Înainte să purcedem printre literele acestui articol vreau să înţelegeţi că: acest articol nu aduce în vedere idei SF despre conspiraţii sau spălari masive de creieraşe (conspiraţia presupune că cineva are cunoştinţă de anumite efecte nocive şi totuşi nu face nimic , din contră se foloseşte de acea cunoştere pentru a dobâdi ceva….ori eu nu pot demonstra asta, lol)  dar vorbim despre manipularea creierului prin stimuli. Acest articol nu are în vedere discreditarea ideilor capitaliste şi nici blamarea celor care petrec excesiv prin cluburi, dar vom discuta despre cât de uşor putem deveni victime, nu doar victimele unora care vor să adauge zerouri contului din bancă ci şi victimele propiilor comportamente. Aşadar să purcedem cu textul educativ 🙂 încerând să vă daţi seama că un om care trece prin anumite procese induse de stimuli puternici nu trebuie să arate ca un zombie sau ca un robot care răspunde la comenzi precise 🙂 . Aaaa şi să nu uit, încearcă să înţelegi că nu toate stările pozitive sunt şi benefice la fel cum nici toate stările de nasoale sunt rele aşa cum sugerează toate nebunele schizoide pe on-line! Gândeşte asta, un alcoolic care duce paharul la gură are o stare de bine sau reversul medaliei dacă eşti pe bloc şi ai o stare de frică e ok şi e normal. Dacă râzi la o înmormântare este anormal dar divagăm 🙂

Cum vă spuneam în articolul de ieri, am ajuns la mare cu fetele, în mini tabără. Ne-am plimbat, am discutat, am mâncat, am stat la plajă, ne-am distrat într-un parc acvatic, am febră musculară şi la degete BTW 🙂 , ne-am testat curajul prin tot felul de chestii în parcul de distracţii şi cu toate acestea, inevitabilul s-a produs: „Toma, vrem în club!”. Toma urăşte clubul, din variate motive pe care le veţi înţelege imediat. M-am cotit, m-am pitit în spatele unor scuze, am divagat de la subiect….nimic: „Toma vrem în club!”. Toma, a tot adus zeci de mii de argumente dar fără folos aşa că, am cedat. Am trasat regulile de bază, am stabilit scopul şi durata vizitei şi am intrat în cel mai mare club de pe litoral. Cu cât clubul este mai mare, cu atât efectul este mai puternic. Mai mult capital mai bună tehnologie, mai „fiţă” decorată baia, mai sexy animatorii/animatoarle, mai multă rezonanţă la public.

Am mai fost în cluburi, le detest, iar asta nu are legătură cu vârsta. Îmi plac petrecerile, îmi place să mă distrez, ador muzica şi nici dansatul desculţă pe ring nu îmi este străin. Cu toate acestea urăsc cluburile! Nu mi-au plăcut nici când eram mai mică chiar dacă discotecile din acea perioadă nu se pot compara cu ce există astăzi. Tehnologia folosită de un club „de fiţe” sau un club mare, este fenomenlă. Boxele sunt impresionante, luminile la fel, personalul are o anumită conduită şi un deresscode specific, iar toate acestea ar putea face parte dintr-o reţetă bine pusă la punct. Zgomotul, pentru că îmi pare rău să vă spun dragilor, aia chiar nu este muzică, împreună cu luminile, fumul, vibraţia, dj-ul şi minunaţii animatori au un efect absolut extraoridinar asupra creieraşului.

