Cred că nu mai este un secret că eu sunt tare căpiată şi tare curioasă. Practic, dacă văd ceva care îmi place sau care mă atrage sunt exact ca un copil mic. Dau din picor, pun un bot cât DN1, dacă e nevoie şi plâng 🙂 rezultate garantate, aproape mereu 🙂 . Da, ştiu, şantaj emoţional 🙂 dar nu e cum credeţi 🙂 În fine, uite aşa am primit a 4 a sau a 5 a cameră foto. De această dată un DSLR 🙂 cu un super avertisment: „dacă o strici şi pe asta te-ai lins pe bot”. V-am spus, eu sunt tare căpiată, dar vă spun pe alte articole cum, tehnologia în mâinile mele se strică…..fără să-i fac nimic. Bine, fac eu ceva, dar nu mă întrebaţi ce 🙂 aviz amatorilor: nu îmi daţi pe mână chestii prea scumpe 🙂 . Anway, uite aşa de aproape un an, îmi tot prind urechile prin setările aparatului, dar nu ştiu cum reuşesc şi totuşi reuşesc să prind nişte fotografii care mă uimesc şi pe mine 🙂 Ce face omul când vrea să se perfecţioneze? Păi sună un prieten 🙂 dispus să împartă câte ceva din cunoştinţele sale şi cu suficient de multă răbdare să nu mă sugrume cu coarda aparatului 🙂

Pe cine puteam găsi eu la fel de căpiat ca mine? Păi, nebunii trag tot la nebuni 🙂 aşa că, de aproximativ o lună Marcel Horneţ mă ajută cu chestiile tehnice. Cine credea că „Ursul” e aşa bun pedagog 🙂 , vă spun sincer că nu mă aşteptam să aibă aşa multă răbdare. Cum stăteam noi în cabinet/studioul/camera de curs (nu întrebaţi că e poveste lungă) am tot analizat nişte idei. Totul a început într-o dimineaţă când eu am intrat val-vârtej pe uşă, tare enervată că uitasem camera acasă.

-Băăăăi, deci băăăăi, mooor!

-Ce-ai păţi Bobiţă!? Mda, omul abia deschidea ochii 🙂 lucra la fotografiile de nuntă ale unor clienţi, cu cafeaua în faţă şi prea focusat să ridice ochii din ecranul calculatorului!

-Băăăi, deci mor! Azi-dimineaţă, am văzut un aşa răsărit lângă lac….să mori. Cum pica lumina, cum se oglindeau norii, cum se vedeau frunzele de octombrie…..luciul apei…..băăăăi deci era demenţial!

-Dă să văd pozele!

-Păi asta e….nu am făcut!

-Măcar cu telefonul!

-Poţi crede că l-am uitat acasă?

-Sincer nu!

-Nici eu nu credeam, dar l-am uitat acasă!  FGM….dimineaţă lungă, copiii agitaţi csf, ncsf 🙂

Vă daţi seama, se pusese tot Universul în mişcare şi conspira şi mamă ce a conspirat! Îmi venea să plâng de ciudă! Voiam neapărat o FOTOGRAFIE PERFECTĂ! Eram convinsă că ar fi ieşit perfectă! M-am aşeazt pe fotoliu şi am tăcut. Colegul meu se uita dubios la mine! Mda, dacă stai destul timp pe lângă mine poţi prinde acele rare momente când tac şi reflectez. Nu-mi puteam scoate de pe retină imaginea aia, nu puteam! Mă stresa maxim! Mă gândeam cum ar fi fost să ştiu să desenez acea emoţie….cum? Păi eu nu am abilităţi motrice în această zonă. Adică mai desenez şi eu dar nu mă consider artistă, fotografia era singurul mod de exprimare în acest sens. Apoi m-am dus cu gândul la marii artişti ai lumii, probabil, multe opere de artă, mai ales artă vizuală aşa au apărut. Cineva a văzut ceva, acel ceva l-a mişcat aşa de mult, aşa de tare, că nu s-a putut abţine, pur şi simplu, senzaţia este groaznică, practic e un fel de cutremur interior 🙂 . Să vrei să exprimi ceea ce ai văzut şi ai simţit, să vrei să arăţi şi altora sperând că poate aşa cineva v-a simţi ce ai simţit tu….este greu de explicat, cum apare acea nevoie 🙂 . Tacusem mai bine de 20 de minute, iar colegul meu de cameră/birou/studiou/sală de curs, v-am spus nu întrebaţi 🙂 se uita panicat la mine 🙂

-Alooo gara, ai căzut în butoiul cu melancolie?

-Nu mă! Am doar nervi atât, vreau să scriu ceva, dar nu pot, sigur nu-mi iese. Nu orice poate fi exprimat în cuvinte! Anumite emoţii se transformă în trări şi, ca niciodată eu am lăsat camera acasă plus telefonul….ceapa mă-sii!

-Chill, se mai întâmplă! Dar ai drepate la faza cu trăirile şi emoţiile şi procesarea lor. Uite, eu când merg să fotografiez nunţi, stau mult timp până prind pe obiectiv o anumită stare. Pare ciudat, mulţi nu văd fotografia de nuntă sau botez ca fiind artă! Dar pentru mine este….

-Păi tu faci şi multe fotografii conceptuale sau chiar abstacte!

-Da, am nevoia asta tâmpită uneori! Şi râde de se mişcă pereţii 🙂 da mă, are un râs de inundă camera :)))

Uite aşa ne-am apucat noi să discutăm despre emoţii, despre comunicarea prin artă sub toate formele sale, de abstract şi concept, imaginaţie şi creativitate….apoi BUUUM! Aproape în acelaşi timp am ajuns la o concluzie!

-Păăăi nu facem noi un curs!?

