Stiţi cum toţi avem în copilărie un vis despre carieră, o chestie din aia care îţi rămâne fixată pe creieraş şi cu care răspunzi automat când te întreabă un adult „ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Ei bine, eu, defectă din fabricaţie, răspundeam tare ciudat la întrebarea asta. Îi spuneam mamei sau oricui suficient de interesat de viaţa mea să întrebe că „eu vreau să ajung în cărţile de istorie”. Mişto nu? V-am spus, defectă din fabrică. De pe la 8 ani, alt răspuns nu aveam, doar că în timp răspunsul a căpătat alte forme şi alte semnificaţii 🙂 . Toată copilăria şi adolescenţa mea a fost alimentată de poveşti fascinante dintr-o istorie mai mult sau mai puţin cunoscută. Tata, care este o enciclopedie umblătoare, mi-a zăpăcit de mică „circuitele” cu tot felul de poveşti pe care nu le-am găsit niciodată în manualele de istorie. Acum probabil ştiu şi de ce mă plictiseam eu la acele ore, pentru că oamenii ăia care scriau manualele nu puneau acolo şi poveşti interesante cu …..spioni de exemplu. Ca o paranteză, cineva mi-a spus săptămânile trecute că şi pozele sunt cam derutante, având în vedere că Decebal este desenat călare într-un lan de porum în condiţiile în care la acea vreme nu exista porumb pe meleagurile neaoşe 🙂 . Vă daţi seama ce istorie facem noi la şcoală….închidem paranteza.

Ne întoarcem la ideile interesante cu spioni şi războaie. Doar că eu nu voi discuta despre Bond, James Bond, WTF? Ieri un simpatic mi-a recomandat o carte, ultima apariţie a lui Coelho şi anume Spioana, carte pe care o puteţi găsi în librări sau on-line şi care nu costă mai mult de 30 de lei (cred). Eu citisem cartea, este o lectură uşoară şi pentru cineva care citeşte, practic în 2 ore nu ai ce face cu ea 🙂 . Povestea, oarecum banală a faimoasei Mata Hari. Contextul discuţiei era amuzant, pentru că eu nu am considerat-o niciodată pe Margaretha o spionă, nu când o puteam compara cu Vera Atkins. Prima mi-a aminti mereu de curtezanele de la curţile regale, ba m-a dus cu gândul la o forţă deosebită a femeilor aflate pe „butonul de supravieţuire”. Dacă vă plac astfel de poveşti puteţi să vă spargeţi capul cu faimoasa Rebecca din Bâlciul Deşertăciunilor (că filmul…e doar un film) sau poate cu Anna Karenina. Sunt poveşti mai complexe ale căror lectură necesită ceva exerciţiu şi răbdare. Perosonajele şi scenele sunt complexe iar autorii se sinchisesc să explice starea psihologică a personajelor şi evoluţia/involuţia lor. Practic este clişeul mereu prezent, al femeilor capabile de multe compromisuri de dragul „depăşirii condiţiei”, femei născute înainte de vreme în lumile complexte ale bărbaţilor infantili 🙂 . Revenind, Mata Hari, la fel ca Rebecca sau ca domna Karenina, îşi pledează cazul într-un jurnal pe care Coelho l-a publicat. Chestia este că unele informaţii sunt vagi, iar altele chiar eronate. Eroina romanului nu recunoşte nici în jurnal că era vinovată de ceva (decât sugerează) Nici înainte să fie executată nu a recunoscut nimic, ba chiar spune că este ridicol ca o femeie atât de cunoscută ca ea să fie spion. Conform miturilor urbane, spionii ar trebui să fie persone „ocultate” despre care să nu ştii nimic, persoane care îşi desfăşoară activitatea discret şi departe de ochii curioşilor. Touşi în acele timpuri şi nu numai, era nevoie de „influensări” lol. De persoane dispuse să „stea în lumina reflectoarelor” sau care prin diverse manevre operative erau atrase în tot felul de scenarii dubioase, asta în cazul în care nu a văzut nimeni filmul „Cel ales” îl puteţi viziona moca aici. Acum, uitaţi-vă un pic şi pe la noi, cine cu cine joacă şi din ce poziţii……înţelegeţi ce vreau să spun?! Despre Mata Hari puteţi afla mai multe aici sau aici , ce vă pot spune eu, este că din punctul meu de vedere, era o femeie care a înţeles cu ce se „mănâncă” lumea în care trăia. Au fost desecretizate multe date despre ea, iar în timp s-a confirmat că lucra ca „spion” pe mai multe fronturi 🙂 . Deci nu era chiar spion, mai degraba era o informatoare care ştia cât de mult costă o informaţie şi cât de uşor se poate obţine dacă ştii cum şi de la cine. Practic, la fel ca orice altă curtezană din istorie şi-a folosit „farmecele” pentru a obţine mai întâi faimă apoi bani apoi influenţă, acum hotărâţi voi în ce ordine 🙂 . Nimic nou sub soare, o femeie care a dus „dasul nud” să nu spunem altfel, la „rang de artă” şi care şi-a trăit propria dramă printre aşternuturi, merita să rămână în istorie. Asta îmi aduce aminte de Lady Hamilton 🙂 . Se pare că niciodată în istorie bărbaţii nu şi-au putut ţine secretele ascunse de astfel de femei 🙂 . Supravieţuitoare, csf, ncsf, o lume construită de bărbaţi şi condusă de femei ….oh well, o altfel de istorie. Puteţi să citiţi şi „Crimele familiei Borgia” asta în cazul în care nu a înţeles nimeni cât de letale pot fi anumite tipologii de femei 🙂 . Bine vă puteţi uita şi la House of Cards sau la Game of Thrones dacă nu aveţi chef de cărţi, am scris eu aici câte ceva despre psihologia şi simbolistica unor astfel de femei 🙂 .

