Tot ce este mişto în lume este fie imoral, fie ilegal fie îngraşă fie mai nou foloseşte tehnici de condiţionare şi remodelarare a comportamententelor „nasoale” din societate. În anul 2012, megalitul FaceBook s-a apucat de un experiment tare interesant (ce credeţi că am inventat eu roata, v-am spus în articolul trecut că sunt alţii mult mai instruiţi şi dotaţi decât o casnică plictisită). În acel mic experiment, nişte indivizi cu creieraşele cât Vega, au tot experimentat pe utilzatori manipulându-le reacţiile emoţionale fără ca cineva să facă pubilc „experimentul”. Într-un mod interesant, algoritimul dădea la o parte anumite postări (fără nici o explcaţie, o poză care ar fi luat 100 de like, nu lua nici 10). Rezultatele integrale au fost mai apoi publicate (cel puţin aşa spun ei) în numărul din martie al revistei „Proceeading of the National Academy o Sciences”. A ieşit un mega scandal, dar cine i-a dat importanţă. Cum spuneam şi în articolul trecut, nu am inventat eu roata.

Greu să crezi că un rahat de smart şi o aplicaţie pot fi folosite în asemenea scopuri. Ei na! Experimentele pe oameni sunt cele care au adus medicina şi psihologia în secolul vitezei. Ştiu, sună de căcat, dar aşa este, doar că astăzi toţi suntem şoricei de laborator. Să nu mă înţelegeţi greşit, eu sunt excesiv de optimistă. Ador tehnologia, aş spune uneori că idealismul meu este aproape pură prostie. Chiar cred că folosită corect şi moral tehnologia poate aduce oamenirea spre ceea ce unii numesc „utopia tehnologică”.

Până la utopia asta mai e cale lungă, momentan tehnologia intră în viaţa noastră zi de zi şi vă garantez că nu avem cum să o oprim, iar dacă nu era suficientă mintea noastră mai nou ne v-a invada şi corpul, dar despre asta vorbim altă dată, astăzi dezbatem conceptul PROGRAMAREA SOCIALĂ. 

O da, cum spuneam, „vanitatea păcatul meu preferat” să citez un clasic în viaţă. Nimei nu cred că poate fi manipulat. Nimeni nu crede că poate fi controlat, nimeni nu crede că poate fi victimă cu propiul său accord. Prima lege a persuasiunii „lasă-i să creadă că sunt în control”. Pe reţele toţi suntem în control, atât de în control încât ne-am făcut din reţele o extensie a personalităţii (mai nou punem şi doliu la poze în caz de tragedii sau decese, deci despre ce vorbim?). Cel mai cool pe reţele este sentimentul fals de siguranţă. Eşti înfipt în fotoliu cu telefonul în mână, creierul tău este safe, deci ce rahat ai putea să păţeşti? Chiar ce? Nimic special, doar o implantare mişto de programe şi condiţionări bine puse la punct, iar la momentul oportun cu o apăsare de buton te scot rapid în stradă să urli de ţăcănit cum şi ce vor alţii….pardon ce vrei tu!!

Ingineria socială, este o metodă graduală şi subtilă, de manipulare, constrângere şi influenţare a unui segement de populaţie. Practic un dresaj mişto, la care te supui fără să comentezi prea tare şi dacă te apucă, din exces de zel comentatul, tot pe reţele o faci: deci eşti un mega ipocrit! Unii mai inconştienţi practică un fel de inginerie socială, de fiecare dată când vor să te convingă să cumperi cine ştie ce rahaturi (pentru că ei, la rândul lor execută un programel, bine plasat), unii mai deştepţi şi mai instruiţi o folosesc să acapareze foarte multe date despre cât mai multe persoane pe care le comericializează apoi sub diferite forme, cei mai „şmecheri” în tot acest context folosesc concluziile pentru a face predicţii: de la ce tendinţe ai la cabina de vot şi până la ce produse ai prefera să achiziţionezi.  Ştiu ce gândeşti, ştiu ce simţi, ştiu în ce crezi, ştiu ce mănânci cu cine şi de ce, iar toate astea pentru că tu, dragul meu prieten de pe reţele mi le livrezi pe tavă. Ca să înţelegi cum funcţionează chestiile subtile poţi citi articolul meu anterior.

