Sute de cursuri, mii de cărţi, zeci de oameni „luminaţi” la, ei ştiu la ce. Ieri am avut o discuţie cu un bun prieten despre miile de lei pe care le-a cheltuit pe tot felul de chestii maro ambalate mişto în staniol roz. Dezvoltarea personală de tip fast-food. Din categoria: „toţi vor efecte” dar puţini înţeleg „călătoria”. Desigur că există efecte minunate într-un proces de dezvoltare personală, desigur că există momente deosebite dar acele momente sunt rare şi desigur că nu sunt constante. Procesele de dezvoltare personală, au şi momente de durere, iar durerea psihică nu-i chiar aşa de uşor de înţeles. La fel ca momentele deosebite, momentele dureroase trec şi ele. Când scriu încerc să fiu mai blândă în exprimări şi mă străduiesc maxim să nu sune a „judecăţi” . Acum cinci sau chiar şase ani, probabil dacă aş fi citit ce scriu acum, ca un simplu spectator, m-aş fi simţit cel puţin lezată dacă nu jignită de asemenea litere. Poate de aceea încerc să explic că nu judec oameni, am încetat să fac asta acum mult timp probabil când am început să mă judec mai bine pe mine….dar judec comportamente şi ştiu că adevărul doare pentru că…..doare. Adevărul este greu de tolerat şi credeţi-mă că durere e puţin spus. Frică şi tot felul de alte chestii care îţi dezintegrează într-un mod absolut felul în care percepi Viaţa şi te percepi pe tine.

În anii în care am început eu să-mi dezvolt nişte chestii, să spunem că puţine lucruri nu le-am experimentat pe drum 🙂 . Am câteva fixaţii fixe, iar ieri cred că am înţeles că drumul cel mai lung este în realitate drumul pe care îl cunoşti şi de la care nu te abaţi din simplul motiv că ceva în tine îţi spune că nu ai cum să greşeşti, am văut iar un pic altfel tot procesul. Uite un pont, pe drumul meu nu am crezut în experienţele obţinute superficial. Am un fix foarte fixat cu ce bag în corpul meu. Cred că tutunul este mai mult decât suficient să pot face faţă unor trăiri care mă acaparează efectiv. Să spunem că fumul de ţigară, este un interesant inhibator şi nu este recomndat, pentru că ideea este să faci faţă singur şi să înveţi să gestionezi ce ai în tine cu propriul aparat din doatre, fără ajutor exterior. Cum spuneam, nu-s chiar perfectă 🙂 şi cele mai dure pietre au impurităţi 🙂 . Când ne apucăm de tot felul de vicii sau dependenţe, o facem să „echilibrăm” efectiv chimia dintre urechi. Cu cât dezechilibrele sunt mai mari cu atât viciul sau dependenţa mai puternice. Uite o idee: luaţi două baloane. Unul îl umpleţi cu o seringă altul îl puneţi la un furtun de pompieri. Unde credeţi că puteţi controla procesul de umplere şi unde puteţi reduce riscurile de explozie? Desigur că vom căuta efectul rapid încercând să ne minţim că ştim să oprim „furtunul”. Din experienţa personală vă spun că jocul ăsta poate deveni foarte periculos foarte repede. Orice comportamente distructive îndreptate spre propria persoană sau spre alţii nu face altceva decât să-ţi arate unde este nevoie de echilibru. Procesul de conştientizare şi integrare al unor comportamente constructive nu este unul uşor. Idealul poate fi unul mare sau poate fi doar nevoia de funcţionalitate la mulţi apare doar o nevoie semi-funcţională.

