De când cu reţelele sociale, primim un flux continuu de informaţie. Greu navighezi printre miile de gunoaie, pentru că da, reţeaua este la fel de poluată ca oceanele. Totul în jurul nostru ne pune la îndoială sistemul de credinţe. Într-o ţară tradiţională, cam greu să poţi sări peste dogme. Mintea însă, chiar dacă poate spiritul/sufletul/sinele superior/mai spuneţi şi voi, simte ceva :), mintea parcă nu mai poate accepta „facerea imaculată„. În puii mei, din punct de vedere ştiinţific nu ai cum şi gata (dar oare un fizician, un artist, un scriitor nu are parte de o „facere imaculată” întreb şi eu altă treabă nu am). La fel cum nu mai poate accepta „învierea„, la fel cum nu poate accepta ideea de „energie subtilă„, sisteme de chakre, terapii holistice cu pietre, plante, meditaţii de tot felul sau îngeri :).

Evit pe cât posibil să vorbesc despre spiritualitatea mea, din simplul motiv că o consider ceva atât de intim, încât ar fi ca şi cum m-aş plimba în fundul gol pe lângă Catedrala Neamului 🙂 . Dar voi vorbi un pic despre ce am înţeles pe acest pilon, pe care unii îl neagă cu atât de multă vehemenţă dar fără de care, eu, mă repet eu, nu cred că cineva poate trece spre alte trepte evolutive. Eu văd chestia asta ca pe un mare test al aroganţei umane…accepţi sau nu că nu eşti zmeul zmeilor 🙂 . Dacă vrei să ieşi din întuneric fă lumină, apoi prinde curaj, întoarce spatele luminii şi priveşte cu mare atenţie la umbra….aia pe care în întuneric nu ai cum să o percepi….acolo nu există.

Practic, v-am plictisit cu metafora mea, dar mi-ar plăcea să o percepeţi cu toată fiinţa voastră nu doar cu mintea cognitivă. Luaţi un cui, băgaţi-l în priză, o să fiţi curentaţi. Aveţi şanse să o mierliţi, dar asta este altă poveste. Cum am spus-o şi cu alte ocazii, electricitatea nu se răzbună oameni frumoşi, ea doar are o reacţie la aroganţa „căutătorului”, pentru că este aproape imposibil ca acel căutător să nu fi descoperit cel puţin o carte prin care cineva care a mai făcut asta, îl anunţă că nu e mişto să bagi un cui în priză (dar poţi face asta în condiţii controlate, dacă ştii cum şi dacă vrei să testezi chestii, dacă vrei cu adevărat să înţelegi care e faza cu legile simple). Dacă vrei să crezi bine, dacă nu iar bine, în definitiv lumea aşa a evoluat de la teorie la practică. Ce mi-ar fi plăcut mie să găsesc prin „perdindările” mele, poate chestia asta cu „din experienţa mea” sau „eu când am făcut asta”. Majoritatea oamenilor „spirituali” pe care i-am întâlnit, au aşa o chestie să-ţi „bage pe gât, nas, ochi şi urechi” viziunea lor, ori asta nu se face, nu dacă ai înţeles ceva din tot ceea ce spui că ai înţeles. Nu eşti salvatorul nimănui, dacă ai impresia asta, te vei curenta, dar ia un cui, vezi ce iese ( precizez touşi că ar fii mişto să foloseşti echipament de protecţie, chestii de lemn şi preventiv să opreşti curentul, dar dacă opreşti curentul ce mai „descoperi”, altă întrebare tâmpită )

Spiritualitatea astăzi, se schimbă, cum spune Wilber, avem pe masă toată cunoşterea lumii. Avem la dispoziţie toate teoriile, toate poveştile, toate miturile, tot, putem să le găsim punctele comune sau putem să ne războim cu „dreptatea”. Alegerea ne aparţine, pentru că, cea mai minunată lecţie pe care am învăţat-o este că nimeni nu are voie să-mi intre pe liberul arbitru. Eu aleg, cu cât alegerea este mai conştientă cu atât rezultatele sunt mai uşor de înţeles. Practic dacă vrem să apăsam butonul roşu nu ne v-a opri nimeni, vrem Apocalipse, vom avea Apocalispe (dar nu alea cu ridicatul văluli alea cu foc şi pară gen). Putem înţelege singura lege de care avem nevoie „ce ţie nu-ţi place”, dar să o înţelegem pe toate planurile sale, sau ne putem avânta în experienţe de viaţă unele chiar dureroase.

