Idiocracy, un film care la prima vedere pare o tâmpenie, dar care, privit dintr-o anumită perspectivă, este atât de logic, atât de pertinent în idei sau viziune, încât, primele 10 minute ar trebui să pună orice om raţional pe gânduri (vei găsi un mini-clip pe FB: Explore Education) . Ca orice altă recenzie şi acest articol v-a conţine câteva „şpoilăre” aşa că dacă încă nu ai văzut filmul nu mă înjura prea tare 🙂 şi dacă „judec” prea aspru anumite comportamente, te rog să mă ierţi, este doar viziunea mea personală asupra lumii 🙂 .

Idiocracy, este un film care ar putea intra foarte uşor la categoria „horror”. De ce? Păi, dacă primele 10 minute nu te înfricoşează, nu ştiu ce altceva ai nevoie pentru a înţelege acest scenariu de viitor, un viitor posbil nu probabil. Naraţiunea dei cele 10 minute este atât de logică, atât de pragamtică şi atât de reală încât este aprope imposibil să nu o identifici cu realitatea. „Selecţia naturală a omului” , „absenţa prădătorilor” , „ce gene sunt dezirabile înmulţirii” sunt doar câteva cuvinte cheie care ar trebui să pună orice muritor pe gânduri. Avem apoi în faţă două cupluri care trec prin acest „proces de selecţie” al speciei, iar aici ar trebui să fie ceasul deşteptător pentru orice Om cu o inteligenţă peste medie. Primul cupul, are toate condiţiile necesare să aducă pe lume copii sănătoşi, educaţi şi bine înzestraţi nu doar genetic ci şi material. Culplul numărul doi, se reproduce pe acelaşi tipar ca cel al şobolanilor 🙂 o da, nu daţi cu pietre! Trăim în secolul xx1, înmulţirea controlată ar fii trebuit să fie de foarte mult timp o alegere conştientă ! „WTF, we are not animals”, tot aud oamenii spunând asta. Poate aşa este, poate nu toţi suntem animale, dar în mod cert cea mai mare parte dintre noi acţionam ca atare. După vizionarea acestui film, teoria eugenetică n-a mai părut atât de inumană 🙂 dar nu mă băgaţi pe mine în seamă, io’s cam nebună 🙂 .

Cele două cupluri stau şi analizează ideea de înmulţire. Bine, cuplul de condiţie „superioară” face asta. Cu Inteligenţa cât casa, cu conturile din bancă stabile, cu tot ce au nevoie, nu au abilitatea să se decidă când este „momentul matematic cel mai oportun să aducă copiii pe lume”. Cuplul numărul doi, condiţie financiară precară, Inteligenţa doar cu un punct sau două mai mari decât o gorilă ajung să-şi mărească „arborele genealogic” haotic şi necontrolat. Când primii doi se decid să facă pasul, observă probleme grave de sănătate (stres, vârstă înaintată, presiune socială) iar de la aceste probleme ajung la concluzia că este aproape imposibil să aducă pe lume copii. În tot acest timp, cuplul numărul doi ajunge la a treia generaţie de „gorile” 🙂 pe care le ajută şi ştiinţa să „supravieţuiască”. Primul cuplu nu ajunge nicodată să aducă urmaşii pe lume iar cuplul numărul doi este la capitol „nepoţi” când începe toată acţiunea filmului şi este introdus în scenă personajul principal.

Din scris e greu să vă imaginaţi cum arată o societate condusă de „gorile cu degete opozabile” dar eroul nostru este cel care „călătoreşte prin timp” pentru a vă arăta cum şi ce se petrece. Ce este fascinant la personalitatea „eroului” ? Eroul, în nici o poveste nu este „normal”, mai puţin în Idiocracy. Aici  el este un „ordinar” adică „un mediu” adică „cel de mijloc„. Nu are abilităţi deosebite, nu face nimic deosebit în prima parte a filmului, poate de aceea ajunge cobai într-un experiment militare din care se trezeşte într-un viitor sumbru, un viitor care poate rămâne fără viitor. Tot uitându-mă la acest film, mitea mea a fugit la Clopotul lui Gauss, la modul în care renunţăm la extreme. Practic nu te interesează nici retardaţii nici geniile. Anway, eroul nostru trece printr-o minunată aventură ajungând să „salveze” lumea 🙂 . The end 🙂