Revenind la ingineria socială, mi-am adus aminte de faimosul Edward Bernays, nepotul lui Freud şi a lui Propaganda scrisă în anul 1928. El practic a conectact două domenii: relaţiile publice şi psihologia. Unii l-au privit ca pe un geniu, dar alţii au considerat că tehnicile sale atacă liberatea sub toate aspectele ei. Mai pe româneşte vorbind, ingineria consimţământului este concepută să influenţeze subtil şi fără prea mult efort discernământul, modul de gândire şi acţiune al unui segment de populaţie. Ce am putut deduce eu, este că practic, astăzi te vreau obedient, pozitiv şi fără chef de luptă sau alte rahaturi de gen, pentru că opunerea unei rezistenţe prea mari, te fac un element perturbator în contextul social actual.

Oricât de tare ne dorim să credem în cuvântul LIBERTATE, în realiate aflăm că tot înţelesul său l-am agăţat de mult în cui. Am nevoie de tehnologie care să poate limita accesul unui „om de ştiinţă nebun” la viaţa mea privată. Pentru că da, rahatul ăla de aplicaţie îmi cere accordul să se uite la mine în telefon. Aparent alegerea îmi aparţine, dar vreau rahatul de aplicaţie pentru că sunt curiosă şi pentru că în telefon nu mai ţin de ceva vreme nimic „intim” 🙂 . Credeţi că astfel de solicitări sunt întâmplătoare? Eu, să fiu sinceră, m-aş juca un pic cu astfel de date, n-am spus nicodată că eu sunt zdravănă :). Îmi place şi când, diverse „teste” sau chestii de pe FB pentru a-ţi spune cu ce animal seamănă peronalitatea ta, te pune să îţi dai accordul pentru ca, cine ştie ce dubioşi să îţi poată accesa informaţii de pe cont, la fel şi cu jocurile sau alte bazaconii. La final, te şi răsplătesc pentru asta cu un minunat portret gen ” TU EŞTI ZEUL SUPREM” ca să mai hrănim vanitatea un pic 🙂 .

Una peste alta, reţelele sunt cel mai mişto „loc de joacă”. Este cool să văd cum cei din „noul” val spiritual îi atacă pe cei din vechiul val spiritual ambele tabere militând pentru iubire (deci la capitolul spiritualitate nimic nou sub soare, Dumnezeul meu e mai mişto decât Dumnezeul tău, are energii care vibrează mai sus). Este cool să văd cum propagăm idei despre pozitivism şi lumi cu norişori roz în condiţiile în care poţi vedea adevărate furtuni emoţionale în on-line:block, ignore, nu-ţi mai dau like, ador sau te scot din grup. Vrei să vezi agresorii în toată splendoarea lor fi atent de postările pasiv-agresive cu ţintă clară. Astăzi am mutat triburile, în on-line. Practic, frumos divizaţi în bisericuţe cu specific, să putem studia mai uşor zic, să putem plasa mai strategic, să putem manipula mai fără efort şi cu costuri reduse. Ceea ce nu a putut face tv-ul face smart-ul, nu de alta dar tv-ul era cam greu de cărat după tine, că l-ai fi cărat şi pe ăla, mai ales când a dispărut Elodia pe la episodul 100.

În astfel de contexte individul se supune sau este dat afară din trib, ăla virtual, că pe off-line nu scapi aşa uşor de cineva. Ne-am mutat cu totul pe smart, cu căţel cu purcel cu nevastă cu copil, cu afacere, cu idei, convingeri, emoţii, trăiri, credinţe, slăbiciuni. Ne-am mutat mintea, sufletul şi în curând ne vom muta şi corpul. Modul în care noi avem „iluzia controlului” ne face să credem că deţinem puterea deciziei…..doar oare câţi o dintre noi o mai avem? Astăzi fuga de stimuli este o variantă, dar cea mai practică soluţie este educarea reacţiei la stimuli într-un mod constructiv şi productiv. Cel mai bun antivirus pentru dispozitivele deştepte este instalat direct pe creier. Un antivirus plasat strategic pe materia cenuşia, altfel direct din smart un ingineraş mai talentat te poate „hăcui” fără prea mari eforturi.

Noi suntem aici, la butoanele de pe partea cealaltă Dumnezeu ştie cine o fi! Eu încă visez frumos, dar m-am trezit de ceva vreme, şi să fiu a naibii dacă mi-a plăcut ce am văzut!

Cu cinism şi fără talent: Toma astăzi paranoică 🙂

Photo: Paolo Mercaldi