Acum, hai să mai scriem şi despre educaţie pe blogul acesta că prea am luat-o pe arătură 🙂 . Mă tot minunez cum se vaită lumea că în ţara asta nu există modele. Că în ţara asta toţi care au ceva între urechi îşi fac bojdeuca şi pleacă, că în ţara asta toţi cei care rămân sunt praf….ok în mare parte aşa este, dar există şi excepţii care DEZMINT regula. Una dintre excepţii este Mihai. Bine care Mihai, că Mihai sunt mulţi? Un Mihai care timp de 7 ani a lucrat în draci şi cu spume să construiască un super star-up. Aici nu vom discuta despre brand sau despre publicitate, vom discuta doar despre Mihai, un om care pe mine mă fascinează şi cu care stau la taclale cu orele, bine vorbeşte mai mult el, dacă vă vine să credeţi 🙂 adică eu tac în 70% din timp gen :)))

Despre afacerea lui nu vă povestesc prea multe chestii, din simplul motiv că eu şi mecanismele din spatele tehnologiei….să spunem că e un fel de manual despre fizică scris în vietnameză. Revenind, Mihai şi-a construit o super echipă, a muncit în draci, i-a muncit şi pe ăia în draci, ca după şapte ani să ajungă să primească o finanţare de 1 milion de dolari. Yes, ai citit bine, omul a fost finanţat pentru proiectul său cu o gălăgie de bani. Lăsând asta pe lângă subiect, despre afacerea lui vă mai pot spune doar că este în domeniul IT şi produsele dezvoltate de ei sunt realizate să protejeze orice „divais” de ochii indiscreţi. Practic îţi protejează intimitatea. Pui drăcia aia pe telefonul tău, pe maşina ta, pe tv-ul tău şi chiar pe frigider (că da şi alea sunt deştepte vulnerabilităţi lol) şi nimeni nu poate afla unde eşti, cui telefonezi, ce mănânci ce vorbeşti chestii de genul ăsta. Eu aşa traduc ce mi-a povestit el despre produse, pentru că v-am spus, eu sunt mai tolomacă, înţeleg doar esenţialul.

Acum să vă povestesc despre Mihai şi de ce îmi place mie aşa mult să discut cu el. Ne-am cunoscut întâmplător la o întâlnire despre „bişnis” , el, care este un spaţial, la propriu 🙂 , a început să discute despre tehnologie, inovaţie, viitor, sf-uri practic. A început să vorbească şi nu s-a mai oprit. Eram fascinată de ce povestea, cum eu am imaginaţia super bogată, mă transpusesem deja în acea poveste. Dacă nu o pot trăi mă gândesc măcar să o experimentez cu mintea. Anway, la prima vedere, nu ştii cum să îl priveşti. E un tip comun, cu ochelari şi cu faţă de tocilar. Oh, yes, Mihai ai faţă de tocilar care stă toată ziua cu nasul în cărţi şi calculatoare. Ai face totuşi o greseală majoră să-l judeci prin această perspectivă. După ce s-a terminat minunata întrunire de „bişnis” mânată de o curiozitate morbidă şi încă plină de entuziasm, mi-am luat inima în dinţi şi l-am luat la întrebări. Uite aşa ne-am pus la taclale despre variate şi multe subiecte. Ce m-a fascinat? Că citise mai multe sf-uri decât mine, că la unele a putut chiar să-mi ofere o altă perspectivă. A fost una dintre cele mai mişto discuţii pe care le-am purtat în viaţa mea. Practic omul m-a fascinat din două motive: unu ştie atât de multe chestii, de la filosofie la matematică şi calculatoare, atât de multe încât atunci când vorbeşte stau şi mă întreb „unde mama mă-sii a intrat atât de multă informaţie” şi doi pentru că atunci când vorbeşte, nu te face să te simţi prost. Gen, eu ştiu că-s proastă 🙂 , dar niciodată nu m-a făcut să mă simt inferioară, ba dimpotrivă, a stat cu mine pe nişte topicuri ore să-mi explice nişte lucruri.