 Legile, aşa cum le văd eu, se distribuie pe diverse trepte de înţelegere, cunoaştere şi acceptare (nu neapărat în ordinea asta). Religia, este o manifestare interesantă a credinţelor, dar nu o condiţie a lor. Cine practică, dar nu înţelege ce practică, o cam ia pe arătură, lasă în urmă foarte uşor raţiunea şi se focusează pe tot felul de nebunii care mai devreme sau mai târziu îi vor afecta viaţa. Dacă „vorebeşti” cu Şefu e mişto dar dacă şeful vorbeşte cu tine, pls seek help :)….în mod cert comunică dar nu cred că este necesar să „auzi voci” sau să „vezi entităţi”. Practic dacă există să le fie de bine sau de rău, cum or fi ele acolo în mediul lor :)) , nu recomand la nimeni să caute ceea poate nu e de căutat prin anumite chestii mai mult sau mai puţin practice. Ce mi-au spus mie nişte oameni, fără telefoane 🙂 , a fost interesant: „poţi face poc când nu ai ce îţi trebuie să înţelegi„. Asta cum o fi? Nu prea sunt curiasă să aflu 🙂 dar am fost, mulţi suntem, mulţi asta căutăm. Experienţe „mistice” dar care, din ce am înţeles eu vin ca efecte secundare ale unui amplu proces de purificare….gen Sfântul Petru nu te primeşte în Rai cu tot alaiul tău de „cornute” :)). Aceasta este o metaforă vă rog să o procesaţi ca atare.

Cam aşa cred eu că un om poate evolua, doar când înţelege că sub el există ceva la fel cum şi desupra lui există ceva. Partea urâtă apare când cei ajunşi pe la diverse nivele sau niveluri (ziceţi voi perfecţilor cum e) de înţelegere. Se uită în jos cu aroganţă şi superioritate, dar mai nasol au impresia că au atins „al 9 lea cer”. Parctic uită cum au fost ei la cel mai „grosier” strat şi „plini de superior” cred că au ajuns la finish. Din ce am putut eu conştientiza, cred că nimeni nu ajunge la finish. Cred că nici Budha sau Isus sau Mohamend sau whatever nu au ajuns la finish, cred doar că există posibilitatea ca ei să se fi mutat prin alte tipuri de „joc” dar mai complexe. Adică, nu mai joacă zaruri, au trecut la şah, apoi cine ştie pe unde se mai plimbă esenţele/energiile/spiritele/ mai ziceţi şi voi 🙂 câteva sinonime.

Când citeam despre ei, mă fascinau nişte lucruri, i-am luat pe ei ca exemplu pentru că sunt mai VIP-uri :), dar au mai fost şi alţii, numai că nu tuturor le-am construit „cultul personei”, când citeam despre ei mă întrebam de ce au „plecat”. Gen, dacă au înţeles aşa multe de ce au plecat şi nu au rămas aici să îi ajute şi pe alţii. Am văzut plecarea lor ca pe un act egoism şi în mintea mea bleagă mă revoltam „eu dacă aş ajunge acolo, nu aş pleca, de ce să plec, de ce să nu revin aici să îi ajut şi pe alţii” apoi mă revoltam că ei lăsaseră „user manuals” dar noi, aştia mai de jos şi mai ignoranţi l-am tradus în moduri atât de alambicate, că oricât de simplu ar fi explcat tot nu am înţelege. Mai există o viziune interesantă, care spune că unii îşi doresc „evoluţia colectivă” dar fiecare cu alegerea lui.

„Plimbându-mă” prin psihologie, am mai avut întrebări fără răspunsuri „cu ştiinţa” în spate, răspunsuri pe care le-am descoperit prin acele „user manuals”, dar care nu aveau dovezi, decât emipirice. Atunci am realitzat cât de arogantă poate fi mintea umană, cum vrea ea să explice tot, să dea formă şi sens la tot. Iar m-am indignat, dar nu m-am oprit, cred că aici este „misterul”, să nu te opreşti. Există un sens al corpului, al minţii, care odată intrat în armonie cu lucruri mai profunde te duce la un răspuns simplu „omul caută să facă oridine în haos„.

De fapt nimic nu este haotic, nimic nu este „neordonat”, când dai de prea multe coincidenţe, începi să vezi tipare. Practic o iei în sus, nu spre ceruri, nu fiţi blegi, e ca la o pictură din puncte, cu cât te distanţezi mai tare cu atât vezi că punctele acelea formează o imagine. Dar cum ar fi să fi tu un punct în altă imagine? Universul, un minunat ….ce? Aş spune loc 🙂 că nu am alte cuvinte la dispoziţie, un loc finit într-o mişcare infinită. Cu sus, jos, stânga, dreapta, axe, spiţe, roţi, un perpetum mobile, care nu se opreşte doar pentru că tu nu îl înţelegi. Tu îl experimentezi, iar el te experimentează pe tine. HAHA, ştiu, asta o găsiţi pe la hinduşi.