Ştiu că sună dur, dar dacă te opreşti fascinat de tot felul de indivizi cu grave complexe gen complexul lu’ Şefu, adică minunatul Complex a lui Dumnezeu, ai toate şansele să înţelegi de ce simţi nevoia să venerezi un individ/individă dubioasă. Acolo e simplu, compartamente de co-dependent, am nevoie de „oglinda” aia nasoală şi care distorsionează să pot înţelege că nu am nevoie de nimeni de acel gen în viaţa mea. Căutam relaţii toxice, ajungem să fim dependenţi de ele, pentru că efectiv nu am descoperit abilitatea de a ne iubi necondiţionat pe noi înşine. Vă pot vorbi despre asta, pentru că din experienţă este mai uşor decât din teorie. Credeţi că cei care practică tot felul de chestii mai mult sau mai puţin dubioase au intenţia să vă lumineze pe voi. Cei mai mulţi, vreţi să credeţi sau nu, caută să se lumineze pe ei, lumina din interior gen apoi iluminatul public :).

Unii nici nu cred ce spun şi pe unde am mai avut ocazia să-mi perind mirobolantul fizic, vă spun că unii pur şi simplu nu ştiu ce spun. Da, poate mai am şi eu erori pe ici pe colo, un sfat vă dau şi este simplu, întrebaţi oamenii ce au schimbat la ei şi cum sau de ce, întrebaţi ce şi când au făcut ultima data în zona de nou şi creativ. Întrebaţi dacă viaţa lor este ca în predicile pe care le predică. Cei mai buni dintre ei au avioane, la modul cel mai serios, gen avioane personale 🙂 şi cineva trebuie să plătească pentru kerosen….zic şi eu. Prin dogmele mai tradiţionale cineva vorbea despre tot felul de indivizi care vor induce lumea în eroare…..sau orare, depinde 🙂 . Stăteam şi ascultam un astfel de domn, era în avionul particular şi dădea un interviu destul de ciudat. Nenea Tony vorbea despre chestii vechi decând lumea şi pământul dar le ambala mişto în ceva ce induce ideea că el le-a inventat el nu le-a descoprit la fel ca mulţi alţi predecesori, că unii le-au dat moca, e altă poveste. Credeţi-mă sau nu….alegerea este a voastră, despre emoţii sau anumite tehnici se ştie de mii de ani. Că unul mai deştept le ia şi le pune pe numele lui, asta este altă poveste. Partea cea mai nasoală…..că nenea nu spunea tot. Dădea doar o informaţie parţială ambalată mişto în zeci de rahaturi apoi puse în staniolul opulent şi cosmetizat al unui avion privat 🙂 . Riiiiliii?

Procesele de dezvoltare personală au nevoie de timp pentru a funcţiona. Logic că dacă te duci la un curs/seminar/propăvăduire sau mai ştiu eu ce, vei experimenta o minunată contagiune. Emoţiile de masă sunt foarte puternice. O bună prietenă a fost în Italia la o astfel de convenţie, a venit de acolo drogată ….jur. Era pe norişori roz de tip cerul 9 🙂 . Degeaba încercam eu şi un alt prieten să-i explicăm ce experimenta, că intra într-un tipare cunoscut spre care tânjea. Ce ziceţi voi, că a vrut să asculte? No fucking way, ea trăia chimia aia la maxim şi creieraşul ei era drogat cu minunate chimicale pe care le producea în mod natural. Credeţi că drogurile sunt şmechere? Atunci nu ştiţi ce laborator aveţi între urechi. I-am tot zis „draga mea aşteaptă câteva zile, apoi vezi dacă te înscrii în acel mirobolant MLM” ……că era mişto efectul de turmă şi că era teren fertil pentru tot felul de iluzii ambalate mişto. Ţeapa nu şi-a luat, pentru că ea a plecat un pic urechea la ce-i spuneam noi, ţeapa şi-au luat alţii prieteni de-ai săi. Nu oricine poate să vândă, credeţi-mă. Gogoşi cât casa, carisma nu poate fi predată şi nici învăţată. Carisma este un efect secundar al stimei de sine crescute sau inflamate, acum depinde. Unii se cunosc autentic pe Sine, alţii doar îşi vând în oglindă iluzii. De ce? Pentru că se cred zmei…..Luaţi la puricat ca pe maidanezi, veţi descoperi multe disonanţe. Secretul nu este nici un secret. Sunt doar procese atât interne cât şi externe. Căutăm disperaţi să ne reglăm chimia sau mai clar să ne vindecăm. Putem să ne vindecăm armonios şi sigur folosind un proces lung şi continuu (gen spirală şi nu cerc) sau putem să încercăm tot felul de bălării. Ideea este simplă: nu vă opriţi. Corpul uman, Fiinţa umană caută să supravieţuiască, pentru asta caută să se echilibreze. Caută, caută, caută. Caută oameni şi experienţe la nivel inconştient în primele faze. Oamenii şi mediul te provoacă cel mai mult.