Da, filmul privit doar din anumite perspective este mediocru. Pe mine însă mă fascinează! De ce? Pentru că ieri am avut ocazia să discut cu un cuplu ca primul cuplu din film. Cariere de vis, situaţie materială, educaţi, culţi, spirituali (comici a nu se înţelege altceva) frumoşi şi pe interior şi pe exterior. Cât stăteam noi aşa de vorba, am adus în discuţie ideea copiilor. Retincenţa cu care au răspuns m-a cam înfuriat, şocat nu, pentru că nu este prima oară când aud oameni „înzestraţi” care au aşa viziuni cretine. O da, a nu-ţi dori copii este egal cu a fi cretin, bine poate „cretin” e dur, dar un egoist tot folosesc ataşat unui „tarumatizat” :).  Punct, fără discuţii că am argumente, după ce le vei asculta poate îmi vei da dreptate, dar înainte să mă înjuri ai un pic de răbdare. Există un milion de motive pentru care un om raţional nu doreşte copiii, dar toate au o singură rădăcină: egoismul! Egoismul ăla pur şi justificat de la care ajungi la singura explicaţie pe care o mai au după ce le demontez strategic toate argumentele: „nu este momentul potrivit” iar la argumentul emoţional eu rămân fără argumente 🙂 Steriltatea emoţională în toată splenoadrea ei, are nevoie de explicaţii multe. Dacă eşti părinte înţelegi cum deprinzi arta argumentativă exagerată :)) copiiiiii au nevoie de muuuulteee explicaţii şi tot nu ascultă :))))

Acum voi pe rând toate argumentele pe care eu le-am ascultat în toţii anii mei de existenţă 🙂 unele chiar ciudate altele doar egoiste. Probabil veţi înţelege greşit tot articolul, dar înainte de orice piatră aruncată vă rog să aveţi în vedere că acest articol se adresează acelor oameni mult prea logici care îşi caută raţiuni să-şi poată controla cât mai facil natura pe care o reneagă cu atât de multă violenţă. A nu dori copii, a nu dori urmaşi, e o formă de „sinucidere genetică” şi de blamare a tuturor strămoşilor tăi. Mai simplu: băi Bobiţă, aia s-au luptat din grotă şi până în secolul xx1 să ajungi tu să exişti, cine pana mea artistică eşti tu să opreşti asta?

Argumentul număru unul este argumentul „rebelilor” : „nu fac copiii pentru că societatea îmi impune asta„. Leşin de râs când aud asta. Să mori tu? Tu nu, dar genele tale da 🙂 . Societatea îţi „spune” cum să te îmbraci, ce job să-ţi iei, cum să te porţi sau cum să gândeşti, dar prietene, NATURA E CEA CARE ÎŢI SPUNE SĂ TE PROCREEZI! Cu cât genele tale sunt mai mişto cu atât ele ar trebui date mai departe. Altfel, pana mea, uită-te şi tu la film! Noi, ca specie ne-am înmulţit cu mult înainte să formăm societăţi sau triburi. Aşa am cucerit Planeta, retardaţilor, pardon, deştepţilor, că retardaţii sun aia cu extrema inversă care se înmulţesc necontrolat şi în sec xx1. Sunt cei care nu înţeleg că după un copil sau doi ar fii ok să te opreşi fmm. Fără F….că uite unde ajungem 🙂 sau cu F dar cu protecţie! ANIMALELOR 🙂 . Aşa că acum, te anunţ strategic că minunatul tău IQ te bate, adică te baţi singur în logică încercând să argumentezi că este „program social” când este în realitate „program genetic”. Iar tu, dacă eşti cu adevărat inteligent, am spus Inteligent nu cu IQ cât casa 🙂 , vei înţelege raţional de ce trebuie să te procreezi 🙂  Iar dacă vrei „rebel” stai să vezi cât de „rebel” este un copil de 3 ani în căutare de ciocolată sau în explorare de mediu. Să vezi atunci cum devii brusc „tiran comunisti” 🙂 .