Probabil că o femeie atât de cunoscută ca Mata Hari, este greu să nu fie observată de către amatoarlele de „senzaţii tari”, dar dacă chiar vreţi să citiţi cărţi cu „şpioance” vă recomand să citiţi cartea despre Vera Atkins pe care o găsiţi aici. Poate nu este la fel de cunoscută ca Mata Hari, dar ce oameni care chiar au făcut istorie sunt? Vera Atkins a fost româncă, asta dacă nu v-am convins încă de abilităţile românilor, care nu ştiu cum Dumnezeu, sunt mereu martorii şi chiar înfăptuitorii istoriei. Vera Atkins, a fost cunoscută post-mortem publicului larg, pentru că, spre desoebire de Mata Hari, era o femeie care ştia cât de preţioasă este intimitatea şi discreţia. Despre ea puteţi afla câte ceva de aici, sau aici, eu trec fugitiv peste datele istorice, mai mult sau mai puţin interesante. Chestia este că Atkins chiar a fost un spion de elită, recrutată în Anglia de către SOE , a fost cea care a coordonat şi a ajutat multe operaţiuni secrete în timpul celui de al doilea Război Mondial. Viaţa ei a fost pusă pe foi, de către William Stevenson, singurul pe care l-a autoriazt să-i scrie biografia, care este fascinantă şi pe care, dacă vrei să o citeşti, ai nevoie de ceva cunoştinţe de istorie sau măcar un buton de Google 🙂 . Este tipul de femeie la care te uiţi cu admiraţie şi despre care te întrebi într-un mod cretin „bă, cum a putut să facă atât de multe?”. A putut, pentru că avea mintea brici, era discretă, loială cauzei şi cunoştea exact importanţa propriilor fapte. Avea o relaţie deosebită cu femeile pe care le instruia şi pe care le nume „fetele mele”. După război s-a implicat personal în ancheta care căuta peste 100 de agenţi dispăruţi dintre care 16 erau femei. Când citeşti astfel istoria, nu ai cum să nu te gândeşti „wtf, războiul s-a purtat într-o altă lume, o altă dimensiune, la care muritorii de rând nu prea au acces”. Astfel de oameni, astfel de femei, au făcut istoria, numai că…..n-au prea ajuns prin cărţile de istorie zic, ceea ce este foarte trist, din punctul meu de vedere. Poate elevii ar fii mai fascinaţi de astfel de poveşti şi nu de date sau cifre. Zic şi io…..nu daţi cu pietre.

Mata Hari a fost un fel de „influensăr” al secolului trecut, a stat în lumina reflectoarelor şi a plătit scump aroganţa pe care şi-o recunoşte. Ascunde-te în lumina reflectoarelor şi minte spunând mereu adevărul, ultima marte nu prea este valabilă pentru categoria ei de oameni 🙂 . Pe partea cealaltă o avem pe Atkins, care a trăit peste 90 de ani, într-o locaţie uitată de lume din Anglia în linişte şi discreţie. Nu a simţit nevoia să fie elogiată la scenă deschisă (chiar dacă a fost decorată cu Crucea George şi a fost numită Comandant al Legiunii de Onoare de către francezi) pentru că ea….ea doar şi-a făcut meseria şi şi-a făcut-o al naibii de bine. Practic Vera Atkins, a fost „şefa spionilor” la propriu, iar din personalitatea sa, faimosul fost spion şi autor Ian Fleming, „tăticul” lui 007 , şi-a inspirat personajul Miss Moneypenny. Deci da, „fetele noastre” au talent, asta dacă pot îndrepta „accidentul istoriei”, cum spune ea despre naştera sa în România. Oh well, ce-i drept pe la noi nu ştiu câtă treabă poţi face, mai ales când miturile urbane şi poveşti cu Mata Hari alimentează „fişa de post” a multor femei „operative”. Privită un pic mai atent, istoria zic, poate scoate la suprafaţă şi un alt tipar de „femeie spion”. Sunt perosnalităţi despre care se scrie sau se vorbeşte prea puţin, care nu au loc în lumina reflectoarelor sau mai exact care nu caută acea lumină artificială. Filele despre ele sunt puţine, dar sunt şi vor trona peste veacuri, pentru că astfel de femei au schimbat lumea, folosindu-se mult mai abil de „zestrea Divină”.