De când există fiinţa umană, ea a încercat să îşi exlice interiorul luând tipare din exterior. Cum? Păi cred (deci eu cred, dar am găsit şi pe la alţii ideea asta, cică „geniile” gândesc la fel, lol) că atunci când se simţea naşpa, voia să exprime asta, aşadar a căutat „modele exterioare„, poate o nopate rece sau o furtună. Când se simţea bine, posibil să fi simţit interiorul ca o zi caldă de vară. Uite aşa probabil a apărut limbajul, desenele prin grotă, metaforele, poveştile, simbolurile, miturile. Omul voia să se exprime, de ce nu ar fi aşa şi Divinul? O exprimare, artistică, ştinţifică, raţională, emoţională, vizuală, spaţială, auditivă, subtilă…. o vibraţie.

Am avut multe polemici prin toate perindările mele, multe rău, pentru că nicodată nu înţelegeam de ce unii se simt aşa superiori şi uită lecţii de bazaă….(da ştiu, cică eu eram aia inferioară, lol). Nu te băga pe sufletul meu, nu am nevoie de dresaj, am nevoie de înţelegere, nu am nevoie de manipulare, am nevoie de experienţă, nu am nevoie de 5 kg de peşte am nevoie de un băţ, o gută şi un ac, văd eu unde găsesc lacul. Nu am înţeles nici de ce, unii prin spiritualitate caută tot felul de „superputeri” sau „metode de control”. Ăştia nu bagă doar un cui în priză, aştia se urcă pe tren şi dacă nu sunt atenţi se vor carboniza pe liniile de înaltă tensiune. Da, pare că judec, uneori mai fac şi asta, dar posibil să vină din minunata idee de a conserva viaţa şi existenţa chiar şi a celor „superior de mediocrii”.Cică au şi ei un sens, unii chiar sunt minunate „oglinzi” unde poţi vedea tot ceea ce poate fi naşpa la tine, tot ceea ce ai nevoie să accepţi ca mai apoi să mergi mai departe. Să vezi ce marfă e să găseşti o „oglindă” din asta şi să nu vadă „chiorul” că ce are în faţă tot o oglindă se cheamă. Acolo să vezi iluzii optice şi tot felul de „şocuri electrice” dar asta e altă poveste, una amuzantă, acum nu atunci, că atunci a fost naşpa :)).

Posibil să existe şi acele „puteri” who the fuck knows? Dar unul destupat, posibil să nu le folosească, mă gândesc că cineva care chiar a înţeles, înţelege cum, arătând diverse „trucuri” poate altera experienţa unui „învăţăcel” manipulându-i subtil liberul arbitru….o da, cred că şi liberul arbitru are straturi 🙂 . E ca faza cu hoţul, nu îmi încui maşina de frica hoţilor, o încui să nu tentez vreun deştept să o spargă, pentru că asta mă obligă să îl denunţ. Practic mă feresc şi pe mine şi pe deştept în acelaşi timp. Uneori furăm pentru că ne e foame, alteori din teribilism, alteori dintr-un comportament pe care nu îl înţelegem. Întâmplător sau nu, acum ceva timp, mi-au furat telefonul (de două ori chiar). Prima dată am negociat cu respectivul :), vă povestesc altădată cum, şi l-am recuperat. Fusese oarecum şi vina mea, dar mi-a făcut plăcere să îmi pun la bătaie abilităţile de persuasiune. A doua oară, am anunţat poliţia, după ce încercasem să îl localizez, poliţia a făcut fix pix 🙂 şi oarecum forţată de împrejurări mi-am retras plângerea.

Aşa şi cu practica, citeşti multe, înveţi multe din teorie, dar cum cineva spunea, informaţia se „activează” în condiţii de mediu şi la stimului. Ca la şcoală, nu degeaba mulţi înţelepţi folosesc metafora şcolii. Dai testul, vezi ce notă iei şi treci la facultate, apoi la master apoi la doctorat ……şi la ce mai vrei tu să înveţi.

