Stãteam la semafor într-un Bucureşti pierdut sub cãldura umedã a unei zile de vineri. Radioul blanã, „Working class hero”. Contemplam adânc mesajului lui Lennon. Fumul evada elegant printre vorbe pe care nu aveam cui sã le spun. Cum stãteam eu aşa, ruptã de realitatea noxelor bucureştene, fãrã avertisment, mã trezesc în poalã cu o hârtie albã împãturitã. Wtf? Cineva se plimba printre maşinile înşirate la semafor şi arunca cu foi albe. Wtf? Mã uit, deschid foaia, vãd un brãduleț parfumat şi un mesaj capsat: „Fica mea are un handicap grav. Dãcã cumperi acest brãduț mã ajuți sã o îngrijesc”. Mdea, sar de faza cu „fica” şi mã uit la „tatãl” care face ture printre maşini. Un val de nervi mã prinde şi sesizez ce tare mã deranjeazã gestul. Îmi simt spațiul privat invadat în acelaşi timp în care sesize cum literele negre de pe foaie se joacã subtil cu vinovãțiile mele. Vreau sã arunc acel gunoi afarã din maşinã aşa mult mã deranja nu o fac, aştept. Nu doar gestul era nesimțit dar şi cererea apela la sentimente de vinovãție. „Tatãl” revine îi dau în tãcere foaia înapoi. Se uitã la mine şi parcã mã simte:
-Hai doamnã, ce nu ai 10 lei? Nu e pomanã cã-ți dau brãduțul pentru maşinã, nu mai pute a țigãri.

Subtil nu? Se pare cã nu e nevoie de multã şcoalã sã te prinzi cum funcționeazã manipulãrile. Pentru faza asta merita 10 lei. Nu i-am dat dar am simțit nevoia sã-l taxez. Zâmbesc, mã uit pe sub ochelari şi îi arunc un rahat de clişeu lingvistc.
-Pentru gestul tãu nu ți-aş da nici dacã aş avea şi cã fapt divers pe brãduțul din maşinã am dat 5 lei nu 10! Pornesc motorul, în retrovizoare vãd cum dintr-un bolid alb imaculat cineva întinde o hârtie de 50 de lei. Uuu, ce tare!

Tot drumul am analizat episodul. Mdea, ce sã faci o orã pe o autostradã fãrã cafenele? Stai şi vezi ce te-a opãrit. Era faptul cã îmi invadase atât spațiul fizic cât şi cel psihic? Era faptul cã omul se complãcea într-o situație de lene acutã? Era faptul cã omul se hrãnea din vinovãțiile altora? Era faptul cã se folosea de o poveste dramaticã? Era faptul cã primise la schimb o spovedanie în chipul lui Vlaicu? Era faptul cã probabil nu ştia cine e Vlaicu? Dacã chiar avea o fatã bolnavã doar atât era capibil sã facã? Ce mã enerva?

Lennon buşea în boxe şi pleda la imaginație. Eu, neavând cu cine sã mã cert mã rãțoiesc la un Lennon imaginar. „Auzi boss tu sigur fumai ceva nasol când ai scris asta! Cum naiba mã sã vadã oamenii nişte lucruri dacã nu percep mãcar ideea de faptã vs repercursiune? Clar erai fumat. Ãştia nu vor prietene, nu cã nu pot nu vor. E a dracu pielea pe ei şi atunci mãcar la nivel rațional trebuie sã-i sperii cu un iad şi sã îi ademeneşti cu un Rai. Condiționarea boss, fãrã condiție omul preferã animalul din el. Uitã-te la necrofagul de la semafor! Bine tu nu ai cum cã gen eşti oale şi ulcele, dar presupunem cã poți sã te uiți cum necrofagul cautã sã se hrãneascã din tot felul de mortãciuni ce zac putrezind în oameni. Ãla barem nu ştie multe, face ce face din instinct de supraviețurie dar boss şi pe trepte mai înalte gãseşti acelaşi comportamet, iar ãia boss, ãia ştiu exact ce fac. Cunosc raportul moral/imoral, cunosc ideea de cauzã/efect şi ştiu exact ce fac. Pentru ãia zeu e banu’ şi lui se închinã graţios. Necrofagul de la semafor are mãcar scuza ignoranței şi a senzației de foame ce-i macinã mațele. Ãla mãcar spune despre un handicap la alții trebuie sã sesizezi tu handicapul şi alienarea. Deci boss, scuteşte-mã cu faza de #noreligion cã e un ideal tâmpit. Recompensã şi pedeapsã prietene cã retardul emoțional nu se trateazã altfel. O vai, ai spus-o pe aia cu „fãrã bani” ! Tu chiar fumai ceva nasol. Pãi fãrã bani ãştia devin canibali prietene! Recompensã, e nevoie de ea prietene. Mda, nu mã judeca, mai judec şi eu, comportamente, idei, iluzii judecata oamenilor o las în seama altora. Îmi imaginez cã ai dreptate dar am ajuns sã nu mai cred în iluzii utopice, poate şi pentru cã nu fumez ceva mai tare, cine ştie ?”

Mai zice bãiatul acolo nişte lucruri iar eu mã frustrez suficient cât sã dau înapoi la „Working class hero”. Oh da, aici le zici bine my friend „Keep you doped with religion, and sex, and T.V. And you think you’re so clever and classless and free. But you’re still fucking peasants as far as I can see”

Photo Credit: Marcel Horneț