Băi ştiţi cum mergeţi voi la concerte? Cum vă pregătiţi, cum vă entuziasmaţi, cum vă aranjaţi şi vă cumpăraţi bilete din timp? Cu sau fără bani desigur, că în vara asta s-au cumpărat locuri la anumite concerte prin donaţie de sânge. Ceea ce mie una mi s-a părut foarte coool, să plăteşti cu sânge pentru un bilet la concerte cu vorbe nerostite, tare! Ce să zic, nu intrăm în amânunte cu ideea de donaţie din simţ civic, dar revenind la povestea mea, că la poveşti dubiose şi horror am răspunsuri cam…..ciudate 🙂 . Cum voi vă duceţi la acele mirobolante concerte, aşa mă duc eu să-i ascult pe anumiţi oameni vorbind. Staţi mă, ştiu, sună aiurea, dar sunt mai babă, nu suport zgomotele puternice, mă panichează, lol! De exemplu, domnul Colceag a început conferinţa cu un clip pe Youtube, de unde se auzeau într-un mod armonios sunete de vioară….soooo coool! „Sunetele complexe, creează inteligenţe complexe” cam aşa a început conferinţa.

Cum voi vă scoateţi din dulap cele mai şmechere ţiune, oh well, tura asta a picat şifonierul pe mine! Cămasă, pantaloni la dungă, tocuri nici mari nici mic, pancho (aşa se scrie sper) elegant, păr, machiaj de zi, decent şi vag. Era să-mi fac şi părul coc, dar puii mei, am zis să nu exagerez 🙂 . Pur şi simplu, nu aveam cum să vin în faţa unui astfel de Om, cu blugii rupţi şi părul la 2 20 🙂 . Deci m-am chinuit maxim să şofez cu tocurile, dar a meritat efortul, mă simţeam un pic ca peştele pe uscat, but….bravo Toma, cică uneori ai stil. Până la sfârşit vă prindeţi voi care a fost faza cu ţinuta 🙂 . Am pregătit copii, am boscorodit autorităţile că mi-au dat programul peste cap, am lăsat două bucaţii copil la una bucată soacră şi m-am pregătit o zi pentru conferinţă. Pixuri, agendă, geantă mare office de fiţe să încapă tot în ea, de la laptop la agende şi cărţi de vizită. Yes, „bişnis womăn” ce tastatura mea artistică. Dacă vreau pot. Am mai luat doi puşti după fizicul meu, am plăti o intrare destul de accesibilă şi decentă (60Ron) şi m-am aşezat strategic f2f cu şcena. Miracolul a făcut să nu mai existe nimeni în faţa mea şi pe toată durata conferinţei să pot avea o minunată privelişte de „ochi în ochi”. Sooooo cooool people! M-a stresat maxim că şi după ce domnul profesor a început să vorbească, lumea se tot foia în sală. Ok, wtf people, vorbeşte un Om…..LINIŞTE!

Lângă mine s-au aşezat minunaţii mei elevi, foarte prinşi de entuziasmul meu, cam contagios ce-i drept, pe unul l-am cam pierdut pe drum că la jumătatea conferinţei nu a mai avut răbdare şi a ieşit. Avea şi ore, aşa că l-am scuzat, îl întrebaţi pe el dacă a şi ajuns la cursuri 🙂 . Cu celălat am făcut un fel de „google translate”. Voi ştiţi cum traduce google nu? Cam aşa şi eu, pentru că domnul profesor mi-a spart capul 🙂 gen rău 🙂 . A început să vorbească o altă limbă la care eu aveam doar parţial „codurile” de decriptare. Îhhh, v-am spus că-s tută. A început cu minunata piramidă a conştiinţei pe care dr. Hawkins. Ideea acolo este destul de uşor de înţeles dar este complex explicată. Mi-ar trebui cam multe litere să vă explic aşa că vă las aici link. Dacă nu înţelegeţi prea multe, e ok! Daţi Google pe „piramida lui Hawkins” găsiţi aşa mai multe informaţii. Ok, mergem mai departe. Domnul profesor a început să povestească cum şcoala şi educaţia sunt cele care pot ridica fără probleme gradul de conştiinţă Umană cam până la jumătatea pirmaidei. Suntem în direct asentiment aici. Şcoala şi sistemul de educaţie pot face asta fără probleme prin nişte chestii foarte simple: lăsaţi copiii să aibă momente de WOOOOW soooo coool! Voi le furaţi dreptul de a se bucura când descoperă chestii. Lăsaţi-i să comunice între ei, să dezabată, să colaboreze şi să se organizeze! Nu-i greu nu? Eee, cum facem asta….om vedea!