Cel mai mişto lucru când vine vorba despre personalitatea lui Mihai, e chestia că vrea să împartă. Nu bani, nu averi nu pomeni, ci cunoaştere. Nu cred că este om sau antreprenor care să fi apelat la el şi căruia să nu-i fi dat măcar un sfat sau o concluzie din experienţa sa. V-am spus asta să puteţi înţelege de ce astfel de oameni sunt cu adevărat speciali. Pentru că dau şi dau cu multă pasiune tot ce pot şi tot ce le prisoseşte, pe lângă cunoaştere aceşti omeni inspiră. Te fac să visezi şi să crezi într-o lume mai bună, fără să pierzi simţul realităţii. Este un visător logic, asta să puteţi înţelege pardoxul 🙂 care şi-a luat la rândul său minunate modele de viaţă sau „bişnis”, dar despre ele îl întrebaţi pe el. Probabil despre proiectele lui vom auzii şi în viitor, cele mai interesante sunt cele care privesc comunitatea, dar nici despre acestea nu ştiu să vă dau multe detalii, pentru că Mihai este un om discret, care face înainte să se laude cu visuri la cheie. Totuşi dacă aveţi ocazia să-l vedeţi prin oraş, trageţi omul de mânecă, aparent nu este sociabil 🙂 ce IT-st este, dar vă spun că răspunde cu drag oamenilor din jurul său, chiar dacă un om ca mine ştiu că devine obositor 🙂 . Îmi cer scuze dude, dar eşti o enciclopedie umblătoare, un fel de google uman, nu pot să mă abţin 🙂 pentru că spre deosebire de google tu poţi lega idei, concepte şi poţi vedea perspective foarte complexe ale Universului ce ne înconjoară.

Când ai şansa să discuţi cu el, să ai lângă tine foaie şi pix, pentru că îţi dă atât de multă informaţie pe secundă, să nu ratezi ceva zic. Mie una îmi place să vorbesc cu el, pentru că am foarte rar momente în care cineva îmi poate capta focusul aşa bine şi mai rare sunt momentele în care eu ascult. Yes, Mihai este unul dintre acei oameni care emană o fabuloasă formă de respect şi te inspiră să faci mai multe, fără să te simţi inferior pe lângă el. Prin preajma lui mă simt ca în basmul cu „Răţuşca cea urâtă”, eu sunt însă cu picoarele prinse în gheaţă şi mă văd o raţă bleagă sau mă rog o gâscă, iar el şi cei ca el zboară şi explorează lumea. Uneori sunt invidioasă pe ambiţia lui, pe cât puterea lui de a crede şi a visa. Omul a muncit mulţi ani, iar faptul că renunţi să mănânci doar să ai bani să ajungi în nu ştiu ce loc este o chestie. Nu ştiu câţi dintre noi putem face asta. Oare câţi dintre noi pot crede cu aşa putere în ceea ce fac? El a crezut, acum s-a convis că poate şi ce să vezi? Este de la Ploieşti. Adică, dintr-un oraş mic undeva la marginea civilizaţiei. De aici, el a putut creea, a putut înţelege şi de aici, cu toate uneletele de care a dispus, practic al său mirobolant creier şi un pc, a atins culmi pe care puţini români le ating.

Astfel de oameni îi poţi lua drept model sau le poţi găsi rapid defecte, pentru că a ajunge unde este el acum presupune multe. Tendinţele de „dependenţă de muncă” sunt evidente. Nu vede stânga, nu vedea dreapta, chiar dacă a fost de multe ori subestimat. Sunt convinsă că a simţit cum era privit acum ceva timp când vorbea, dar mai ştiu şi că l-a durut la bască sau poate l-a durut dar nu a luat-o personal. A dovedit ce poate fără să se agite să dea explicaţii unor mediocrii care nu au abilitatea de previziune sau inovaţie. L-am întrebat acum ceva vreme cum se relaxează, mi-a spus că ascultă muzică clasică şi se plimbă în pădure, dar chestia care îl relaxează cel mai tare este să dea drumul la „Stăpânul inelelor” transpunându-se în acea minunată lume de basm. Vedeţi voi? Aşa visează aceşti oameni, aşa simt ei lumea, dintr-o altă lume. Universul lor interior este probabil atât de vast încât nu ai putea să-l cuprinzi într-o singură viaţă şi spre desosebire de alte genii, acest tip de genii nu suferă de complexele ratatului. Pentru ei, eşecul nu există. Au un fel de impuls sălbatic care îi ţine acolo, cam ca în basmul cu Răţuşca cea urâtă. Nu contează câţi pumini îţi iei în freză, nu contează că mori de foame, nu contează că eşti vânat de cei lipsiţi de scrupule, nu contează că ai picioarele în gheaţă, contează să nu te opreşti.

Acestea sunt minunatele poveşti de care eu mă „lovesc”, aceştia sunt oamenii pe care eu îi admir şi cu care aleg să mă compar, mai sunt multe de spus dar un text pe blog e cam puţin să vă pot explica eu cum funcţionează aceşti vizionari. Vă mai spun doar că în preajma unor astfel de oameni poţi înţelege că şi tu în dreptul tău poţi schimba lumea, e nevoie însă să fii suficient de nebun să crezi asta, iar ei îţi arată cum să foloseşti acea nebunie 🙂

Să aveţi o zi minunată dragilor

Cu drag o raţă ciufulită 🙂