Joaca cu propia minte nu-i joacă, pentru că unii oameni pot declanşa în tine tot felul de procese sau mai specific de reacţii bio-chimice. Dacă nu ştii ce se petrece….să spunem că rişti să facă balonul poc că seringa ta are şi ac 🙂 şi efectul este direct pe vene. Mai ceva decât la băieţii care trag din pungă şi creierul îţi „aduce” în faţă tot felul de „demoni” interiori. Fă asta fără cunoştinţe sau fără un Om care a trecut pe acolo…..să vezi cum prăjeşti instalaţia. Ca în articolul despre Limitless, creierul pe „speed” mode. Să vezi cum rişti să o iei pe arătură. Nu ar fi oare dezirabil sau etic ca cineva să scrie prin cărţi sau să spună la cursuri „acest text poate creea disonanţe cognitive puternice” sau acest „şpicăr” are abilităţi de influenţare puternice 🙂 . Logic că nu şi interzisul sau semnul de DANGER are un sens aparte. Ideea este să poţi înţelege raţional nişte lucruri, asta când observi că după contagiunea de fix 3 zile tu „bobiţă” nu ai efecte similare cu ăla care vorbea. De ce? Pentru că tu „bobiţă” ai nişte rahaturi nerezolvate şi în 99% dintre cazuri ăla care vorbeşte vrea să le rezolvi la el…..ce ziceaţi de chestiile moca? A da, în viaţa asta nimic nu-i moca! Ce mănâncă dăştepţii ăştia mai ceva decât vampirii: timpul tău în primul rând, adică o resursă foarte importantă. Tu pierzi timp pentru a genera bani, apoi în loc să faci ceva productiv cu ei….gen să mergi la un terapeut adevărat care ştie ce face, îi arunci efectiv la coşul de gunoi. Pentru că da, unii au tomberoane. Hai să vă mai luminez un pic şi cu leacurile minune. Dacă al tău creier este făcut terci, gen e praf, gen e traumatizat şi prin contuzii adică tumefiat şi inflamat şi mai se luptă şi cu o boală nasoală…..să zicem că trebuie să fii zmeu să funcţioneze nişte lucruri elemnetareWatson 🙂 .  Să poţi capta „informaţia” oferită de o plantă sau mai ştiu eu de ce dacă eşti sănătos şi ai un anumit tip de voinţă sau măcar dorinţa autentică de a suprevieţui. Boala nu vine neinvitată 🙂  Apoi mai sunt ăia care cred că l-au prins pe Tesla de picior. Unii doar cred, credeţi-mă. Mă uit la câţiva, sunt epuizaţi fizic…..bă arată zici că-s zombie. De ce? Pentru că habar-nu-au ce fac şi probabil că propriile disonaţe le consumă bateriile.