De când ne naştem şi până murim, interpretăm lumea prin simţuri. Auzul, vâzul, tactilul, gustul şi mirosul, cele 5 simţuri de bază ale omului. Prin ele decodificăm mediul şi apoi reacţionam la el. De foarte mult timp, oamenii de ştiinţă au dovedit cum muzica poate avea un impact benefic asupra creierului. Muzica poate reduce nivelul de stres, poate ajuta cu anxiatatea sau depresia, iar anumiţi terapeuţi o folosesc cu succes în tratarea unei palete variate de afecţiuni. Sunetul este cel care ne poate sesiza şi anumite pericole. Gândiţi-vă că mergeţi pe stradă şi auziţi un cloxon strident sau lătratul unui câine. Acum gândiţi-vă cum reacţionează corpul vostru. Cum se încordează, cum transmite anumite informaţii creierului (sunt eliberaţi homoni) şi cum reacţionează. Acel tip de zgomot duce corpul într-o stare de stres, îl pregăteşte pentru o reacţie la un potenţial pericol. Acum gândiţi-vă ce se întâmplă în club când „muzica” duduie în boxe. Reacţia organismului este similară, creşte adrenalina. Creierul îşi mută butonul pe „on survival”. Voi sunteţi conştienţi că nu sunteţi în pericol dar el, adică creierul, nu prea. El este programat genetic de mii şi mii de ani de evoluţie să reacţioneze într-un anume fel la sunete. Aşadar, credeţi că puteţi exercita voinţă? Nu prea aveţi cum, creierul însă exercită un anumit tip de răspuns asupra voastră. Practic primiţi adrenalină indiferent de ce faceţi. Urechea umană tolerează cam 90-95 de decibeli. Ţineţi cont că o conversaţie normală se poartă la 50-60 de decibeli, într-un club zgomotul, în opinia unora care au măsurat asta, ajunge la 110-120 de decibeli. Coool nu? Există un motiv pentru care atunci când dai căştile prea tare eşti anunţat că sănătatea poate fi afectată. Yup, acei perişori mici din ureche, care ajută la propagarea sunetului, sunt afectaţi iremediabil, în timp acest fapt duce la pierderea auzului. Cu toate acestea mulţi cercetători constată apariţia unor noi forme de dependenă: dependenţa de sunete puternice. De ce? Păi simplu, nu e vorba de sunet în sine ci de efectul lui. Muzica îţi poate schimba starea şi muzica dată la maxim îţi poate obliga creierul să dea o „injecţie” de adrenalină. Coool nu? Credeai că tu îţi controlezi creierul? Nop, el te controleză pe tine, pentru că el are în spate miiiiloane de ani de evoluţie şi experienţă pe care tu, utilizatorul lui ai dobândit-o genetic.

Cum stăteam eu aşa şi mă ofticam că nu mi-am luat dopurile de urechi la mine, găsesc o canapea liberă. Mai la distanţă de ring, pentru că acolo simţeam efectiv cum îmi vibrează sunetul în piept. Senzaţia este interesantă, mai ales cănd ştii sigur că dacă îţi vibrează şi şaorma în stomac sigur îţi vibrează şi creierul. Vibraţiile alea nu-s mişto pentru cutia craniană! Pot afecta destul de nasol materia cenuşie, iar unii nenici care studiază efectul vibraţiilor asupra creierului sunt convinşi că acestea pot cauza screloză. Coool, yeeees, creieraş piftie. Nu vreau, aşa că mă mut mai la dreapta de ring şi mă bucur de canapeaua cu funcţie de masaj încorporată. Nu era canapea de fiţe ca alea de la mall unde bagi 1 leu pentru masaj. Nop, era canapea „vibraţională” activată de sunetul mult prea puternic. Cum stăteam eu aşa şi încercam să mă relaxez admirând animatorii foarte bine lucraţi la sală, btw (vă daţi seama ce anduranţă la efort au cei din trupa de dans) nu pot să-mi iau ochii de la…..ecrane, lol. Erau animatorii simpatici, dar ecranele acelea imense te hipnotizau….la propiu.

Deci am discutat despre auz şi tactil. Acum să trecem la văz. Prin văz procesăm foarte bine mediul înconjurător. Lumina este unul dintre cei mai importanţi factori de influenţă atunci când ne orientăm în spaţiu. Gândiţi-vă cum, atunci când sunt prea puţine zile cu soare, unii dintre noi manifestă stări de apatie sau chiar tristeţe. Lumina, culorile, cum reacţionaţi la anumite culori în anumite camere? Există şi terapii care folosesc culorile alături de sunete, din ce spun acei domni, pare să şi funcţioneze. Acum să ducem lumina un pic la extrem. Lumină transmisă prin ecrane ultraperformante şi laser. Lumină distribuită intens şi sacadat alături de imagini cu cranii. Coool, pe giga ecrane se sincroniza perfect mesajul ygomotului: „lose control and get low” cu un cranii şi mâini în mişcare. Sunt multe avertismente, chiar şi la tv, cu privire la folosoire unui anumit tip de lumină, astfel de lumini fiind chiar periculoase pentru cei suferinzi de epilepsie. Lumia de acest gen, poate induce anumite stări destul de interesante. De exemplu ştiaţi că atunci când apar reclame la tv sunetul şi lumnozitatea trec brusc pe alte frecvenţe? Uitaţi-vă la copii fascinaţi de reclame mai mult decât de programe în sine, veţi înţelege ce vorbesc. Pe aceste intensităţi creierul funcţionează într-un anumit fel, permţând informaţiei să „penetreze” mai uşor. Încă mai credeţi că sunteţi în controlul propiului vostru creier? Think again! Dacă nu îl educaţi voi pe el, vă gestionează el pe voi cum ştie mai bine, iar alţii îl pot „gestiona” pe el cu acordul vostru deplin 🙂 . Adică aici nu este nimic SF chiar dacă seamănă cu o şcenă de „brainwash” din faimosul roman a lui Orwell, o să vă spun despre el până îl veţi citi, lol, se numeşte influenţare şi persuasiune :))) nu manipulare, asta ce fac eu….

