E femeie şi da, e VIE! Trăieşte intens fiecare secundă. Râde cu lacrimi şi plânge cu un surâs amar pe buze. Are pretenţii mari, întâi de la ea, apoi de la cei de lângă ea. Oferă respect dar nu se lezează când îi este negat. De câteva ori întoarce obrazul, ca mai apoi să întoarcă spatele. Se iubeşte pe ea, pentru că altfel nu ar putea iubi pe nimeni. Adoră viaţa, care îi pulsează în spirit fără garaniţele momentului trecător. Banalizează mizeria şi urcă în zări când descoperă Divinul. Iubeşte, pentru că a încercat să urască şi nu i-a ieşit prea bine. Ascultă pasiv insulte luptându-se mereu cu acel impuls sălbatic de apărare. Ştie să se dăruiască fără condiţii pentru că….a simţit VIAŢA în pântec. A învăţat cum minunile nu sunt mereu ceea ce par. Mai se supără, mai înjură printre dinţi, că de e „human”,vorba cântecului. Ştie că perfecţiune nu aparţine sângelui muritor. Este tristă când zâmbeşte, iar zâmbetul îi este prost înţeles. Se explică exagerat de mult, tocmai pentru a evita confuzia „etichetelor”. E o ea, destul de ciudată. Excesiv de pasională, destul de banală. Are multe funcţii la purtător, pe care evită sistematizat să le confunde. A luat mereu ce şi-a dorit de la viaţă şi încă nu s-a săturat. Nu caută ceva special pentru că are pe cineva special, care o acceptă aşa cum este, cu toate contrastele ei, cu toate zâmbetele, suspinele, răsfăţurile şi copilăriile ei. A înţeles minunatele varietăţi şi forme ale iubirii. Explicaţia simplă: este iubită, apreciată şi validată mereu de cel care contează. Ştie în mod cert că modul său de a fi aduce după sine mici sau mari prejudecăţi. Este mama, dar nu trăieşte prin copiii săi, este soţie dar nu se piteşte în umbre, preferă umăr la umăr. Mai are şi o vocaţie din care conturează o carieră, pentru că acolo străluceşte ea, în toată spledoarea cu care a fost înzestrată şi pentru care este recunoscătoare zi de zi. Are o viaţă perfectă, pentru că ea însăşi este o imperfectă. S-a acceptat greu şi a plâns mult când nu a fost înţeleasă. A fugit de sine suficient de tare, s-a luptat tot cu sine mai aprig decât ar crede mulţi….până a spus: PAUZĂ….RESET. Este un amalgam de calităţi, defecte, banalităţi şi talente. Stă foarte prost la capitolul cenzură şi auto-cenzură, că de, arista din ea nu-i perimite altfel. Născută în aceiaş zi în care sărbătorim mirobolanta limbă română ai puta explica „deviaţia de la normă”, din categoria: nimic întâmplător sub soare. Etichete are destule. Le taie rapid cu foarfeca ascuţită de multe experienţe şi experimente personale. O luptătoare maturată şi călită de existenţă. Are un grad scăzut de toleranţă la ură, mediocritate, ignoranţă şi în speţă la minciuni. Le înţelege, asta nu înseamnă că le acceptă prea aproape de sufletul său. Scopul în viaţă: nu este prea clar 🙂 durata vizitei prin viaţă nici atât. Visează la utopii idealiste dar trăieşte cu tocurile bine înfipte în pământul care îi este foarte drag, pentru că da, iubeşte frumosul şi implicit ţara care îi este leagăn spiritual. Acceptă diversitatea, atâta timp cât nu îi este „băgată” pe gât. Are o identitate complexă, cu multe atuuri şi câteva slăbiciuni. Gândeşte ca un bărbat dar în mod cert simte ca o femeie. Vorbeşte des şi comunică mult. Smerită dar nu în faţa oamenilor, pentru că ştie exact cine este. Superioritate nu îi aparţine, nici specialul, doar spiritul pe care ştie cã trebuie sã-l returneze. Îţi spune mereu ce crede şi ce simte, pentru că te respectă. La cât de realistă este, uneori ai spune că doarme fără vise, dar te-ai înşela amarnic. La cât de „căpiată” pare, ai spune că tot ceea ce face nu are sens, dar aşa, nu ai face decât să o subestimezi. E greu şi complicat să stai pe lângă ea, funcţionează ciudat şi e prea sinceră. Se amuză constant de opiniile altora mai mult sau mai puţin pertinete. Le trece prin analiza la rece, apoi îţi spune rapid când ai nimerit descrierea sau când doar ţi-ai proiectat frustrarea. În mod cert are timpul limitat dar la suflet restricţiile îi sunt ridicate. Limita ei? Momentan încă o mai caută. Ştie că uneori adevărul perceput de ea