După ce a explicat minunata teorie a Conştiinţei Umane, care btw ţine cont şi de Divin, a trecut la alte chestii mai grele. Practic a pus pe slide MODELUL MATEMATIC ÎN EDUCAŢIE! Mi-a spart nasu’. Vedeam hexachisoctaedru, care practic este forma diamantului, caronul în cea mai tare formă a sa…..din ce ştiu io zic şi din ce cred că am văzut, dacă e altceva plsss luminaţi-mă, că subsemnata şi mateatica….oh well baba şi mitraliera. Aveam forma aceea în 3d, cu puncte şi linii. Cere o cifră sau un număr din public, eu cum sunt dusă la cu creierul zic un 1453. Ok, voiam să văd modelul la o scală mai mare, mi-a răspuns că programul este mai limitat la numere mai mici. Ok, eu am înţeles că este un studiu la micro. Ceea ce este soooo coool! Pentru că nu trebuie să studiezi Macro neapărat să înţelegi cum funcţionează legile. Poţi lua „clustere” micro şi le poţi analiza tiparele. Soooo coool! V-am zis că la mine a fost cum a e la voi când cântă Inna 🙂 . Mergem mai departe, am văzut exact ce fac eu pe modelul matematic. Legăturile de transmitere a informaţiilor dintr-un punct „focar” către alt punct. Dacă domnul profesor a vrut să explice altceva….oh well, eu „traduc informaţia” cu codurile din dotare. Cam pe la jumătatea conferinţei puştiul de lângă mine se amuza maxim eu îi zic „dacă mă apuc să explic aşa educaţia….oh well, shoot me!” Nu eram răutaciosă, dar se putea observa că informaţia era greu de procesat. Limbajul avea o anumită structură, mi-a luat ceva până am înţeles ce face domnul profesor şi ce face şi cum face, cooool btw 🙂 . La orice întrebare din public, spunea doar atât: mai am informaţia asta, vi-o las pe stick. Mai am asta, o pun pe stick. Ok….dooomn profesor, eu am hardul full şi are un terra 🙂 dar fie, organizatorii au spus că încarcă tot pe un drive. Practic Omul îţi spunea că nu are cum să-ţi explice în 3 vorbe ceva foarte complex, cum sunt emoţiile de exemplu. Te obliga pe tine, să descoperi informaţia. Era o chestie de voinţă! Pentru că voinţa în educaţie este prima cheie: SĂ VREI SĂ ÎNVEŢI.

După ce mi-a spart nasul cu MODELUL MATEMATIC în educaţie, a început să deschide clipuri sau desene cu şi despre creier. Că netul în liceul de prestigiu mergea ca în epoca becului, altă poveste tristă despre sistemul de educaţie de la noi. Domnul profesor s-a resemnat, pe mine mă cam stresa dar trecem peste. Când a început să explice structurile creierului şi ce face fiecare, mi-a luat pixul foc. Preda efectiv aşa repede, ca şi cum era de bun simţ să cunoşti organul care îţi direcţionează fizicul. Oh well, io tută, nu ştiam chiar ce face fiecare zonă şi rar înţeleg neurologie dacă nu are cineva răbadare să îmi explice. Deci, eu pix, foaie, foc 🙂 . A început apoi sesiunea de întrebări. Mă cunoaşteţi, mă mânca limba de 30 de minute. Aşa că, desigur prima mână de copil tâmpit a fost a mea. „Domnul profesor, eu sunt consilier în educaţie, noi avem un grup cu care dezbatem tot felul de chestii dubioase (bin n-am zis dubioase am zis filosofice, limbaj adaptat csf ncsf) şi am ajuns la o dilemă cu câţiva puşti care sunt interesaţi de dilema morală a I.A (inteligenţa artificială). Cum defininţi moralitatea?”. Ok, a început povestea despre tehnologie, despre joburi care vor dispărea despre chestii cu termene nu mai mari de 10 ani, despre „pericolele tehnologiei”. Eu cum îs mai de la ţară, ridic ca la şcoală mâna atunci când spune despre „ce vom face când nu mai aveam scopuri sau ceva de făcut?”. Bună întrebare, am ţinut să mă raportez la scenariul imaginat de Clarke în „Sfârşitul copilăriei” ( despre carte aici). Apoi am trecut mai departe.