Până aici avem văzul, auzul, tacticlul, acum să adăugăm mirosul şi gustul. Cine a mers în club, a văzut cum iese fum din nişte chestii….să mor dacă ştiu cum le zice. Anway, cine a observat că fumul ăla miroase şi miroase mişto? E ca la fazele din mall sau MC sau KFC. Totul miroase aşa bine. Deci nu este nevoie de cine ştie ce substanţe halucinogene să vă relaxaţi acest simţ 🙂 doar de un pic de fum parfumat. Observaţi ce simplu este? Ştiaţi că prin miros ne recunoaştem prima oară mama? Sau ştiaţi că mirosul poate stimula anumite amintiri? Trecem la gust. Păi acolo nu este complicat, de la buzele partenerului de dans şi până la zahărul în execes din cocktail-uri sau energizante sau sucuri, gustul este stimulat maxim. Nici nu este nevoie de alcool, zaharul este un stimultent suficient de puternic să producă anumite reacţii chimice în creier, similare cu heroina, nu o zic eu, o spun cei care studiază ce beculeţe se aprind în creier la dependenţii de zahăr lol, ciocolată cică e mai coool decât sexul.

Aşa, să recapitulăm: zgomot care alterează percepţia, lumini care induc anumite stări creierului, vibraţii care sunt receptate până în măduva oaselor, mirosuri puternice şi plăcute gustate printre sucuri şi alte chestii cu sau fără alcool. La toată reţeta asta adăugăm un dj şi o echipă de dansatori profesionişti. În cazul meu era o dj-iţă colerică şi foarte activă care din trei vorbe mai arunca un „astăzi ne îmbătăm” (vorbesc serios) sau „bem până picăm” sau mai relaţiona cu cei din public „minuatule ce bine dansezi” sau „mă veţi face fericită dacă dansaţi totă noaptea” etc. Adică un fel de formă de autoritate, dar mai mascată. La asta mai adaăugam privarea de somn pentru că ce ratat plecă la 2 dimineaţa din club?. Tot nu arată ca o cameră unde  băieţi îmbrăcaţi în negru cu ohelari fumuri ţin captiv un individ într-un scaun cu ochii beliţi într-un ecran şi cu tot felul de ace înfipte în mâini? Nu? Păi nu, pentru că lucrurile sunt mult mai simple de atât lol. Frica este o uneală puternică dar plăcerea este o unealtă mai eficientă.

Nu vreau să vorbesc acum despre neurologie sau alte chestii teoretice care nu ţin de specializarea mea. Puteţi căuta singuri pe google: dependenţa de zgomote puternice, optogenetica, efectele luminilor de discotecă/club, efecte adverse ale zgmotului puternic, dependenţa de adrenalină, cum sunetele puternice afectează motricitatea şoferilor (deci nu trebuie să tă îmbeţi), mirosul ca tehnică de creştere a vânzărilor, vibraţiile puternice şi efectele asupra creierului, starile emoţionale şi contagiunea socială, cum afectează lipsa somnului creierul şi implicit comportamentul etc. Încă mai credeţi că sunteţi în control? Mor când vă aud: merg în club doar să dansez şi beau suc, tocmai ţi-am demonstrat că nu e nevoie de mai mult. Creierul tău este atât de bine stimulat încât nu mai ai nevoie de prea multe dar pe acel fond vulnerabil poţi consuma mai multe, mai mult sau mai puţin legal. În acea stare devi vulnerabil, cauţi să te conformezi micului „trib” cu care ai venit, iar dacă ai un „lider” inventiv, crede-mă poţi face lucruri pe care nu le-ai făcut niciodată. Oare câţi bani ai cheltuit ultima dată în club? Dacă mai aveai mai cheltuiai? Întreb şi eu 🙂