Ieri discuţie destul de în contradicţie cu amicul meu. A simţit că într-un fel îl judec, i-am spus şi lui: la câte tâmpenii şi cretinătăţi am făcut eu sunt ultima care ar judeca un alt om aflat pe drum. Mai ascultam şi eu predicile unor preoţi, am zis preoţi nu popi 🙂 la vremea aia eram ceva gen „pe bune boss, chiar aşa ordinară sunt, du-te prietene pe treaba lu matale”. Erau pilde eu le percepeam altfel, cu un suflet rebel şi dornic de aventuri mai mult sau mai puţin dubioase. Creier tumefiat de multe traume mai puţin conştientizate, aparatul din dotare căuta regleje şoc 🙂 că nu prea avea răbdare sau capacitate de procesare. De aici şi până la a deveni victimă, nu-i cale lungă. Doar că eu aveam tiparul emoţional al victimei, fusesem în trecut, aşa că rapid am înţeles ce se petrece. Cum ieşi de acolo? Nu mai învinovăţeşti pe nimeni şi începi tot procesul ăla de rahat care doare al naibii de rău. Singură şi paranoică, să spunem că nu-i mişto, că mi-ar fi plăcut şi mie în anumite momente să-mi explice cineva ce naibii se petrece cu mine. Atragem ce avem nevoie, cineva mi-a spus, mai subtil dar mi-a spus. Abia atunci am putut să mă detaşez şi să caut răspunsuri. Când se face lumină….fraţilor în cameră apar tot felul de umbre. Din umbrele alea, ale lui Jung de preferat dacă tot suntem la capitolul ăsta, apar tot felul de chestii dubioase şi greu de procesat. „Ana, lumea, oamenii nu sunt ca tine”. Singurătatea este cam complicată dacă nu te ai pe tine. Nu-mi căutam Sinele, pe ăla, dacă nu sunteţi pe pastiluţe roz în camere cu zăbrele la geam îl aveţi cu toţii. Îmi construiam Sinele Ideal. Omul care voiam se devin se clădea din bucăţile omului care fusesem. Muncă de chinez bătrân 🙂 piatră cu piatră, baros chestii grele. Disonanţe cât casa, nevroze, episoade dubioase. Când te joci cu mintea ta nu-i ok să …..te joci. Depăşirea mentalităţii de victimă. Integrarea conştientă a traumelor. Operaţii în carne vie fără anestezie. Cea mai mare greşală: din ego. N-am putut suporta adevărul. Am avut încredere în cine nu trebuie şi am întors spatele celor care încercau să-mi explice că există căi mai uşoare. Tiparul era simplu: nu aveam încredere. Ca pilda aia cu omul care bate la poartă şi zice că-i Isus. Cei din cetate nu au deschis la nimeni….apoi într-un fel ciudat au fost răsplătiţi….că nenea de la porţi a apreciat faza cu „frica păzeşte pepeni”.

Am pus la îndoială tot. De la idei la concepte şi perspective cel mai grav, m-am pus la îndoială pe mine. Bă, dar urât de tot! Un pic patologică: nu prea mai simt frica, sau mai uşor,o simt dar nu mi-e frică de frică 🙂 . Ce am înţeles: nimic din ceea ce este real nu poate fi distrus. Apoi m-am apucat să scriu public nişte lucruri. Poate nevoia mea de supraviţuire este maximă 🙂 reproducerea propriei minţi….sau Spirit, acum depinde cine ce rapoarte de înţelegere are. Pildele, poveştile sunt transmise aşa pentru că pot fi tolerate. Nu e nevoie să crezi efectiv povestea să poţi înţelege cât de important este să-ţi urmezi inima….gen instinctul. Că inima bate cu putere când se declnşează tot felul de alarme. O ia la trap şi tu trebuie să înţelegi de ce, altfel pompează prea multe prea repede. Stările de euforie pe care mulţi le caută sunt doar bio-chime şi ceva curent 🙂 . Fericirea este o emoţie de bază în extreme se numeşte euforie. „Maestre azi nu am putut să meditez!” „Nu-i nimic trece!”, „Maestre azi am avut revelaţii în meditaţie!” , „Nu-i nimic trece!”. Cam aşa Maestre, control absolut din zona centrală. Presupune echilibru, momentan eu mai lucrez că de….instinct creativ 🙂 am nevoie de aceste procese care „purifică” 🙂 . Am ingurgitat multe tâmpenii la a mia mână. Fiecare mână adăugând pe esenţe tari altă tâmpenie….până desfaci tot….să vezi cum e cu ceapa în bucătărie. Mori pe tocător că lăcrimezi şi ştii că-i de la ceapă dar trebuie să faci o mâncare gustoasă 🙂 . Mai am multe de învăţat, experienţa mi-a legat multe informaţii. La vremea la care le citeam, oh well, teorie, cu practica-i mai de rahat. Că Toma….pune mâna pe rană!