Argumentul numărul doi: „nu avem bani, nu e momentul , vrem o casă mai mare, cariera e în plină ascensiune” etc. Toate argumentele materiale posibile şi imposibile 🙂 . Ok, de accord aici. E cam dificil să creşti un copil în secolul xx1, când toate sunt aşa de scumpe. Când de la „vânătoare” te întorci cu ….nu prea multe dar, uite o întrebare cheie: dacă eşti atât de inteligent, de ce pana mea artistică nu te adaptezi la mediu? Inteligenţa adevărată este adaptare nu doar logică! Adică e nevoie de logică, dar este nevoie şi de o adaptare la mediu. Astfel cei mai inteligenţi dintre noi, au o mare problemă cu mediul în care trăiesc. Văd că e toxic, văd că e condus de cretini, dar….vedeţi unde merg cu cercul vicios? Cretinii aia „de speţă inferioară” ne conduc pentru că, la fel ca orice alte animale se organizează foarte bine în haită şi nu vor împărţii „mâncarea/ciolanul” decât cu cei similari lor. Ei dau mai departe gena aia de „prădători” fără scrupule şi cu inteligenţe cât un bob de mazăre, pentru că un OM care este cu adevărat înzestrat NU DISTRUGE (vezi articolele mele anterioare să nu mă lungesc prea tare zic) :). Revenind la carieră, oare este nevoie să explic cât de egosită este persoana care pune ambiţia personală înainte? Ok, nu judec, dar poate ar fii mişto să vezi de ce ai inhibat cel mai natural instinct al naturii. De ce, cauţi atât de mult recunoaştere şi pe cine vrei să „mulţumeşti” cu atât de multă ardoare iar întrbarea asta este adresată mai mult doamnelor 🙂 nu de alta dar eu am simţi-o pe pielea mea 🙂 şi întrebarea şi răspunsul şi echilibrul :))) .

Argumentul spiritual: „nu vreau să aduc pe lume un om care să sufere, materialul este indezirabil, bla bla bla”. Da, am auzit şi argumentul ăsta care sincer m-a lăsat mască. Deci mi-a picat faţa la propiu, pentru că a venit din partea unei femei, o femeie pe care din orice alt unghi o respect enorm, m-a blocat. Să-l demontăm şi pe acesta pe principii logico-spirituale: dacă ceva trebuie să se întâmple se întâmplă, dacă un „suflet” vrea să vine pe această Planetă, o să vine prin tine sau prin oricine altcineva. O să înveţe ce are de învăţat, iar dacă tu îi negi acest aspect este din statutul slavatorului-agresor. Acel statut care, consideră acel suflet incapabil să facă faţă lumii în care trăim, poate îi negi şi nişte lecţii cine ştie? Eu nu ştiu, ştiu doar cât de mult poţi învăţa din postura de Mamă. Balansarea nevoilor personale cu nevoile copilului este o artă nu este un job şi poate nu crezi că vei face faţă….dar vei face 🙂 dacă eşti aşa „evoluată” pe cât consideri. Cine vede maternitatea ca pe un job, are ceva issues 🙂 Vulnerabiltatea la care te expune propriul copil….OMG nu se compară cu absolut nimic. DA, îţi iubeşti partenerul dar la partea cu copilul e altfel şi nu pot explica în 10 rânduri de ce 🙂 îţi pot spune doar o chestie : cum te iartă copilul tău şi cum te iubeşte el e aşa de „luminator” încât, dacă nu ai copii pe lumea asta, sigur ratezi o lecţie importantă. Există desigur şi ideea adopţiei dar pentru cazuri extreme. Mama-naturală este cea care şi-a activat (mai mult sau mai puţin) „codurile” genetice sau de „altă natură” să poată face faţă provocărilor. Poate mama cu „codurile active” este cea mai bună modalitate de a „schimba lumea„. Gândeşte-te la o chestie: dacă mama ta ar fii ales să nu te aducă pe lume? sau să mergem mai mult în pardox: vei găsi un om pe care îl vei iubi, dar cu adevărat îl vei iubi, pentru care „gena cu continuitate” este un act absolut al iubirii, iar tu afli că nu poţi avea copii…..până nu ajungi acolo e nasol. Îţi spun eu dintr-o fază urâtă :”draga mea, ce ai tu…..este posibil să nu poţi avea copiii” 🙂 Asta la orice vârstă te poate schimba mai mult decât îţi poţi imagina. Deci dacă poţi să aduci copii pe lume, dacă ai înţeles cum spui lumea, de ce să nu dai mai departe acea cunoştere? Mda, ştiu excese de „dăruire” a femeilor „salvatoare” din istoria Umanităţii. Dar ele au dăruit atât de mult….prea mult, prea tare, prea fără echilbru. Au dus în exremă sacrificiul de sine, renunţând la „energia masculină” care poate le-ar fi adus echilbrul 🙂 . Mda, ştii tu penetrare, asta o fac domnii şi noi trebuie să acceptăm „masculinul” pentru a aduce pe lume copii 🙂 sănătoşi frumoşi şi blânzi şi buni şi calzi şi echilibraţi. Nu poţi accepta „masculinul” întreabă-te „de ce”. Exces din două zone, ori ai tu prea mult 🙂 : femeia de fier ori ai prea puţin femeia martiră. Are logică nu? Tu alegi ce gene duci mai departe aşa că nu mai te plânge că nu eşti în control 🙂 .