La fiecare întrebare, poc informaţii pe stick, întrebare stick, am de studiat să-mi sară capacele zic 🙂 , domnul profesor a dat cu informaţie să ajungă pentru trei generaţii. A insistat touşi să explice rolul emoţiilor şi al afecţiunii în educaţie, al sunetelor complexe şi al fricilor depăşite. A insistat pe istoria strămoşească şi importanţa ei, iar cu privire la creier, când eu ca o mică tută am insistat cu importanţa tehnologiei, el a insistat cu natura şi artificialul. Practic a subliniat că nouă natura ne oferă informaţia sub forma unor unde sinusoidale, adică mai curbate, cel puţin eu aşa le văd, pe când apartele digitale dau informaţia rectangular, adica cu vârfuri ascuţite. Practic ne „înţeapă” creierul şi asta duce la deficitul de atenţie sau alte probleme. Domnul profesor a spus că el nu foloseşte tehnologia din plăcere, am simţit fiecare cuvânt şi mi-a venit să plâng. Undeva în mine ştiam că are dreptate. Tehnologia pentru mine este un fel de premărgător, practic dacă aveţi o anumită viziune puteţi înţelege cât de inutilă este. Comunicarea este aşa facilă, informarea la fel….bine hai să nu intrăm în chestii pe care eu nu ştiu să le explic prea bine, că mă buşeşte plânsul şi nu-i mişto. Ideea de baza este simplă, creierul uman la capacitatea sa absolută şi purificat de toate „blocajele” poate face chestii mişto. Dar, nouă ne place the easy way! „Cineva, mai devreme sau mai târziu v-a găsi o cale să trişeze” filosofam eu acum ceva timp cu un alt profesor şi Om minunat. Am încercat să argumentez fuziunea dintre Om, tehnologie şi natură, nu prea mi-a ieşit şi ştiu eu de ce. Totuşi, este drumul ales, unul pe care vrem sau nu, trebuie să-l parcurgem, aşa că trebuie să găsim căi conforme cu calea aleasă! Zic şi eu, mai face un compromis domnule profesor, vrem să ajungem în cosmos şi momentan altă cale pur energetică …….stiţi dumneavoastră mai bine!

Să vă spun că nu mi-a tăcut gura, la conferinţă am fost ca unul dintre băieţii de la sondă 🙂 Am simţit practic că trebuie să extrag informaţia. Fiecare întrebare a fost menită să-mi lumineze ignoranţa, eu întrebare, domnul profesor stick, întrebare stick, stick întrebare. Hihi, era ca şi cum faceam downlode direct din creier doar că foloseam o chestie fizică…..adică tehnologică, adică stick ul LOL. Cunoaşterea Marelui Om, era aşa vastă că nu mi-au ajuns 2 ore. Gen, cam puţin, gen prea puţin. A vorbit despre ştiinţă şi etică. Moralul este uman Etica este Divină, frumos concept. Iar mi-a spart nasul 🙂 . Dacă nu ştiai ce să ceri, pauză! Arta de a învăţa…..oh well este o artă! Învaţă să înveţi vă tot spun mereu. Cere şi vei primi……bine puţini dau aşa mult cum a dat domnul profesor şi mai puţini oferă din spirit. Dar mai vorbim noi despre astfel de concepte cu alte ocazii. Au fost mulţi în sală care s-au foit, s-au sucit şi pot recunoşte o sală în care informaţia pătrunde mai…..complicat. Limbajul nu era neapărat de specialitate, dar avea o chestie în limbaj…..greu de captat pe orice radio 🙂 . Eu, tuta de serviciu, încercam să îmi adatez „radioul” pe frecvenţa aia…..postul venea dintr-o „lume” pe care eu abia am putut să o observ fugitiv…..din când în când, atunci când Şeful vrea să mă mai înveţe ceva 🙂 . Probabil credeţi că o iau pe arătură, probabil, posibil, prefer arătura mea şi seminţele mele. Voi….treaba voastră!