Ce pot să vă spun eu, este că după ce depăşeşti statul şi mentalitatea de victimă, treci la planul doi. Brusc se trezeşte luptătorul din tine. Vrei să dai cu toţi şi cu toate de pământ. În primele faze, că apoi deschizi oachii şi te apucă dracii pe tine. Începi să dai cu tine de asfalt. Nu mai există exterior. Totul e la tine. Toată lupta se duce cu tine. Trece şi aia…..că la un punct prinzi ideea cu iertarea. Ierţi în exterior aparent, până nu te ierţi pe tine pentru toate drăcăvoneiile, tâmpeniile, cretinismele făcute…..nu poţi ierta pe nimeni. Apoi speli bine oglinda, te uiţi în ea şi spui „Lăv, eşti cea mai mirobolantă Fiinţă evăr” apoi începi să te accepţi şi să te iubeşti necondiţionat….apoi poc. Procesul se mută în afară. De ce? Îţi dai seama ce minune eşti şi vrei să cauţi să te împărtăţeşti. Procesul ăsta se petrece de multe ori, de foarte muuuulte ori. Pentru că în Românica secolului xx1, multe traume, multe complexe, multe iluzii. Nu avem un mediu armonios, bine avem şi noi dar la munte urcă puţini cu inima deschisă…..natura te ajută să te deschizi, şi de  inchis te închizi doar în situaţii de urgenţă. Printre noi…..mereu urgenţe. Mereu iluzii, mereu agresiuni mai mult sau mai puţin violente, mai mult sau mai puţin vizibile. Mediu toxic şi poluat. Închisul aproape permanent, deschisul în caz de urgenţă. Am stricat rapoartele…..şi este trist. Că mă uit…..şi văd şi….acum nu mai plâng aşa des, dar mai am momente în care simt că mă sufoc, de indignare, de poluare….ziceţi voi că doar trăim în #ploiestblackholecity. Luptătorul e mereu alert şi greu de stăpânit. Pentru că la nivelul ăla, mda, gen daţi-mi un sniper 🙂 zici că-i război. Poate este, dar nu pe tiparul cu care suntem noi obişnuiţi. Atac….direct la intimitate, nu mai zic de integritate şi identitate. Când unul îţi vinde efecte…..fugi! Fuga este sănătoasă dar dacă stai şi alegi să stai….adică „alegi” presupune un grad de conştientizare, dacă alegi …..luptă. Luptă cu tine, află cine eşti tu înainte să le dai altora gogoşi la pachet!

Cu cele mai bune intenţii…..drumul spre iad e scurt. În cădere, aveţi grijă cine vă opreşte şi ce vă spune şi unde sau spre ce vă direcţionează. Sistemul de alarme, credeţi sau nu, minciuna o simţim. Răul îl simţim. Pentru că răul este şi el prin noi sau printre noi la toate nivelele de înţelegere raţională, răul poate face şi bine dar azi vorbim despre trepte mai joase. Dacă nu îl înţelegem e cam complicat drumul spre stele. Minciuna, scriam aici. Te provoc să mă minţi! Minciuna generează chestii nasoale iar eu vreau să văd ce şi cum e cu simţirea. Banii sunt o iluzie bine alimentată, sclavi ai propriei naturi aflate pe sârmă, orbecăind prin ceaţă, umezeală şi întuneric. Puterea absolută corupe absolut sau omul corupe puterea? Sărind etape şi căutând direct efecte, am pierdut inclusiv bani. Mai mulţi sau mai puţini, acum depinde fiecare în ce măsoară bogăţia. Oferind în exces dintr-o vinovăţie cruntă „dacă eu pot….dacă eu am înţeles….” ce contează? Contează, că oamenii fură efectiv resurse. Oferim din ceea ce ne prisoseşte din ceea ce am înţeles că este cu adevărat important. Veţi observa că un cerşetor oferă mai uşor hrană, unul care nu are mulţi bani oferă mai uşor o plată în cabinet de exemplu, unul care are timp…..oferă timp. Eu vă fur sau vă dau timp. Pentru mine….am pierdut mult timp prin labirinte pline de oglinzi deformate. Inforamţia este esenţială dar este nevoie şi de ceva extra să poată fi legată armonios. Timpul….un bun prieten spunea „resursă neregenerabilă” . Nu am duşmani, doar prieteni cu care sunt în disonanţă 🙂 Cu unii am pierdut, am plătit mai exact cu timp, am primt exact ce aveam nevoie. Eu…sper că oferind nişte informaţii, pe termen lung, cine ştie, ieşim mai câştigaţi împreună. Eu îmi experimentez public abilitatea de a creea şi oferi cu multă compasiune. Am folosit un drum foarte dubios să spunem, în urma mea am lăsat totuşi indicatoare sau măcar câteva frimituri….pentru cei care caută exact ceea ce simt. Tarabele sunt pline de lucruri inutile…..de la telefoane performante şi până la case. Ce vă doriţi cu adevărat în lumea asta, e pentru voi, pentru cei de lângă voi sau pentru absolut toţi cei care trăiesc sau vor trăi după voi? Viitorul îl construim şi-l inventăm noi, azi şi acum.

