De câteva zile, tot mai mult, tot mai intens, simt presiunea socială din jurul meu! „Nu eşti de acord cu legea? Ieşi atunci în stradă!!”. În sufletul meu, aproape la comandă, se revarsă multă durere. Oare de ce? Da, altă întrebare, ştiu, este întrebarea mea de căpătâi! De ce? Pentru că geraţia mea, acum, cere sânge! În mod cert mă veţi contrazice, în mod cert îmi veţi spune că : „proteste paşnice”.

Mă uit la tine însă, cum ţipi, cum tragi de tineri să iasă în stradă, cum le faci „sângele să fiarbă”, acţiunile tale te contrazic! Chiar şi pe pat de moarte, cu cel mai toxic tratament în vene, continui să te minţi singură! Mai grav, vrei să mă mint şi eu pe mine. Să mă ierţi, dar nu pot! Eu cred în schimbare, dar într-o schimbare reală! O schimbare, sustenabilă în timp, o schimbare care vizează o alegere zilnică : EDUCAŢIA ŞI AUTOEDUCAŢIA! Încearcă să EXPLOREZI şi varianta aceasta de poveste….în loc să ceri tinerilor sau copiilor să stea în frig, digerându-ţi permanent neputinţa….ai grijă ce îi înveţi sau le transmiţi pe viitor….momentan mie nu îmi place ce le spui! Da ştiu, ” Gică şi anume contra”. Aşa am fost eu mereu…. pe lângă tine, pe lângă sistem! O variantă de rebelă, pe care, tu mereu ai etichetat-o ca fiind cel puţin ciudată, cel puţin anormală! Adoram să mă exprim, acum m-am resemnat. Nu pentru ca „sistemul” m-a cenzurat, ci pentru că tu, minunată generaţie….deteşti exprimarea liberă! Tu vrei să rămâi în zona ta minunată de confort, iar eu, sau cei ca mine, ştii tu, vii şi fără graniţe…..cei ca mine, te-au speriat permanent! Mă ierţi că îmi permit iarăşi să mă exprim, exact aşa cum îmi place….fără limte. Dar tu acum, acum vrei să mă simt ca tine….păi nu pot! Vezi tu? Eu nu am de ce să lupt, o bătălie pierdută acum 2 luni! Un om care a citit câte ceva, conştientizeză când este cazul să piardă o luptă pentru a câştiga un război. Acum 2 luni, m-am exprimat: un vot în alb, dramatic, dar sincer! Mi-l asum!

Ce să îţi fac eu astăzi ţie, scumpă generaţie? Eşti furioasă, eşti furibundă, te doare, te apasă legea prin care, ți-au furat şi ultimul strigăt al deminității! Draga mea generație te-ai trezit!? Ai început să ceri, ceea ce era în obligația ta să clădeşti!? Ai început să vezi, că toate pastiluțele colorate vândute cu ambalaje deocheate, sunt doar iluzii! Ai mare dreptate, suntem furaţi fără pic de jenă, dar asta se întâmplă de un sfert de secol. Ai dreptate să urlii astăzi, dar ieri, ieri, dragă generaţie….ce ai făcut? Eu nu pot să îţi împărtăşesc emoţiile, probabil, că sunt acea excepţie care confirmă regula. Eu…eu sunt un om împlinit, cu o famile frumoasă, cu activiate permanentă la nivel social, cu o dorinţă acută de a da înapoi….ceea ce mie, sau mai bine spus nouă, nu ni s-a dat.  Un cetăţean care a votat de când a împlinit 18 ani, un om care nu a dat un pas în spate în faţa multor dureri. Un om care a avut aproape, din toată această măreaţă generaţie doar un alt om.

Dureros este, că tu astăzi, îmi spui că fără mine în stradă nu se poate, că orice voce contează…dar vezi tu, ieri, draga mea generaţie, mie şi celor ca mine ne-ai spus: nu mai visa, visatul nu te hrăneşte! Nu mai spera, speranţa te consumă! Nu mai crede, credinţa este pentru încuiaţi! Nu mai simţi, simţirea este o slăbiciune! Nu mai fi excesiv de inflexibilă în principii sau valori, astea te scot din contextul general! Dacă vrei să faci ceva, nu cere nimic la nimeni! M-ai îngenunchiat, mândră generaţie….dar astăzi îmi asum alături de tine, eşecul colectiv, a treia oară! A treia oară, când se foloseşte exact aceiaş reţetă….dar care mereu se dovedeşte a fi un”sufleu” răsuflat!

Mirobolantă generaţie, din păcate, noi două nu am fost niciodată la sincron. Când eu mă trezisem, tu dormeai în păturile calde ale părinţilor. Când eu munceam ziua, tu pierdeai noapte. Când eu pierdeam noaptea, tu descopereai ziua…uite aşa am ajuns aici. Eu cu o carte într-o mână şi un pahar de vin în alta, facând o pauză de scris…iar tu în 80% în casă şi 20% în stradă ….bine în stradă nu înseamnă doar protest, e o seară de vineri, presupun că poţi trage singură concluzia. Încerci, prin presiunea socială să mă manipulezi emoţional, să îmi fie cu pardon, nu prea ai cu cine, am dezovoltat un impecabile sisteme de autoconservare şi protecţie împotriva toxicităţii tale!

Mă doare totuşi că, într-o ultimă străfulgerare ceri sânge….azi TU DRAGA MEA GENERAȚIE ÎȚI MERIȚI LOCUL ÎN PRIMA LINIE! Dar…nu cere generțiilor mai tinere să facă la fel! AZI E LUPTA TA, NU A LOR!! Tu te-ai vândut, nu-i vinde şi pe ei! Tu, draga mea generație spunele lor, ăstora mai mici aşa: „ CÂND NU ÎNVEȚI DIN ISTORIE, ISTORIA SE REPETĂ. Voi, cei mai mici, rupeți foile, luați examene, mâncați non-stop cărți!! NUMAI AŞA PUTEȚI FI LIBERI!! Noi suntem nişte ignoranți, nu fiți ca noi…voi EDUCAȚI-VĂ! AZI E LUPTA NOASTRĂ NU A VOASTRĂ”.

Cine ştie apoi, mirobolantă generaţie, poate nu mai uiți, peste 3 luni, cum urlii azi ca lupii la lună!! Poate nu te mai ia somnul după ce termini „procesul celor 10 zile”. Poate te gândeşti la virtuţii indiferent ce facei. Poate îţi aminteşti de importanţa educaţiei colective!! Poate te duci la vot. Poate înveți să dai fără să ceri, poate înveți să te ridici din propiul tău noroi! Poate, îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce păţeşti acum, poate ……poate chiar te schimbi, poate nu mi-ai furat şi speranţa sau credinţa, că peste 10 ani, o să fie altfel….poate…

 Ca să vezi cum arată un OM LIBER, ASTĂZI AM MILITAT, dar nu ca o altă faţă în mulţime.EU m-am exprimat, aşa cum am învăţat, aşa cum consider că mă reprezintă…..pentru că eu am schimbat ceva: EU M-AM SCHIMBAT PE MINE!!! 

Photo credit:

Paolo Mercaldi ….elev

Articol semnat: Toma Ana-Maria Luminiţa…..oarecum anonimă 🙂