Eu ştiu că pierd interesul multora când fac ceea ce fac, dar aste se petrece când ştiu exact ce caut şi ce am nevoie pentru a crea măcar un „cluster”. Faptul că îmi cereţi un anumit tip de comunicare, uneori mă doare, mă doare să văd că toţi vreţi pe tavă. Pomana îngraşă! Asta să nu uitaţi nicidată, pentru pomană, mor oameni, este o chestie foarte uşor de captat pentru variate tipologi de „radio”. Adevărurile fundamentale însă, pot fi explicate uşor. „Domnule profesor ce părere aveţi despre basme şi terapiea prin poveşti„. A zâmbit, a spus că este necesar să găsim o cale de comunicare ce poate „penetra” toate treptele de înţelegere. MODELUL MATEMATIC în educaţie, yes, nu-i decât pentru cei care chiar vor să înţeleagă nişte chestii complexe. Dar binele, estenţa binelui, „ce ţine nu-ţi place” morala…..oh well virtuţiile pot se pot introduce uşor în Fiinţa Umană şi Vie. Mema transmisă, poate fi una sănătosă. Memoria genetică impune, memoria culturală execută. Cel puţin asta înţeleg eu. „Domnule profesor ce facem cu educaţie hiiiiper pozitivă, aia care neagă răul, cea care bagă sub preş tot ce nu ne place?”. „O educăm!” . Super răspuns, basmele noastre, proverbele noastre, au multe învăţături în spate. Estenţe existenţiale, sensuri mai mult sau mai puţin ascunse, de ce să renunţăm la lup sau la capra psihopată 🙂 uneori chiar este nevoie să „execuţi” răul din rădăcină, nu doar ca formă de răzbunare ci ca formă de prevenţie 🙂 .

La finalul conferinţei, am ajuns pe frecvenţe similare, ce-i drept cu mine e mai complicat să mă tot urc şi să mă tot cobor, în grosier…..curierul să spunem că funcţionează, doar că mai oboseşte. Atunci cineva întreabă cum sau cine validează profesorii, nu prea s-a auzit întrebarea timidă. Mă ia gura pe dinainte şi zic „elevii” nu am văzut decât o privire subtilă a domnului profesor, care sincer nu ştiu dacă mi-a fost sau nu adresată. Dar s-a uitat la acea doamnă şi i-a citi un mesajul unei eleve în care eleva trimitea câteva litere înalte. Spunea cum efectiv simte că i se deschide conştiinţa, că se află în nişte locuri foarte încărcate…..că îi mulţumeşte Marelui Om. „Elevii te hrănesc„. Ei sunt cei care ne hrănesc, dar asta depinde cum îi hrăniţi şi voi pe ei. Copiii, dacă uită de părinţi, elevii care nu fac nimic cu viaţa lor…..responsabilitatea revine primului emiţător. Cum îi creşti aşa îi ai. „Nu voi deveni pedagog, dar îţi promit că voi schimba lumea” asta mi-a scris mie aseară un elev şi din asta mă „hrănesc” şi eu pentru că ştiu cât de mult se luptă să se schimbe pe el. „Cum schimbăm educaţia?” întreabă altcineva….iar vorbeşte gura fără mine „ne schimbăm fundamental pe noi!”. Asta a răspuns şi domnul profesor, iar la mine în cap se desfăşura modelul minunat, focar cu focar, „ţeavă” cu „ţeavă” se schimba şi se „infecta” cu noul model de gândire. Se integra şi transforma structura Marelui Creier 🙂 . Deci, pardon cu limbajul…..