Argumentul cel mai sincer: NU vreau! Nu vreau să am griji, nu vreau să depindă cineva de mine, nu vreau să-mi programez vacanţele, nu vreau să-mi limitez opţiunile lângă o singură femeie, nu vreau şi gata, iar eventual la explicaţia ta cu gena dragă doamnă Toma, voi dona la o bancă de spermă. Nu aveţi habar cât putea interiorul meu să se amuze în faţa unui bărbat, care în ciuda vârstei era incredibil de imatur. Da, IQ cât casa, dar la cel cu adevărat inteligent funcţionează şi maturitatea 🙂 Un om matur şi inteligent ajunge să înţeleagă cât de important este mediul în care creşte copilul, iar eu una nu l-aş lăsa la voie întâmplării, nu când vine vorba de propriile gene 🙂 . Da, oamenii care vor accesa serviciul unei bănci de spermă sunt cei cu situaţii financiare de la foarte bune în sus. Dar, dacă eşti inteligent, zic cu adevărat inteligent, poţi înţelege că doar banii nu sunt suficienţi când vine vorba de educarea şi creşterea copiilor. Adică aici, egoismul este absoult şi conştient. Da, da, este conştient că nu doreşte să-şi asume responsabilitatea propriilor gene dar „vrea să salveze” alte cupluri 🙂 iar te trimit la articolul meu depre traumă şi te întreb ce este în trecutul tău aşa naşpa că te opreşte să fii părinte? Sunt genele tale, tu ştii cel mai bine cum să le manipulezi sau să le dai „formă” nu de alta, dar te declari „superior” 🙂 plus gândeşte-te la asta: ce faci dacă de genele tale dispune o tanti „plastifiată” care vrea să mulţumească soţul plin de bani dar cu 0 abilităţi de reproducere? Cum, nu ştiai că sperma are „termen de valabilitate”? Deci….”bad idea”, dar este o „idea” 🙂 din care unii fac multe lovele şi unii dau multe….lovele 🙂 că au şi îşi permit să cumpere ce vor şi pe cine vor….inclusiv oameni. Bine nu oameni, dar măcar material genetic. Aşa că dacă argumenul „spiritual” era cu dezechilbru „femininului” cel egoist este cu dezechilbrul „masculinului”. Exces pe o zonă, bărbatul care iubeşte excesiv prea mult femei şi nu-şi asumă responasibilităţi faţă de niciuna (pre puţină masculinitate) sau prea multă cel care nu are abilitatea să se iubească decât pe el şi ambiţiile sale 🙂 vezi faza cu gena dată mai departe dar nu prin viol ca pe vremuri ci „modern” 🙂 că nu mai suntem pe vremea lui Ginghis Han 🙂 *dă google şi află despre gena lui.

