Ostenită, intru pe uşă aruncând bagajele care pe unde se nimereau să găsesască un loc în spaţiu. Eram leşinată de oboseală, condusesem mai bine de 4 ore, pentru că da, A2 pentru că da, centura Bucureşti, pentru că da, trafic cu 5km/h. În fine, abia m-am întors din scurta/lunga ieşeală de pe litoralul românesc, care era aproape pustiu în mijlocul sezonului….gen găseai parcare în Mamaia la ora 8 seara într-o sâmbătă. Mă simţeam ca un pui fript în exces pe jarul din faţa mall-ului când începe să-mi bâzâie telefonul.

Bâz, bâz, bâz, bââââz ” fmm de telefon, mai bine te lăsam descărcat până mâine” îmi fuge pasager un gând. Mă hotrăsc totuşi să nu mă apropii de ecran prea curând. Chiar nu voiam să-mi distrug zenu’. Mai arunc trei rufe în maşina de spălat, mai schimb câteva vorbe, mai mă ameţesc un pic prin casă gândindu-mă că trebuie să scriu următorul articol până joi când mă gândesc să ridic iar ancora. Cum mă gândeam eu la minunatul meu articol despre Plaja Vadu şi la minunatele mele poze, care numai Şefu ştie cum au ieşit atât de minunate, telefonul parcă înebunise lângă priză. Again, BÂÂÂZZZZ, BÂÂÂZ „fmm de telefon!” . Mă apropii de el. Cum era aşezat neglijent pe jos lângă priză, mă gândeam sadic dacă ar rezista călcâiului meu. Nu m-am încumetat totuşisă aflu. Ridic cu multă lene ecranul şi încep să citesc. Ăla a dat Like chestia aia, x zice ailaltă, y ţi-a dat un mesaj, z vrea nu ştiu ce.

Cât citeam eu fascinată de câte se puteau petrece în 2 ore pe on-line primesc un SMS. Da jur, un SMS. Mă uit citesc numele şi deschid curioasă:

„Hey yo, ce faci? Eşti în oraş sau încă în vacanţă?”

HAHA nici n-am ajuns bine şi oamenii vor ieşeală. Îi răspund, încă gândindu-mă dacă sunt sau nu capabilă să ies, a ghicit toată lumea, la o limonadă 🙂 Dacă spun la ce ieşim noi adulţii citesc minorii şi ei nu aud din altă parte decât de la mine de pe blog de zeama din hamei. Nici nu e a treia cea mai cunoscută băutură din lume după apă şi ceai. Dar în fine, să spunem că e limonadă, doar aşa de amorul artei 🙂

„Abia am ajuns dude 🙂 ”

„Eşti liberă poimâine? I kinda need to ask u a favor” da mă, aşa vorbim toţi în texte fmm de limbaj în privat nu scrieţi nici 5% cum e dezirabil :)))

„Joi plec but pls do tell” mă gândesc că poate cine ştie găsim o soluţie

„Pfff, voiam să te întreb dacă mă poţi duce cu maşina la Otopeni, trebuie să fiu acolo până la 13:30”

Creieraşul meu face nişte analize rapide, trasează nişte ipoteze: vacanţă nu, lovele nu, unde mama lui pleacă? Apoi îi răspund:

„Sooory la ora aia sunt deja plecată” am uitat să-i spun că mă săturasem să tot duc oamenii la aeroport. Cunsoc drumul ăla ca în palmă şi îmi e tare drag de el….nooot. El reveine cu SMS (da mă, noi mai dăm şi din astea că suntem de modă veche şi sunt incluse în abonament)

„Eu mă tirez în Anglia :)))”

Şi tu Brutus…fuge iar un gând de data asta prin suflet

„Ce rahat faci acolo?”

„Caut de muncă!”

„Baftă dude, fmm de ţară!”

„Eh, asta e. Trebuie să munces că na, i’m broke ass şi vreau să strâng bani pentru un curs de marketing, gen 7000 de lei plus să trimit acasă pentru bunică-mea” să îi spun acum că mă lovea plânsul? Nu mă, nu mă lovea că io-s de gheaţă şi la din astea deja am prins imunitate. Bine, nu imunitate, un gen de anestezic frate cu morfina 🙁 .

Las trei minute telefonul şi încep să cobor toţi sfinţii din calendar să-mi ţină companie. Mă apucă efectiv spumele.Tipul ăsta este unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care îi cunosc, iar aici nu mă refer doar la gândirea lui abstractă ci şi la vasta sa cultură. Este unul dintre acei oameni care te face să te simţi al naibii de cretin în preajma sa. Hai, nu te umfla în pene ştiu că citeşti şi chiar dacă nu recunosc, uneori nu am nici cea mai vagă idee despre ce vorbeşti 🙂 . Pe lângă asta are un incredibil simţ al umorului chiar intimidant aş spune dacă nu ai abilitatea să răspunzi repede şi la obiect. Faptul că la o …. limonadă 🙂 m-a rugat să-i dau un test din ăla de carieră nu m-a uimit. Mulţi au curiozitatea asta (pentru că da, România şi pentru că da în şcolă nu-ţi zice nimeni ce vrei să te faci când vei fi mare), punctajul lui s-a poziţionat în cei doar 3% pentru un anumit tip de personalitate şi m-a cam lăsat mască. Ce-i drept el chiar arată ca un filosof nebun, excentric, plin de umor şi sarcasm. Adică creierii lui conţin mai mult sarcasm decât conţine un anumit domn alcool la Cotroceni (ţi-am zis băi că mie nu-mi ies glumele politice şi da iete că am pus o paranteze scrue you).