Cei mai mulţi dintre noi sunt însă pe la grădiniţă 🙂 atunci cum poţi pedepsi un copil? Unii sunt prin regunul animal, dar csf ncsf. Cum să spui „iert un animal”, ăla acţionează din instinct, pur instinct. Dacă pe mine mă muscă unul dintre câinii mei, ce să fac? Să iert, şi să consştientizez că eu am făcut ceva aiurea cu care am provocat animalul (iertarea din ce am înţeles eu, vine prima dată cu tine, gen eu am fost deşteapta care a provocat animalul, deci nu vă jucaţi cu animale, preventiv, reacţionează şi fac urât, dacă nu ştii ce să faci cu ele). Dacă te duci în pădure şi te papă lupoaica sau te sfâşie, ar fi mişto să înţelegi nu doar că poate îi era foame ci poate că încerca să îşi apere cuibul cu puii. De ce să împuşti lupoaica? De bou! Că te crezi superior şi ai impresia că tot pământul ăsta l-a lăsat mă-ta pe numele tău. UUU, cică un om spiritual, nu vorbeşte naşpa. Dar eu sunt….spirituală, prefer să mă amuz decât să mă enervez. Nervii fac rău la ficat, la inimă şi în general la starea de bine. Practic „văd” că eşti un mare bou, dar îmi dau seama că nu e locul meu să îţi spun ce şi cum. Pot vorbi la modul general însă. Pentru că mulţi înţeleg mai bine aşa. Fără să îi faci hoţi, manipulatori, vânători de putere, vânători de iluzii sau control. Da, mulţi asta suntem, apoi ne numim spirituali şi începem să „vindem” gogşele pudrate şi altora. Nu doar că le vindem, dar pentru că noi înşine nu ne-am convins, ne „convingem” încercând să îi convingem pe alţii cu tot felul de chestii ieftine şi perisabile. Dacă dai de unul mai „descuiat” şi cu mintea ascuţită te trimte în vizită pe la spitalul 9 cu delir şi suspect de schizofrenie, uneori chiar cred că asta este, dar iar intrăm în altă poveste cu iluzii de grandomanie mesianico-salvatoare.

Mi-ar plăcea ca, în secolul xx1 toţi liderii acesştia spirituali să tragă concluzii mişto de la predecesorii lor religioşi (pe care îi pun strategic în oala „involuaţilor”). Practic, când spiritualiatatea a fost vândută, de cele mai multe ori pe bani grei şi foţă brută, omenirea a luat-o „în jos”. Mă întreb cât de jos avem nevoie să ajungem să putem înţelege şi integra toate viziunile. New-age, nu e new-age deloc, new-age, a existat de când lumea şi pământul. Toţi iau teorii vechi şi le bulibăşesc de le găseşte Mama Gaia. Dau cu ele de pământ până găsesc poate nişte efecte şi tadaaaa, au descoperit ei „roata”. Pe bune? Alooo, „roata” există de când lumea şi pământul, iar cu cât încurcaţi voi, deştepţilor mai mult spiţele cu atât vă legaţi mai tare de ea. Dacă nu vine nimeni la tine să te întrebe chestii, de ce pana mea artistică te apucă pe tine „iluminatul public” ? Adică dacă sunt persoane care vor să înţeleagă ura, agresivitatea, mediocritaea, stai mă în banca ta, că nu eşti la circ, iar unii chiar nu caută dresori. Întreb şi eu, în tot delirul meu, pe asta nu am înţeles-o, dar am înţeles că dacă vreau să găsesc ceva, găsesc, caut până găsesc sau până descopăr cât de nasol este să alergi după norişori roz când nu vezi ce hău se deschide sub picioarele tale. Până nu am ajuns cu ambele piscioare deasupra „hăului” nu mi-au crescut „aripi”. Aloooo, nu de înger, că mai vreau să trăiesc pe aici o vreme 🙂 dar cred că aşa a apărut şi ideea de înger. Aşa ne-am imaginat unii dintre noi că funcţionează anumite „forţe” şi am luat oameni, le-am pus aripi, tadadada. Mă îndoiesc însă că anumite „chestii subtile” pot fi percepute aşa, poate doar interpretate prin propiile filtre aşa.