NOTĂ URÂTĂ DE SUBSOL: Voi fi şi mai logică de atât spunând că cei care nu se pot reproduce poate nu ar trebui să se reproducă, poate Mama Natură vă spune ceva fraţilor. Poate chiar există o genă acolo care nu ar trebui să fie transmisă. Adoptaţi, că e mai dezirabil are mai mult sens şi pentru viitor e mai moral. Zic şi eu, dar eu sunt cam nebună, aşa că ieraţi-mi logica pentru că e ciudată şi poate răni foarte mult pe cel care vrea sub orice formă sau reperscursiune să suprevieţuiască 🙂 ideal este să vă relaxaţi. Majoritatea problemelor de reproducere apar din anxietăţi cât casa. Nu puţini sun cei care adoptă, ca mai apoi să descopere că sunt „însărcinaţi” 🙂 răbdare şi iubire că restul e poveste frumosă cu repiraţie, relaxare şi cedarea absolută a controlului 🙂

Revenim la cei mai inteligenţi dintre voi. La cei care au toate scuzele posibile şi imposibile să nu aducă pe lume copii, frumoşi, inteligenţi, cu potenţial şi cu o educaţie puternică. V-aţi intrebat vreodată de ce vreţi să „vă sinucideţi genele” raţional? De ce vreţi să nu daţi mai departe ceva ce poate aduce umanitatea la următorul său nivel? De ce sunteţi egoişti? De ce vă este frică? Doamnelor, da silueta se duce p***** de suflet, da domnilor este nevoie să petreceţi timp cu ei şi cu soţia voastră. Dacă alegeţi să faceţi acest pas este nevoie să fiţi maturi şi să munciţi mai mult. Acum mă duc la ideea de traumă. În mod cert lumea în care trăim este atât de urâtă, atât de naşpa, atât de traumatizantă încât nu merită să naştem pui vii 🙁 , dar dacă este aşa naşpa de ce doriţi să vă bucuraţi doar voi de ea? Poate aveţi dreptate, nici cei mai egoişti dintre noi nu merită să lase ceva în urmă…..atunci ideea filmului este genială. Gauss în toată superbitatea lui îţi spune că planeta aparţine celor de conţie „medie”. Mijlocul primează, evoluţia presupune echilibru şi doar cei care reuşesc să se adapteze vor suprvieţui….sună cunoscut? Dacă tu nu îţi poţi „cucerii” trecutul cum ai pretenţia să cucereşti viitorul? Dacă „alegi conştient” să nu ai urmaşi….o da, ai o problemă 🙂 pe care nu ai înteles-o oricât de mare este IQ-ul tău. Iar pentru asta nu ai cum să devi părinte, dacă nu te poţi descoperi prin ochii altora te poţi sabota 🙂 iar unul care nu înţelege asta nu are ce căuta să dea mai departe „material genetic”. Genele „laşilor” să rămână latente. Să evoluăm…..avem nevoie de curaj. Un curaj bine orientat, bine direcţionat şi cu scopuri clare. Mat la regele egoist 🙂 care nu poate „cuceri” regina „prea rece” 🙂 ….ufff ce-mi mai plac metaforele.

Te-am ofticat un pic cu articolul meu plin de judecăţi de valoare 🙂 haha mă bucur, pentru că genele mele vor supravieţui şi pentru asta mă lupt zi de zi cu mine. A fii mamă nu-i uşor, a fii mamă de băieţi este mai mult decât interesant. Consider nu doar că am selectat, dar am şi modelat gena „ideală” a acelui bărbat care şi-a înţeles perfect rolul său în ecuaţie. Nici eu nu mă simt mişto când familia mea este pusă sub lupă de cei care ne „judecă” alegerile, atât cele materiale, cele biologice cât şi cele spirituale. Dar sunt alegeri semi-conştiente de adaptare la mediu în raport cu binele „cel mai înalt” . Mamă ce explicaţie luuungăăă pentru a spune doar: sunteţi nişte fircoşi egoişti 🙂 . Femeile pentru că se lupă exagerat de mult să pătrundă în mirobolanta lume a bărbaţilor (vezi articolul meu cu House of cards) şi bărbaţii care nu au abiltatea să se maturizeze alături de femei ce visează la familie :). Uite aici program social aflat împortiva naturii umane, asta pentru toţi conspiraţioniştii SF care consideră că suntem „exterminaţi” sau suntem „prea mulţi” pe lumea asta. Sunte prea mulţi, prea mulţi proşti care gândesc prea mult la binele individual. Care nu au abiltatea să-şi rezolve traumele, să ajungă la relaţii sănătoase şi implicit să aducă echilbrul atât în natura personală cât şi în natura punct adică puncte puncte….