Desigur că voi folosi metafore, comparaţii şi tot felul de limbaje simple pentru a explica mai uşor nişte lucruri. Este posibil să credeţi că limbajul academic ar fi mai dezirabil, probabil, dar aici nu scriu lucrări de doctorat, pregătesc şi una daia dar mai am de lucrat vro 10 ani 🙂 . Eram la volan pe autostradă şi mă gândeam la tot felul de discuţii similare pe care le am cu prietenii mei în special. La fel ca mulţi dintre voi şi eu am căutat „leacuri minune” , nu le-am găsit, poate există eu una mă îndoiesc că funcţionează aşa cum cred unii. Vă povesteam aici despre spiritualitate şi alte idei despre stările deosebite pe care le am uneori. Eu nu-mi corectez multe greşeli 🙂 pentru că nu-mi place să fiu corectată 🙂 . Corectez rar şi cu dexteritate ce ştiu eu că trebuie corectat nu ce vor unii. Toleranţa la greşeli şi la corectură. Exersăm împreună prostia şi limita prafului din ochi. Nu fac pe proasta că eu sunt proastă! Te invit la corecturi dar înainte să mă corectezi pe mine, te rog insistent să înţelegi chestii simple: un Om autentic nu se teme de sine şi adoră să fie corectat. Aşa învaţă 🙂 să fie sincer cu sine şi aşa devine perfectul care se experimentează pe Sine prin alţii 🙂 regrete….sub limta îngheţului. Azi sunt învingătoare pentru că ieri mi-am antrenat nişte chestii şi am evitat să mă vait ca o babă ce sunt….că a durut ca naiba 🙂 Doare? Bine! Atunci înţelege că trăieşti că simţi că eşti VIU! Trece…..toate trec!

Ce vă pot spune? Mare atenţie cine ce vă vinde, efectele pot fi dezastruoase fără să puteţi înţelege ce simple sunt unele trăiri. Mai subtile dar simple. Creierul este un instrument minunat dacă înţelegi cum funcţionează şi îl foloseşti tu pe el nu el pe tine. Când nu îl poţi controla, îl controlează alţii……iar acei alţii vă fură în primul rând timp. Timp în care poţi face chestii moca şi cu efecte garantate: muzica clasică la un clik distanţă. Dacă nu o tolerezi întrebă-te de ce sistemul tău se închide în faţa unor sunete armonioase şi complexe. O limbă străină învăţată, dacă nu te poţi concentra întreabă-te spre ce este direcţionată atenţia ta. Un sport armonios care te ajută să „echilibrezi” stânga cu dreapta, care foloseşte mişcările complexe, dacă nu te poţi sincroniza întreabă-te ce te dezechilibrează. Antrenarea felxibilă a muşchilor, dacă tragi de fiare blochezi muşchiul în forţa brută, întreabă-te de ce nu ai mobilitate şi felxibilitate. Putere vs forţă. Meditează 15 minute, lasă mintea să facă ce vrea tu fii atent la respiraţie, dacă nu poţi întreabă-te de ce nu poţi da atenţie propriilor procese interne. Respir, inspir şi expir. Sunt Viaţă….trăiesc conştient şi atentă la procesele mele interne. Pare simplu, nu e chiar simplu, dar pentru că pare simplu mulţi caută pietre de moară, pe care le pun de gât şi plonjează inconştient în….inconştient. Drumul cel mai scurt….autostrada cu mulţi km legali în bord 🙂 şi muzica aferentă pe aparat. Un şofer începător încurcă traficul că se dă zmeu şi stă pe bandă aiurea. Răbdare şi la cei cu mămăliga în geam 🙂 dar un pic de spaţiu să nu îndoim tabla zic. Fiarele sunt casabile…..la fel şi minunatul meu corp 🙂 mai nasol e dacă am copii în maşină şi cobor toţi sfinţii din calendar sau….mai nou Arhanghelii că tot vine ziua lor 🙂 .

