu este infailibilă! Oamenii adoră să-ţi arate ce prost eşti, iar oamenii fericiţi adoră să vadă când sunt proşti! Pentru că fericirea unor trişti durează cât durează  emoţia….cam 7 secunde!

Tristul nu gândeşte în perspectivă, se hrăneşte cu hormoni :))) dar există o fericire aparte, la un anume nivel…..aia nu-i chiar fericire…..aia e mai repede PACE! Pe aia o aleargă toţi triştii, dar obosesc repede. Pentru că tristul nu are energia necesară….dar uneori are banii necesari! Triştii pentru că ei sunt….nişte trişti leşinaţi de foame fără o chiflă în burtă…..pentru că nu pot atinge acea PACE nu cred că cineva o poate atinge! Daia triştii ăştia vor să infecteze pe cât mai mulţi, triştii ăştia vor să te facă ZOMBIE la fel cum sunt ei, pentru că ei sunt tare singuri şi tare săraci! Ei vând iluzii, iar proştii le cumpără……din disperare proştii cumpără! Virus de zombie! Că ăla care a înţeles nu vinde! Ăla dă! Apoi aşteaptă, răbadarea e o artă! Dacă ai înţeles ştii că vei primi exact ceea ce dai! Schimb pe schimb, vrei să creşti, trebuie să vrei să dai ce trebuie nu ce se cere! Cum poţi tu mai bine, cum ştii tu mai bine, dă…..cu responsabiltate şi niciodată nu uita să pui în faţă „asta este opinia mea, experienţa mea, cunoaşterea mea”. Pentru că a ta cunoaştere poate da erori, iar dacă a ta cunoaştere îi spune lu’ Toma „vreau să te purific” Toma o să leşine de râs. Pe interior zic :)))) că Toma a învăţat că de „purificat” se poate purifica doar singură şi doar dacă vrea. Şi Toma, Toma fumează, ascultă de la fratele Salam la fratele Paganini. Toma, nu vrea Boss purificări mistico-fanstastice, Toma are creiere, Toma ştie când e proastă şi mai are de învăţat, pentru că Toma ştie ce ştie dar ştie şi că nu le ştie pe toate. Toma e necredincioasă şi nu crede că cineva poate salva pe altcineva de la damnare :))) lol. Toma mai citeşte şi chestii spirituale, le mai aude cântând uneori :))) că Toma are şi ea percepţii bizare dar le ţine acolo….că Toma nu vrea pastile 🙂 şi nici nu vrea să-i bruieze pe alţii!

Viaţa este pentru oamenii care au înţeles că poţi râde cu lacrimi şi poţi plânge zâmbind! Viaţa este pentru cei care nu trăiesc pe emoţia pasageră, care înţeleg o trăire complexă şi care pot face diferenţa dintre bine şi mai puţin bine sau chiar prost şi foarte prost. Viaţa este pentru cei care pot da şi pot primi. Viaţa este pentru cei fără limte şi fără cuitii 🙂  nu de alta, dar nu încap în cutii imaginare 🙂 Viaţa este pentru cei care au imunitate la trişti dar şi la propia tristeţe. Viaţa este pentru cei care nu se vând ieftin şi care nu-şi vând „sufletul”. Viaţa este pentru cei care au Copilul din ei mereu treaz şi mereu curios. Viaţa este pentru cei care au Părintele din ei mereu tandru şi iubitor. Viaţa este pentru cei care au Adultul din ei mereu alert şi mereu etic. Hmmm Viaţa este pentru mine un mister, mister pe care nu-i voi permite niciunui trist să-l înţeleagă în locul meu. Viaţa pentru mine este despre a împărtăşi din ceea ce cunosc aşa cum ştiu eu mai bine. Nu iau pâinea de la gură nimănui, n-am făcut asta nici când trebuia să fac asta, nu voi face asta nici acum! Cine citeşte, citeşte cu vocea lui din Viaţa lui. Dar uite o chestie, citeşte cu vocea mea…..acum eu sunt un Om împăcat, mulţumit şi vesel. Să-mi măsor lucurile cu degetele ridicate :)))) haha nevăr! Ce fac eu nu face nimeni! M-au întrebat: „ce te diferenţiază de concurenţă”, am răspuns „nimic” am aflat că absolut totul.

Hmmm….pentru voi minunaţi Zombie, care ştiu că trageţi cu geana, vă spun doar atât: cât timp nu înţelegi procesul „facerii” nu vei putea duplica ceea ce fac eu. Cât timp vrei să copiezi fără să înţelegi ce scrii…..oh well, amatori! Cât timp încă îmi spui „nu există nimic original” oh well eu mă simt datoare să fiu originală zic. Nici într-o mie de ani,, nu vei putea face ce fac eu! Pentru că nu vrei….nu pentru că nu poţi. E grele să pui pe foi miii de cuvinte….moca! E grele să spui realitatea când tu eşti pe cai mari şi cu capul în norişori roz. E grele să fii într-un anume fel, pentru e e grele când ghiorţăie maţul. E uşor să dai cu vorbe mari, mai nasol este să dai cu experienţă. E uşor să spui că alta îşi permite, dar e greu să munceşti la anumite relaţii cheie. E uşor să vrei să mă corupi pe mine, pentru că e grele să te purifici pe tine! E uşor să pui masca să râdă pentru că sufletul….e grele! E uşor să judeci, pentru că să judeci propriile fapte e grele. E uşor să te iluzionezi pe tine şi pe alţii pentru că realitatea….e grele şi urâtă! E uşor să abureşti oglinda pentru că e grele să vezi dincolo de fumurile personale! Oh well…..your roade! Dar dacă tot mă copiezi….e aşa grele să înţelegi? Întreb şi io? Hmm dragi copii nu copiaţi! Minunaţii mei care mai citiţi, copiatul vine din frică! Frica de pedeapsa, frica de ideea că nu eşti cel mai bun, frica de mama, tata sau etichete…..copiatul e pentru cei slabi şi săraci. Săraci în laude, săraci în respect, stimă şi iubire de sine, pentru că banii pot cumpăra multe dar nu pot cumpăra chestii esenţiale! Pedeapsa….nu există pedeapsă mai mare decât cea cu gâsca care trece prin apă şi nu se udă! Lebede dragii mei, lebede negre! Dacă şcoala nu-i mişto, spiritul tău o poate face mişto! Dacă dai de trişti…..hmm lasă-i să copieze, poate înţeleg ceva din efortul cititiului….poate! Că efortul scrisului nu-i chiar uşor. Hmm v-am spus de visul meu cu intratul în istorie? Hahah nu ştiu în ce istorie intru eu, dar undeva cineva o să-mi dea un premiu! Pentru cele mai multe cuvinte pe blog, pentru cel mai necomercial conţinut, pentru cele mai multe postări pe FB. Or da mă premii pentru aşa ceva? HAhaha!

Vă pup dragilor şi nu lăsaţi triştii să vă fure plăcerea de a descoperi în primul rând pe voi, apoi pe alţii!

Photo „câinii latră…ursul zâmbeşte”sau lupul sau bufniţa sau cine mai vreţi voi….dar zâmbeşte

Credit: Ovidiu Cristea

P.S vreau doar să vă învăţ ce m-au învăţat alţii pe mine….învăţaţi să gândiţi pentru voi să simţiţi pentru voi, apoi pentru alţii 🙂