Clubul este un microclimat menit să te ţină alert şi în priză. Vezi tu, dragule cititor? Dependenţa nu o dă clubul în sine ci tot conceptul acestuia. Te ţine în alertă maximă, de aceea prin cluburi rata de violenţă este mai ridicată dar şi plăcerea, pentru că omul în starea aia ori se bate ori se fu”#. În toată formula asta adaugă instinctele primare de supravieţuire şi înmulţire, ce crezi că stimulează acele persone seminude pe şcenă lol 🙂 . Coool nu? Vezi că nici nu am adus vorba de stupefiante? Păi nici nu ai nevoie! Alcoolul şi alte droguri doar facilitează dar în astfel de condiţii, nu prea ai nevoie de ele. Este suficient să bagi energizante şi cola sau pepsi că nu facem reclamă sau orice cu zahăr, pompezi sângele mai tare de la inimoară la creier la ….şliţ apoi la buzunar şi tot aşa cu cercul vicios. Dependenţa nu este alimentată de un club anume ci de un concept aleator…..că nu pot spune bine gândit că după ziceţi că fumez eu ceva şi văd peste tot conspiraţii. Dar puneţi o întrebare: de ce dj-ul are anumite fraze cheie pe care le tot repetă? Ştiai că repetiţia e mama învăţăturii? Nu azi, nu mâine, că nu eşti ca robotul, nu trebuie să zică tanti la microfon „dă un shoot” şi tu automat să faci asta (unii fac asta dacă vă uitaţi atent în club îi veţi sesiza)  dar tanti sau nenea de la microfon pe un anumit fond bine stimulat îţi induce un anumit comportament care în timp rămâne îngheţat. Pentru cunoscători chestia este simplă: dezgheţ, schimbare, reîngheţare, dar nu intru în detalii patologice 🙂 care nu mă privesc.

Acum revenind la seara mea din filmul lui Orwell reinterpretat la nivelul societăţii reale. După aproximativ două ore am ajuns la saturaţie. Am dat stingerea. Să vedeţi buze bosumflate, ochi în podea, mutre triste, dar nu prea multe comentarii. Ştiu că high-ul este puternic şi cum să nu dansezi tu la fel de mult ca animatoarii de pe şcenă care bagă 5 ore de sală pe zi şi care mai au un pic şi se copulează pe şcenă 🙂 pentru că şi sala funcţionează tot cu muzică tare, adrenalină şi unul care urlă la tine 🙂 . Da, poate am îmbătrânit, dar eu ştiu să mă distrez volunar şi necondiţionată pentru că aşa e mai cool şi mai safe. Mai făceam excese şi da pe vremea mea mergeam şi eu în discotecă dar nici atunci nu eram mare fană iar astăzi sunt destul de rezervată. Spre deosebire de anii tinereţii mele, anii tinereţii voastre sunt dominaţi de tehnologii din ce în ce mai fine cu scopuri din ce în ce mai bine definite: să consumaţi. Nu vrea nimeni să vă omoare, nu fiţi naivi, cine ar am plăti pentru shoot-ul cu 1500% adaos 🙂 , pentru iphone-ul cu care faceţi story din club sau pentru pastilele cu care să vă vindecaţi toate excesele? Vedeţi de ce nu cred eu în conspiaţii SF cu vaccine care omoară oamenii! Muriţi, dar mai lent, adică cine vă grăbeşte 🙂 suntem produse nu doar consumatori, asta nu înţeleg mulţi. E foarte simplu să controlezi oameni, să îi ţii ocupaţi! De ce să-i extermini? Ce sens ar avea? Cine ar mai muta rotiţele mecanismului corporatist?

Vedeţi ce plictisitor este clubul pentru oameni ca mine, eu alea două ore le-am petrecut exminând tot microclimatul inclusiv pe mine. Am ajuns la concluzia că nici în adolescenţă şi în nici un caz acum nu-mi place să sar la comanda altora sau să execut comenzi precise, pentru că cel mai tare aseară m-a stresat când tanti de la microfon spunea „sus mâinile” şi totă lumea făcea asta….aşa că: MÂINILE SUS TINERE, PREDĂ-TE! Educă-te e mai complicat csf ncsf, e mai mişto să te dreseze alţii spunându-ţi că eşti coooool până eşti cooold ….

P.S clipul din club îl găsiţi pe pagina de FB #exploreeducation 🙂

P.S excesul dăunează grav sănatăţii! Adică experimentaţi, dar cu cap şi cu măsură, poate vreţi să povestiţi lucizi nepoţilor cum era în club „pe vremea voastră” sau să apucaţi să aveţi nepoţi 🙂

Cu atenţie şi băgare de seamă, Toma