„Mami îmi vine să te înjur, aleg să nu o fac”. Mic dar isteţ. Am voie în intimitatea mea să le dau voie copiiilor să experimenteze ce vor într-un mod sigur. Ciudat….pentru unii, copiii nu înjură în public. Este o alegere. Eu aleg să înjur. Atunci când înjur, îmi pasă….prea mult uneori. Vreau ca următoarele generaţii să fie conştiente de ceea ce este şi ceea ce nu este normal. Duc ridicolul în extremă, în filosofie poţi face asta pentru a demonstra cât de ridicol ne îngreunăm viaţa. Scriu mult, este ridicol că cineva îşi pierde timpul cu asta în condiţiile în care nimeni nu citeşte. Ba se citeşte şi se citeşte la foc automat, pentru că dacă s-ar înţelege conştient, eu una nu m-aş mai lovi de toţi cretinii care îmi dau peste nas cu tot ceea ce cred ei că e normal. Pentru că nu-i nevoie să intraţi în labirintul meu făcut din litere…..dacă înţelegeţi câteva chestii estenţiale: răbdare, perseverenţă, încredere, iubire şi compasiune pentru tot ceea ce are Viaţă. Pietrele au şi ele viaţă. Pietrele rare presupun porcese extreme de modificare şi structurare a carbonului. Natura oferă presiunea, timpul şi temperatura ideală. Fără trucuri toxico-chimice, fără efecte de seră, fără aditivi, fără coloranţi artificiali, fără substanţe şi pesticide toxice, fără oameni toxici…..viaţa e chiar mişto. Îţi oferă în primul rând explicaţia timpului şi îţi arată ceea ce contează. De ce eu am timp să fac ce fac? De ce eu ce am? De ce eu am înţeles cum e cu porţia şi mâncarea? Probabil ceva am făcut eu bine în toată nebunia mea 🙂

Băăă am scris mult…..dar vă spun un secret: FRICA dispare. Mie îmi place să trăiesc MAXIM AM ZIS 🙂 frica de oameni, a dispărut brusc. Frica de viaţă şi experienţă….la fel. Alte 4000 de cuvinte să explic chestii banale, credeţi că aveţi nevoie de ele? Spiritul pe tavă! Credeţi că frica de judecăţile altora e nasoală, când tanti cu coasa te vizitează strategic……ce contează este nemuritor şi rece 🙂 Priviţi cerul, credeţi că nu puteţi privi în trecut? Oglinzile puse cum trebuie şi în unghiuri bine calculate. Hubble. Lumina de la stele a parcus spaţiul şi timpul şi v-a atins ochii. Lumina aia pe care o procesăm când privim stelele a fost emisă acum muuult timp de stele, stele care probabil au dispărut între timp…..sau aşa credem noi. Stelele au câmpuri de gravitaţie. Se atrag între ele. Stau în acel dans poate milenii apoi …..apogeul sau Orgasmul Cosmic…..praf de stele. Ştiţi că noi suntem praf de stele? Materia din care suntem făcuţi are la bază praful de stele…..Da, venim din Cosmos, asta pentru că nişte stele s-au lăsat purtate în minunate aventuri cosmice. N-au opus rezistenţă, s-au jucat, au făcut spectacol şi apoi….BUUUM! Materie! Creaţie, Existenţă, VIAŢĂ! Tot mai credeţi că sunteţi muritori? Definiţi iubirea atunci…..un om care se apropie de un soare….carbon direct fără efecte prea vizibile, că omul e mic 🙂 nu face şi nu ştie să facă spectacol. Milenii….răbdare, control, curajul de a ceda controlul pentru ceva mai măreţ decât putem noi înţelege…..iubirea, grădini şi flori….gândiţi, simţiţi la NIVELUL COSMIC! Praf de stele ……orgasme la un alt nivel…..răbdare, acolo ajungem cu toţii, mai devreme sau mai târziu cineva v-a observa lumina şi v-a înţelege 🙂 …..azi exersăm răbdarea. Toate textele mele ….răbdare. La un moment dat vor avea efect. Ştiu că atrag steluţe visătoare…..răbdar…..think BIG-BANG 🙂 şi nimic nu moare….doar se transformă şi se reproduce strtegic şi spirlat….