Realţiile proaste care ajung la despărţiri urâte, pleacă din trecuturi nasoale, sau cel puţin percepute nasol. Copii afectaţi emoţional tot aşa sunt „afectaţi” de oameni care devin părinţi înainte să treacă de fiecare pas al maturizării. Dar copii te maturizează! Pardoxal asta fac! O Doamne cât te pot forţa să te maturizezi în acelaşi timp în care te forţează să rămâi copil. Dacă iubirea faţă de partener te provoacă, iubirea faţă de copii te distruge ca mai apoi să te reconstruiască mai stabil, mai cu sens, mai cu scop, mai cu emoţie, mai cu logică dar în mod cert mai cu echilibru. Sună aiurea, dar prin copiii în cel mai minunat mod cu putinţă te poţi vindeca de ură, te poţi vindeca de egoism şi poţi vedea efectiv ce însemnă iubirea de sine…..pentru că tu iubeşti acel mic ghem de gene ce-ţi aparţin doar parţial. A balansa nevoia personală cu nevoia copilului este o artă. A accepta „un sat” să-ţi crească copilul” este a accepta rădăcinile atât personale cât şi pe cele ale partenerului pe care tu l-ai ales mai mult sau mai puţin conştien. A avea copii este acceptarea absolută a tot ceea ce a fost înaintea ta şi responsabiltatea a tot ceea ce vine după tine. A avea copii este cel mai minunat „sacrificiu” adus creaţiei, a da mai departe atât materialul cât şi sufletul este minunat. Tot nu credeţi că suntem „nemuritori” ? Cum îţi poţi înfrânge teama de moarte dacă nu înţelegi valoarea Vieţii? Cum te poţi numi spiritual dacă nu ai abiltatea să vezi mărţia Naturii şi nu o poţi accepta? Cele mai mari opere ale lumii s-au materializat din nevoia de a creea, dar dacă priviţi atent spre ele veţi observa că majoritatea artiştilor sunt oameni care au suferit enorm în faţa unor iubiri neîmplinite 🙂 purtaţi adânc în subconştientul care nu vrea să moară au ales să creeze.

Uite aşa, până aici „tata Freud” are dreptate trăim cu degetul pendulând între butonul de supravieţuire şi cel de autodistrugere. De ce nu ne raportăm doar la asta….oh well, Jung a ajuns să inţeleagă un anumit tip de iubire, aşa că-l prefer pe el în viziune 🙂 pentru că una este să faci copiii şi alta este să fii conştient de asta. Să poţi alege cum să faci asta, este o artă pe care puţini o mai cunosc sau puţini o mai acceptă. În ambele extreme prezentate de acest mirobolant film vedem pendulul dintre distrugere şi creaţie. Excesul masculin şi excesul feminin despre care am discutat în alt articol. Ajungem să fim modele pentru copiii noştri abia când ajungem să ne înţelegem propia natură, abia atunci dăruim şi lumii în mod echilibrat….pentru că nimic nu-ţi poate testa limitile cum le testează un ghem de om care se ceartă cu tine pe ciocolata din frigider 🙂 Nimic nu te poate învăţa despre reguli şi moderaţie cum te învaţă un copil. Eşti rebel, ooo şi eu am fost 🙂 să vezi ce naşpa e când eşti pe partea cealaltă, a celui care „construieşte şi implementează reguli”. Suferi de spiritulitate în exces 🙂 să vezi putere ce vine din fiecare lecţie pe care o primeşti de la copiii. Ei sunt ceea ce tu creezi şi genetic şi spiritual şi mental, vrei să îţi înfrunţi „demoni” stai faţă în faţă cu copilul tău devenit adult. Aia frică şi nu orice frică….una conştientă 🙂 . Vrei să vezi cum e cu egoismul, stai să vezi de câte ori renunţi la nevoia ta în favoarea „micului monstruleţ” şi atunci vei înţelege de ce unele specii îşi mănâncă puii 🙂 . Vrei să devii nemuritor? Asumă-ţi responsabilitatea unui copil pe care să-l modelezi într-un minunat adult echilibrat, apt să ducă mai departe „genele de familie” 🙂 bune sau rele….poţi studia un pic şi genetică secolului xx1 şi vei înţelege cum mediul, afecţiune sănătoasă şi echilibrul pot genera schimbări şi la nivel molecular. Încă nu te-am convis, nu contează, eu am defulat tot acel şoc pe care mi-l provoacă un om ce-şi calculează nu doar emoţiile ci şi propia natură.