-Păăăi nu facem noi un CURS!!!!

Am stat câteva zile doar pe brainstorming 🙂 cum putem pupa ce ştiu eu cu ce ştie Horenţ? Am făcut foi, planuri de lecţii, module, scopuri şi obiective, am cumpărat recuzită şi am tot „inventat” exerciţii de creaţie. Nu e 100% gata, dar la începutul lui noiembrie cred că vom avea şi toate detaliile tehnice 🙂 . În principiu, am ajuns la concluzia că arta fotografică este un mod de exprimare modern, bine nu suntem singurii desştepţi care au înţeles asta 🙂 O poză este o poză, dar o fotografie poate exprima mult mai multe. Emoţiile, comunicarea în imagini, sunt mereu prezente la cei care fac asta, care simt efectiv momentul. Probabil doar cei mai talenteţi pot prinde şi trăirea, dar cum talentul este la fel de comun ca sarea de bucătărie, ne-am gândit că putem „şlefui” sau putem explica şi altora ce înţelegem noi prin „artă conceptuală” şi fotografie. CURSUL în sine vizează în primul rând CREATIVITATEA pe care mulţi o limitează doar la imaginaţie. Aici am să chinui eu audienţa cu tot felul de exerciţii care ţin de creativitate, iar Horneţ o să vă explice cum creativitatea şi imaginaţia te pot ajuta să economiseşti resurse. La modulul de PORTRETISTICĂ ne vom juca efectiv cu emoţiile, eu vă explic câteva trucuri simple de recunoştere (în primul rând la voi apoi la alţii) şi vom exersa asta. Horneţ o să vă explice cum e cu viteza de reacţie sau detaliile tehnice. Un portret, face oricine chiar şi cu o cameră de telefon….o emoţie o prinde unul care este suficient de „pe fază” dar o trăire….aici este cu dichis şi vă vom explica mai multe la curs. Ultimul modul este cel mai simplu aparent, dar şi cel mai elaborat. FOTOGRAFIA DE EVENIMENT nu este aşa simplă cum pare la prima vedere. Credeţi-mă m-am dat şi eu zmeu de câteva ori 🙂 cameră bună….fotograful cam… „neinstruită” 🙂 . De la nunţi şi botezuri până la evenimente pe diverse teme, vom discuta în detaliu anumite tehnici şi vom aplica absolut tot ce am învăţat la modulul despre Creativitate 🙂

Acum dacă v-am lămurit în mare, vă mai spun şi că voi încerca să ating câteva puncte de bază cu privire la simboluri, metafore vizuale şi exprimări plastice cu texte de impact. Horneţ v-a „şlefui” şi câteva date tehnice ce vizează lumini, unghiuri, procesare şi editare. Ideea este că acest curs te poate ajuta dacă vrei să îmbunătăţeşti anumite lucruri când vine vorba despre creativitate. Dacă vrei să schimbi anumite abordări atunci când le oferi clienţilor tăi un produs foto complex de simplu, dacă vrei să dezvolţi zona de conţinut media (on-line şi off-line) , dacă eşti fotograf pasionat şi vrei să te perfecţionezi pe zona de „concepte, emoţii şi trăiri”, dacă eşti fotograf profesionist şi vrei să înveţi câteva trucuri despre cum creierul uman interpretează anumite informaţii sau dacă pur şi simplu eşti curios şi dornic să aflii lucruri vechi dar îmbinate într-un viziune nouă şi zic eu unică în ţară 🙂 . Hmm, nu exagerez, mă cunosc foarte bine şi am o obsesie cu ideile ORIGINALE 🙂 Dacă acest CURS nu este 100% original, distractiv şi util, noi îţi dăm banii înapoi! Pe scurt, SCOPUL principal al cursului este să încurajeze creativitate şi să structureze mai bine anumite date ce ţin de zona tehnică. Adică un curs „struţo-cămilă” prin care ne dorim să îmbinăm anumite informaţii psihologice şi trăiri umane cu arta fotografică într-un mod ce ne reprezintă în primul rând pe noi doi 🙂 . Poţi vizita blogul meu sau paginilie/profilele noastre de FB şi Instagram. Acolo vei găsi o multitudine de fotografii şi concepte care, spunem noi, încântă ochiul, contorsionează mintea şi extind câmpul cunoaşterii 🙂 .

Cam aşa s-a născut minunatul nostru curs 🙂 Se pare că acea imagine bine înfiptă pe retina mea, a avut un efect major în actul nostru creativ 🙂 . Dacă v-am făcut curioşi, fiţi pe fază! În noiembrie vom anuţa toate detaliile „tehnice”. Chestia este că avem locuri limitate 🙂 că la noi la birou/studiou/sală de curs…..să spunem că nu putem îngrămădi multă lume 🙂 vom încerca touşi să vă arătăm tot ceea ce ştim noi mai bine….şi da, eu dau teme 🙂 dar promit că vor fi distractive, iar suportul de curs (care este momentan în lucru) vă v-a oferi toate informaţiile atât teoretice cât şi practice. Deci, ce s-o mai lungim, NOI VĂ AŞTEPTĂM LA CURS!

Photo „Timpul este relativ….la fel şi educaţia” credit Marcel Horneţ

Photo copertă „Se gândea el” credit Toma, adică eu 🙂

P.S Fotografia articolului este o mică mostră de combinare a imaginaţiei, recuzitei, cunoştinţelor, aptitudinilor şi competenţelor, toate puse într-un act creativ de fotografie conceptuală!

P.S Să nu uit: la curs nu primim trişti 🙂 sau heitări 🙂 dar primim cu drag pe oricine a deprins ideile de „critică constructivă” şi „feed-back solicitat” . Mulţumim pentru timpul acordat acestei lecturi 🙂 hai pa !!!