De ce am răbdare să scriu atât şi unii nu au răbdare să citescă? Mai simplu de atât, „deschiderea” echilibrată nu este simplă la început. Curiozitatea, mergi mai departe…..priveşte de unde ai venit…..nemuritor şi rece te-ai contopit cu pământul pe care calci….eşti şi pământ eşti şi praf de stele, dar pământul tot din materia stelelor s-a format. A generat propia gravitaţie şi a legat procese bio-electro-magnetice milenii până a ajuns unde este azi….iar noi uităm de procesul Creativ pentru că ….pietre de moară, diamantele mai rar….Conştiinţa elevată….minuni? Posibil, pe drum sticla se mai sparge……cioburi multe. Vedeţi cină vă întinde şi ce! Viaţa are preţ, unul al naibii de mare….

Cu drag şi fără finalitate tura asta pentru că infinitul să poată fii înţeles, matematicienii inspiraţi l-au desfăcut în „infinite mai mici” iar alea …..niciun infinit nu seamănă cu un alt infinit! BIG-BANG….momentam ştiinţa vede doar efecte….cu de ce-ul stă mai prost! De ce aşa şi nu altfel…..cu altă ocazie. Azi treziţi în voi dorinţa de a învăţa, de a creea de a greşi…….greşelile pot fi corectate dacă sunt la vedere şi nu vă este teamă…..restul e poveste şi vă mai spun pe parcurs ce şi cum 🙂 e cu metaforele 🙂 chimia, matematica, fizica, „salturi” prin timp şi spaţiu :)……

P.S mulţumesc de grijă, ştiu că-mi spun poveşti multe dar eu mă hrănesc un pic altfel decât o mare parte dintre voi. Apreciez grija unora, mi-ar plăcea să o îndreptaţi spre voi nu spre mine. Consum oricum destulă energie chiar dacă sursa e mai inepuizabilă…..canalele mai sensibile 🙂 Vreau să nu mă pierd printre explicaţii individuale prea des. Există suficient de mult material pe acest blog să înţelegeţi că a ieşi din labirintul teoretic este o alegere. Fără experienţă, e doar o altă predică pusă în altă lumină ….ce este nevoie, apare la timpul potrivit. Sincornizările, să spunem că Şefu e perfect la faze de genul ăsta. Nu-ţi dă mai mult decât poţi duce, un munte sau pietre cât bobul de orez 🙂 tu ce planuri ai azi…..? vezi că pe on-line gravitaţia e un pic distorsionată de ceva elemente ….aşa că atenţie la plan şi la ce ….atragi în plan 🙂 cuvintele…gândurile….trăirea…..se cer multe…..regaleje de plus şi minus 🙂

Photo: Wild and free…..credit, un obiectiv mişto cu oglinzi şi….. gravitaţie puternică 🙂 mulţumesc soarele meu 🙂 cine zice că oamenii nu pot creşte şi stele în ei….sau găuri negre sau alte entităţi cosmice şi nebuloase 🙂