Încerc să par amuzantă dar indiferent cât de tare mă strduiesc nu-mi iese. Să mă bată mama dacă-mi iese. Pur şi simplu nu mai pot să mă uit la voi cum plecaţi. Nu-i corect fmm de ţară, de fapt ţara nu are nimic. Ţara asta e minunată, are doar nişte cretini ahtiaţi după putere în frunte, nu le-ar mai putrezii oasele (vorba lu’ unu’ mai bătrân şi mai rodat). Ţara asta e mişto şi ar fii şi mai mişto dacă oameni ca amicul meu ar rămâne aici. Înghit găluşca şi îi scriu:

„AMC îmi doresc un milion de coco să-i împart la tot poporul, dude call and text!” bine nu chiar la tot poporul că nu cred că merită toţi. Sunt însă unii care merită. Nu înjur public politicienii dar dacă e unul mai destupat care citeşte asta şi poate mai e şi pe la educaţie să te întreb ceva: DE CE MM TRE’ SĂ PLĂTIM PENTRU CURSURI DECENTE? Adică tu chiar eşti bou/vacă (nu este obligatoriu să răspunzi). Nu ştii că ceea ce primim noi prin şcoli este depăşti gen cu 30 de ani? Tu (#¤%&/()==)(/&%¤#) aici e cu cenzurat dar te prinzi tu că doar daia tu stai în cur pe scaun şi eu stau cu ochii beliţi în tastatură la 23:34 seara. Tu prietene, nu ştii că sunt oameni prin ţara asta care termină o facultate şi au pretenţii un pic mai mari decât vânzător la MC? Sau mai sunt ăia care chiar vor să înveţe ceva prin universităţi mai ales că plătesc taxte de-i găseşte benga. În fine, să fie de capul tău acolo şi pentru tine şi pentru toată familia ta şi pentru toţi predecesorii tăi care au făcut fix nimic. Pentru toţi ăia care sunteţi pe acolo şi vă uitaţi cum ne cresc copii aproape singuri, vă uitaţi cum ne luam bojdeuca în spate şi ne arde sufletul după o sarma şi-o ciorbă şi v-aş mai zice, dar să fie la voi acolo cu tot ce se cuvine plus bonus bom/nbonele roz pe desertul din grâu al românului.

Amicul meu revine cu un text cât eu încă desfăşuram un adevărat spectacol de TIR cu vorbe, că armă mie nu mi-ar da mie nici un om întreg la creieri dar nu se ştie pe la noi de ce băait bun şi serviabil dai.

„Yup merci. Nu ştiu când mă întorc. Oportunităţile sunt mult mai multe şi cine ştie poate îmi voi valorifica vreun talent din care să câştig mai mult”

În mod cert my friend, ai o inteligenţă peste medie, umorul tău chiar este britanc as hell, gândirea abstractă şi capacitatea ta de asociere te vor scote din multe bs-uri. Şi acolo oamenii sunt cam ciudaţi, dar măcar aia nu sunt aşa încuiaţi ca aici. Am auzit de la alţii că e mişto în Londra şi se câştigă bine, engleza ta este impecabilă probabil vei găsi un job destul de repede, am auzit că pe acolo la MC se câştigă part-time şi 2000 de lire pe lună dar sunt convinsă că poţi mult mai mult de atât. Îţi admir curajul dar undeva mă doare sufletul să vă văd aşa pe toţi plecând. La finalul conversaţiei noastre ţi-am promis că voi scrie un articol despre asta, unul plin cu draci şi nervi, deci nu o voi da în sentimentalisme. Am înjurat şi politicienii doar să vezi că şi eu pot. Eşti unul dintre cei mai mişto oameni pe care îi cunosc şi poate cel mai comic. Pe tine, dragul meu te pup din mers, iar ca să fiu sinceră nici dacă eram acasă nu ştiu dacă te-aş fi dus la aeroport…..chiar urăsc drumul ăla :(.

P.S pe final îţi spun că acest text a fost doar pentru tine să prinzi curaj şi aripi să te apuci să scrii mai des pe blog la tine sau de ce nu, să faci un blog nou despre experienţa de acolo

P.S.P.S gen acolo …..limonada e sumpă şi gagicile au voie să o consume până cad pe stradă, nu te pune la mintea lor că am cunoscut câteva care băgau sub masă şi un elefant 🙂

PS.PS.PS dragii mei pedanţi la ora asta dar nu numai, nu am chef să scriu nici corect nici etic nici moral nici gramatical mă %¤#” pe ea de exprimarea academică. În câţiva ani gramatica voastră o să fie cea mai mică grijă a tuturor celor capabili şi hotărâţi să-şi ia destinul în piept. Vă daţi seama cât v-a conta exprimarea corectă în limba română pentru amicul meu cu inteligenţă peste medie student la Litere? Ăla e cel mai tare skill al său cu care se cărăbăneşte pe alte meleaguri fmm de sistem şi vouă de încuiaţi!!!!

Cu drag, Toma printre rânduri

GOOOD LUCK MY FRIRIEND I WILL MISS YOU 🙂 🙁

Photo: Paolo Mercaldi