doare, dar îşi asuma rolul de „personaj negativ” fără menajamente. Excesiv de loială propriilor vituţii mai face şi lucuri „urâte” pentru cauze frumoase, dar niciodată lucrui „frumoase” pentru cauze pierdute. Acceptă greu că nu are răspunsul potrivit, dar să fi sigur că îl caută. Scrie mult, vorbind doar despre sine şi propriile viziuni. Despre tine nu-şi permite, decât atunci când îi permiţi. Complicat cu ea când îi ataci „puii” , atunci ai face bine să fugi şi să fugi tare. Ştie că nu e mama perfectă, dar se străduieşte să le ofere „puilor” aripi cu „independenţă” înscrisă printre fulgi. E conştientă că nemurirea nu-i aparţine, iar adulţii de mâine sunt ceea ce lasă în urmă, că vor avea probabil nevoie de un psiholog bun mai târziu asta e altă poveste, în scaunul lui „Freud” mama e pe culpă mereu. Acum te face să zâmbeşti! Asta pentru că, cel mai minunat lucru pe care îl poate oferi este căldura. Totuşi, te averitizează discret că de un soare se poate apropia doar un alt soare. Gravitaţia personală atrage steluţe mai mici sau mai mari, pe care le iubeşte cu fiecare rază, pentru că este suficient de puternică să fie vulnerabilă. Contraste prinse printre literele îi curg pe tastatură, public sau privat.Iubeşte mulţi oameni cum poate şi cum ştie, chair dacă #oameniidor. Stă fără menajamente lângă cel care suferă pentru că şi-a acceptat propria suferinţă, a înţeles că viaţa nu e mereu pastelată de roz copilăresc. I se mai spune că se minte singură, dar ea ştie că aceasta ar fi trădarea supremă a sinelui, motiv pentru care se regăseşte constant în puncte cheie. O extrovertã dinamică printre oameni, o introvertã subtilă când are nevoie de linişte. Practic o „bipolară” fără diagnostic clinic şi fără pastiluţe roz la purtător. Se cunoaşte poate excesiv de mult, motiv pentru care fără prea mult zgomot cerându-ţi să laşi bocancii plini de noroi la uşă când vrei să îi calci pragul. A mai îmbătrânit, ţine prea mult acum la fineţea mâinilor să mai facă şmotru după fiecare trecător. Primeşte şi dăruieşte ce simte. O poţi iubi, o poţi urâ, dar în mod cert nu o poţi ignora. E prea ciudată, iar asta atrage după sine excese de atenţie, care uneori îi displac mai mult decât ai crede. Ştie că un om împăcat cu sine pus sub creionul analist al multora, dă cu virgulă. Ar dori să se facă mai uşor înţeleasă, dar ştie cât de greu i-a fost să se înţeleagă ea pe ea, aşa că iartă rapid erorile de judecată. Are o credinţă dar este prea intimă să fie dezbătută public. Îţi scrie pentru că îi place să fie citită. Când a început să se iubească profund şi fără limite a simţit că poate „cuceri” lumea, dar fără arme. Puterea ei este complet dezbrăcată de forţă şi o vede ca pe un dar primit pentru a putea ierta constant. Singurul armament din dotare: „trările puse pe litere”. Fericirea şi-o trăieşte dar nu o caută în mod deosebit. Ştie că fericirea vine şi pleacă, la fel ca tristeţea, furia, dezgustul, frica, greu să trăieşti printre emoţii, motiv pentru care EA, trăieşte printre trăiri. A scris cam mult despre EA, dar aşa e E VIE! a încetat de mult să permită altora cuvânt de veto la modul în care simte, trăieşte şi iubeşte.

Să pulsăm frumos viaţă prin suflet!! Cu bune sau cu mai puţin bune. Când iubeşti viaţa, nimeni şi nimic nu te poate opri să exprimi asta. Pentru că SUNT FEMEIE ŞI SUNT VIE. Cer puţin cam mult dar aşa sunt eu, cam pretenţioasă, cam rebelă, cam anormală, cam sălbatică, cam eferveşcentă, cam copilă, cam bătrână, cam sinceră, cam ciudată, cam visătoare, cam realistă, cam calmă, cam multe pentru un singur trup, dar ce frumos este să fi cam tot ceea ce ai visat că eşti.

Astăzi ţi-am scris pentru că îmi cântă primăvară în suflet, mi-ar placea să te contagiez şi pe tine dragă femeie, iar pe tine drag reprezentant de sex „tare” aş vrea să te educ de la distanţă cu o replică ce mi-a rămas pe limbă mult prea des :

„LET US MISBEHAVE WITH INTEGRITY”

Women Who Run with the Wolves

Autoarea articolului: Toma Ana-Maria, în pricipiu femeie în general OM

Photo credit: Paolo Mercaldi, un puşti …. Adina Tudorie, o puştoaică …. :))