Conferinţa s-a terminat dar nu înainte de două întrebări. „Ce profesor să caut copilului meu?”. „Dacă găseşti o profesoră căpiată, cu un pantof de un fel unul de un fel, o profesoră ciufulită şi pe altă lume….acolo să îţi duci copilul! Evită profesorii care pun şi băncile la dungă, care ţin prea mult la imagine şi vopseaua de păr, la firma costumului sau la praful de pe pantofi”. M-am uitat la mine cum eram îmbrăcată…..bine domnule profesor m-am chinuit două ore să arat decent şi dumenavoastră îmi daţi cu firma în cap. Data viitoare vin în blugii mei rupţi şi cu părul la 2 20 🙂 să vedeţi dacă vă place aşa de mine 🙂 elevilor mei le place maxim să fiu sinceră. „Mergi în lumea lor” a fost cel mai simplu răspuns la „rolul consilierului în educaţie”. Nu mi-am permis să plâng că mi-ar fi curs rimelul şi era dubios 🙂 plus că nasolia aia intră în ochi şi ustură.

La final, o doamnă se apropie şi-mi schimbă efectiv lumea „am vrut să-ţi strâng mâna…..ne cunaoştem de pe FB, apreciez ce faci!„. Mi-a picat faţa, deci nu ştiţi ce emoţii m-au luat la stomac, „oooo vai”, cineva înţelege ce fac şi ce spun şi nu mă judecă şi chiar îi place. Am identificat greu figura doamnei psihoterapeut şi mi-am cerut scuze. Nu mi-a spus decât că îmi mulţumeşte….m-a buşit iar plânsul,,,, rimelul meu….oh well tot m-au înţepat ochii. Practic oamenii te „hrănesc” şi mie îmi era foame…..o foame de lupoaică ce are nu doar acasă pui 🙂 …..asta şi inabilitatea mea de a primi laude şi-au spus cuvântul. Eu sunt obişnuită cu înfometarea şi biciul pe spate…..să dai de astfel de oameni…..te panichezi un pic 🙂 . M-am dus şi am tăiat rândul care aştepta să vorbească cu domnul profesor, yes sunt o văcuţă încălţată exact cum îmi spune puştiul în articolul de aici. Mi-am cerut scuze şi le-am spus….”vreau doar să-i strâng mâna şi să-i mulţumesc unu Mare Om„. S-au uitat un pic ciudat dar eu am aşa un fel să spun lucurile că e greu să mă refuzi 🙂 . M-am apropiat, i-am mulţumit că a venit şi mi-a spus doar atât „Faţă de data trecută, am simţit o creştere la nivel de Conştiinţă locală!!„. Bravo domnule profesor, păi ce noi ce aveam…..se poate oriunde e doar nevoie de voinţă şi de abordări…..mai dubioase, n-am ştiut că mai fusese în #ploiestiblackholecity 🙂 „Suntem damnaţi să evoluăm!” în mod cert, doar că vă spun un lucru mai din altă perspectivă: „naşterile sunt dureroase…..al naibii de durerose, Viaţa cere sacrificii să vină aici…..”

Vă iubesc maxim domnule profesor şi mulţumesc că ne-aţi vizitat! Abia aştept să vă mai iau la puricat „radioul” şi îmi cer scuze dacă v-am obosit, ştiu că elevii ca mine sunt mai…..căpiaţi 🙂

Cu drag Toma Ana-Maria Luminiţa, Specialist şi Consilier în Educaţie

P.S „Profesorul adevărat învaţă de la oricine, inclusiv de la elevii săi, este smerit şi recunoaşte în faţa elevilor când o informaţie îi este necunoscută…..învaţă cu drag alături de elevii săi. Construieşte ora pe înţelesul şi interesul lor, foloseşte tehnologia cu cap şi cu scop„. Adaug eu aici nu interzice tehnologia şi nu se lasă controlat de aceasta, nu uită valoarea cărţilor şi importanţa oamenilor, inspiră fiecare suflet pe care îl întâlneşte şi sădeşte „arbori liberi” nu bonsai făcuţi pe tipare de sârmă…….asta înseamnă să ai stil! Asta înseamă că ceea ce faci tu poate fi doar imitat dar nu duplicat…..spiritul fiecăruia este unic şi are un drum anume…..daţi drumul sârmelor şi găsiţi-vă propriul stil, părinţi, profesori, pedagogi…..Oameni!

P.S A curs cu inspiraţie maximă săptămâna asta aşa că mulţumesc! diseară la târgul multi-cultural să mai sciem ceva zic 🙂

Photo „Mari aşteptări” lol n-am putut să mă abţin la unii e 1 decembrie zi de zi, credit Paolo Mercaldi ….un puşti