Acum dacă ar fi să trag o concluzie generală nu aş putea, că nu-mi permite fizicul :)) get it? Fizicul? Nimeni nu a găsit finish-ul pentru că încep să cred că nu există, nici în existenţa asta nici în alta. Dacă eu aş vrea să trăiesc miii şi miii de vieţi mai mult sau mai puţini fizice, de ce nu ar funcţiona şi „Şeful” la fel? De ce te-ar opri din drum? Gen, ajungi la conştiinţa aia superioară aici pe „local” :))? Apoi ce se întâmplă? UUU, uite aici întrebare! Poate ajungi doar într-un centru incredibil de mişto, unde nu mai ai nevoie de explicaţii, unde nu mai spui „cred că răsare soarele” spui doar „răsare soarele„. Dar ce faci dacă după o vreme acolo? Gen, nu te deranjează? Adică ai înţeles, ai trăit….după asta cum mai e? Probabil că te simţi ca nenea din peştera lui Platon, vrei să-ai aduci şi pe alţii acolo, din aroganţă, din „superioritate” din singurătate. Vrei şi tu să împarţi cu cineva toată experianţa asta mişto, dar pe drum, poate vei înţelege că aşa cum Omul nu se carbonizează stând la soare (doar vampirii, lol), aşa vei descoperi şi alţii ca tine. Cică secolul acesta e cu adevărat intereant, nu de alta dar lumea în care trăim acum e cam bipolară :)) avem destul loc să experimentă şi să înţelegem multe faţete şi multe lucruri, suntem pe repede înainte, sper doar că nu spre „butonul roşu” dar dacă am fi, chiar ar conta? Dacă ai înţelege anumite legi mai subtile, chiar ţi-am mai face griji? Nu griji, dar poate ai avea o melancolie profundă pentru o bijuterie atât de încercată aşa cum este pământul. Dar ce reprezintă câteva miliarde de ani în faţa eternului? Poate ce reprezintă un ceas importantan în viaţa ta…..acel ceas mişto cabil să te ducă în eternitatea prezentului continuu (mama ce-mi mai place filosofia şi arta prin scris, păi cum să nu-mi placă, este singurul loc unde pot fi aşa cum vreau, printre litere ce se extind într-un spaţiu virtual, dar este un spaţiu, gen 4d altfel explicat, care îmi permite să mă extind). LOL nu băgaţi în seamă toţi nebunii, fiecare cu dimensiunile sale, unii au nevoie de mai mult loc, iar scriitorii au aroganţa că cineva îi citeşte, nasol că nu ştiu cine, dar fiecare găseşte ce are nevoie…..de preferat nu nebuni 🙂 excentrici.

Cică nu e mişto să te bagi pe ideile altora, dacă unii vor să folosească ceva, e mişto să-i laşi, poţi cel mult să îi anunţi că nu există leacuri miraculoase, poate unele chestii or fi fost ok în trecut, dar este posibil ca astăzi datorită modului în care natura s-a alterat să nu mai funţioneze. Mi-a spus mie o bunică o chestie despre nişte ierbuiri „nu mai ştim maică cum şi când se la adunăm, tu nu vezi ce capricioasă a devini vremea?”. Mişto viziune pentru o femeie de la ţară, plus că există şi nişte chestii care nu cred că funcţionează doar pentru că îţi doreşti tu incredbil de tare să funcţioneze. Probabil ajută, probabil pot susţine un proces, dar dacă tu nu susţi acel proces degeaba te înconjori cu arome, plante, pietre, te înţepi cu ace, faci curăţare energetică după curăţare energetică, degeaba cauţi natura când îţi negi propia natura,de la sexualitate şi instincte animalice până la spiritual şi evoluţie…..Suntem un manunchi de impulsuri, dar oare nu am putea fi un manunchi de impulsuri EDUCATE …..nu dresate. Asta ca notă arogantă de subsol, nu degeaba au lăsat unii „user manuals”. Iar dacă ei au înţeles că e greu cu evoluţia, de ce îmi spui tu mie că un cancer poate fi vindecat miraculos? Nu poate, dar poate ar fi fost prevenit, dacă ţi-ai fi rezolvat problemele reprimate….gen #zicşieu.

Nu trebuie să fi în asentiment cu viziunea mea, există o teorie mişto care spune că şi dacă Divinul nu ar exista, umanitatea ar ajunge să-L/O creeze (am impresia că Şefu e neutru, lol) dar dacă există? Ajută-i pe cei care vin la tine şi cer ajutorul, dă anumite „cunoştinţe” la modul general, dar nu forţa pe nimeni să vadă lumea ca tine. E uite aici lecţie, nu doar că a curentat dar m-a dezbrăcat de iluzii, ignoranţă, false credinţe, aroganţă, superficialitate, superioritate, mediocritate, durere, forţă.…practic m-a smerit, iar smerenia nu este umilinţă, este a lăsa capul în pământ în faţa a ceea ce nu putem cuprinde cu mintea, în faţa Divinului, a legilor şi ordinii Sale, pentru că mulţi ne credem zei dar uităm că suntem Dumnezeu.

P:S jur că n-am fumat nimic naşpa sau ilegal, prefer să îmi iau toate experienţele lucidă…vă recomand să faceţi la fel!

Doar Namaste 🙂