Subestimate permanent, cam aşa au fost femeile, dar peste veacuri acesta a fost cel mai mare atuu al lor. Din păcate, modelele „dezirabile” în secolul xx1 tind să tragă mai repede spre personalităţi ca Mata Hari decât spre doamne din adevărata elită. Mata Hari, nu este chiar de condamnat, la fel ca multe alte femei, a făcut ce era necesar să poată suprvieţui nu doar în viaţă ci şi în moarte. Este visul absolut al multor muritori cu trecut traumatizant care toată viaţa au tânjit după atenţie şi recunoaştere. Ei vor  să rămână nemuritori, pentru că este cea mai cruntă răzbunare în faţa tuturor celor care i-au blamat sau i-au rănit. Cum fac asta? Cu orice pereţ, iar preţul lui Mata Hari a fost o reputaţie îndoielnică şi un pluton de execuţie, fiind acuzată de trădare. Probabil era nevinovată, nevinovată că se născuse într-o lume a bărbaţilor, o lume pe care a ştiut să o controleze dar care i-a adus damnarea. Nevinovată pentru că şi-a dorit să-şi depăşească statul şi condiţia…..şi a fost dispusă să fac orice pentru asta. Era însă vinovată de trădare, aşa cum confirmă multe documente făcute publice. Era vinovată, pentru că, nu a contat niciodată cine o plăteşte, atâta timp cât este plătită. E o vorbă mişto pe la noi, care spune că o „curvă” rămâne „curvă” până moare. Oh well, cuvinte dure, dar adevărurile dor şi dor al naibii de rău. Era o maestră în disimulare şi controverse. Cunoştea toate bârfele posibile şi imposibile, iar modul în care „colecta informaţii”…să spunem că mulţi domni ar vinde o ţară pentru o noapte de amor….şi au fost vândute aşa multe ţări…..asta în cazul în care voi învăţaţi istorie din lanul de porumb 🙂 .

Astăzi m-am gândit să vă povestesc despre Vera Atkins, dar nu am vrut să vă expun prea multe detalii pentru că mi-ar plăcea să-i citiţi biografia şi apoi să faceţi o paralelă între cele două femei. Eu rămân la opinia mea, prefer o femei pentru care cuvântul „Onoare” spune ceva asta, în detrimentul supravieţuirii cu orice preţ şi prin orice mijloc posibil. Nici cartea lui Coelho nu-i rea, dar înainte să o citiţi, documentaţi-vă un pic. Este important să puteţi face diferanţa între o „dansatoare exotică” şi o doamnă din elita. E necesar să discerneţi faptele unei „femei uşaore”  şi un Comandant al Ligii de Onoare, care a adus un important aport în operaţiunile debarcării din Normandia şi a fost decorată cu Crucea de Război. Nu avea sens să-mi argumentez prea mult viziunile ieri cu simpaticul meu amic, într-o discuţie care sincer….mă depăşea 🙂 , dar m-am gândit că un articol pe tema asta nu era chiar o idee rea….aşa că merci dude! Se pare că fiecare alege propriile viziuni asupra istoriei şi aspura vieţii…..

Într-o epocă în care multe fete visează la ce să aducă nou în garderobă sau în trusa de cosmetice, eu ţi-am explicat la ce viseau cei care voiai „pagini de istorie” . Apropo, ştiaţi că cel mai mare vis şi realizare a lui Mata Hari a fost garderoba sa impresionantă…..toată viaţa asta şi-a dorit….rochii scumpe 🙂 şi curtezani „pretenţioşi” .

Cu drag Toma

P.S Mata Hari nici măcar nu cunoştea dansul oriental sau mistic…..doar avea talent actorices şi era dispusă să facă chestii pe care, la acea vreme, le făceau prea puţine femei, gen să se dezbrace în public şi să simuleze un orgasm pe scenă, astăzi este banal ce făcea ea dar a rămas la fel de grotesc….artă sau neartă 🙂

P.S P.S ambele femei au făcut destule compromisuri dar fiecare a avut un scop, iar una a ales să nu se compromită

P.S P.S P.S Aveţi cele două fotografii ale celor două femei, doar că eu la copertă n-am putut să pun decât una 🙂 că avea uniformă şi bărbia foarte strategic elevată 🙂