Cel cu adevărat inteligent v-a înţelege şi poate nu mă v-a urâ că am scris aşa mult şi „prost” 🙂 pentru că un Om care a înţeles iubirea profundă, a experimenta-o pe toate nivelele sale, a trăit-o nu doar a învăţat-o din cărţi, acel Om care este cu adevărat înzestrat, acceptă şi viziunea mea cretină 🙂 şi excesiv de logică dar plină de candoare şi răbdare. Cum scrii Toma aşa mult? Simplu am învăţat răbdarea după ce, ai meii copii mi-au „mâncat nopţile” şi mi-au zăpăcit zilele 🙂 . Cum ai timp să scrii Toma aşa mult când ai doi copii de fusta ta şi un soţ plecat destul de mult? Păi uneori las copiii la mama, la soacra mea, la fratele meu 🙂 pentru că „prefer un sat” în detrimentul primilor doi ani când nu mi-am „împărţit” băiatul cel mare cu nimeni şi era să ajung o depresivă isterică 🙂 . Cum îţi permiţi atâtea aroganţe Toma? Păi simplu, am învăţat cum să-mi iubesc soţul mult prea ambiţios uneori 🙂 mult prea căpos alteori, iar pentru asta „duc o viaţă de huzur” care îmi permite aroganţa să scriu, să studiez, să-mi cumpăr sute de cărţi, să-mi plătesc cursuri să merg în vacanţe 🙂 pentru că ambiţia lui îmi oferă şi mie şi băieţilor echilibru iar noi îi oferim lui acelaşi echilbru. Deci este un schimb decent, mai ales când oricare dintre noi tinde să o ia pe arătură 🙂 Copiii ne dau putere, şi mai multă putere o primim de la ambiţia cu privire la adulţii pe care noi îi vedem. Copii noştrii sunt „programaţi” să „distrugă” tot ce nu ne place nouă….ia de aici „rebeliune extremis” combinată cu „spiritulitate etică” 🙂 Vrei să schimbi lumea? Schimbă-te pe tine! Pentru asta este nevoie de mult efort conştient, de multă ambiţie, de echilbru dar şi de acţiune.

Renunţarea de sine, frica, iubirea profundă, afecţiunea echilibrată, reguli, regulamente, implementări, răbdare, acţiune gândită, logica, emoţie, acceptanţa de sine, iubirea de sine……când eşti părinte toate se schimbă, când eşti mamă toate se „dezvăluie” în cel mai sublim şi dureros mod cu putinţă 🙂 so tody: My turn 🙂 a venit momentul unor alte lecţii despre creativitate 🙂 despre a dărui şi a primi echilibrat. Dar ,despre asta vom discuta în alte articole

Cu drag Toma Ana-Maria Lumininiţa, fostă Roşu că cineva mi-a spus să nu mai spun „fostă” şi m-a amuzat maxim 🙂

P.S Nu te supăra prea tare, ce am scris este din pură perspectivă personală, este adevărul meu, nu trebuie să fie şi adevărul tău şi da am pornit foarte logic să pot termina foarte emoţional…..întreabă-te de ce 🙂 nimic din ceea ce scriu sau fac nu este întâmplător nici măcar greşelile. Ca orice mamă am învăţat că „animte erori” sunt permise, pentru că acele „erori”  ne fac imperfect de perfecţi….adică unici  🙂

Jung spunea o chestie mişto „până nu faci subconştientul conştient îţi v-a direcţiona viaţa iar tu, credul, îl vei numi soartă” să aveţi o zi minunată dragilor 🙂