Am fost la „Blog întâlnire” ! Yeeey! Super! Genial! Entuziasmul era mare, dar, ca la fiecare eveniment nu mă pot abţine să vorbesc. Până la final, am avut deja eticheta plasată strategic : „aia cu gura mare”. Mişto etichetă! O port de mulţi ani, uneori mai îmi deranjează gulerul dar csf, ncsf! Spre deosebire de alţii mi-o asum!

După o zi lungă şi o săptămână şi mai lungă, eram destul de obosită, dar ce mai conta, un puşti făcuse un eveniment în zona lui de interes (care nu avea legătura cu şcoala), profesional eram curioasă.

Acum să vedem ce ar trebui să scriu despre eveniment, chipurile ar trebui să iau la rând fiecare persoană care a fost prezentă în locaţie. Cam aşa se face după orice eveniment. Scriem liste şi vorbim despre locaţie. Eu am memoria scurtă, sunt mai bătrână. Pentru că nu îmi aduc aminte toate numele prefer să nu menţionez decât organizatorul, adică minunatul puşti: Bogdan Dinu (pe care o să-l trag de urechi dar mai târziu).

În fine, evenimentul a început cu prezentările de rigoare, cine eşti ce faci şi de ce scrii. Imediat am conştientizat că eram împărţiţi: agenţi de publicitate, jurnalişti şi scriitori pasionaţi. Vă las pe voi să deduceţi şi să plasaţi pe vârste care unde se încadrează. După prima clasare, am mers la următoarea. Aia în care se vorbeşte mult, unii îţi bagă pe gât propia opinie (eu pe aici mă încadrez) iar alţii stau în banca lor şi ascultă pasiv.

Am discutat până ne-am aprins în dispute mai mult sau mai puţin personale. De ce? Pentru că eu am gura mare, şi să fiu a naibii dacă pot să tac. În primul rând mulţi, din ce am înţeles eu, scriu doar pentru un segment de public, acel public care ingurgitează mondenităţi şi scandaluri cu Guţă sau Floricica Dansatoarea (căreia îi spun LMA cu această ocazie şi o rog să îmi trimită nr. de telefon, mi-am concidiat PR-ul şi am un job disponibil). Unii dintre cei care au fost prezenţi la masă, au avut puncte de vedere pertinente în acest sens, până la urmă „mai mâncăm şi noi ceva?”. Cerc vicios valabil în multe principii neaoşe şi pe care îl plasăm strategic către tineri.

Trecem mai departe, conform definiţiei de „ăla care scrie pe blog, scrie periodic”, înţeleg că la masă unii nu prea scriu pe blog. Dau repede google (că eu sunt novice în domeniu, după definiţia unui „blogăr bătrân” de la masă) şi găsesc asta (să nu mor proastă zic): „Scopul blog-urilor variază foarte mult, de la jurnale personale și până la „armele” publicitare ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diverselor companii comerciale„. Deci, cei care nu au impuls creativ sau topic nu au nici oameni care să îi plătească să scrie. Atunci ce Dumnezeu face un blogăr? Păi, după ce am stat un pic să mă gândesc, am concluzionat (eu, că eu sunt mai defectă) că un om care scrie şi mai are şi trafic ar trebui să respecte un cod etic şi deontologic, nu să se apuce să îşi pună „siglă de specialist” ca mai apoi să vândă tot felul de rahaturi (blog personal, publicitate, sau zona în care scriu toţi retarzii cu tastatură)!

Mă mănâncă undeva şi spun asta. Pentru că au fost oameni la masă care se simţeau „specialişti” am fost rapid atenţionată că „eşti agresivă şi ai nevoie de terapie!”. Mişto! Mă examinez un pic şi îmi revin ca Rocky din pumni întrebând „cine să mă trateze, tu?” . „Blogăriţa specialistă” s-a simţit mai atacată decât era cazul şi a abordat o poziţie de agresivitate pasivă. Iar îmi zic „mişto”, aştia sunt formatorii de opine (cel puţin unii dintre ei, dar despre ei voi face un articol „specializat” să le explic, nu eu că nu sunt psihiatru, să le explice un psihiatru ce rahat e patologia).

Mi-a venit apoi mâncarea, la cât de foame îmi era, nu ştiu să vă spun dacă era bună sau nu! Dar cel puţin aveam gura ocupată că frigiderul oricum era plin. Faza cu etica în scris n-a prins decât parţial. Bogdan încerca să ţină un pic în frâu discuţiile, dar încă tânăr şi în formare este complicat să le ţii piept „celor din şcoala veche”, care nu mai contenesc cu „directivele”. La masă, doar un singur autor de blog a stat, a ascultat tacticos apoi a scris un articol scurt la obiect şi fără complexe (aşa ca mine), deci dacă vrei să citeşti un articol ca la carte intra pe cojo.ro.

Să revenim la frustrările mele. Exact ca în orice alte circumstanţe, când ai prea multe categorii de vârstă la masă, ăla mai bătrân şi mai „experimentat” începe să dea din el „strategii şi tehnici şi chestii şi trebuie şi nu trebuie şi fă aşa şi nu fă aşa”. Eu, ca un „novice cuminte” stau să îi ascult agresivitatea mascată pe care mi-o confirm când citesc articolul său de la mica publicitate pe care îl scrie după eveniment. Pentru că mă omite intenţionat din poze şi precizări (nu e prima dată când ne „atacăm” în evenimente şi face apoi articole de gen) îmi permit să îi dau altă replică aici, că aşa e frumos, pe blog personal facem articole personale, bani facem din altceva.

Dacă în mod haotic încerci să mă enervezi, păi ai reuşit, iar dacă în privat ne jignim (mai mult tu că eu în general îţi vorbesc frumos, mă rog ….aproape frumos) cel puţin de faţadă ar trebui să ne respectăm că cică aşa e profesional. Spui că „educi” tinerii blogări, eu te anunţ că ce faci tu este doar o plasare de produse (pardon, oameni), tu şi alţii ca tine ar trebui să suţină dezvoltarea sferei de tineri autori de blog. Nu să îi inhibe! Nu să îi pună la zid! Nu să facă pe interesantul doar pentru că are câţiva ani în faţă. Da, am înţeles, ai experienţă! Mişto! Acum, rolul tău este să dai mai departe, nu să te ofuschezi că întâlnirea a fost organizată de un tânăr şi nu de tine. Uuuu, iar am comis-o! Pe blog personal, am spus-o pe bune! Păi din ce ştiu eu un anumit tip de blog asta face! Le spune pe bune! Iar subsemnata îşi şi asumă! Acum aştept strategic să îţi duci la îndeplinire acele ameninţări, pentru că zici că eşti bun şi mai zici că am datorii pe la tine. Din ce ştiu eu, ţi-am achitat facturile oficiale, iar acum le achit cu dobândă şi pe cele neoficiale. Că aşa e mişto, blogosfera locală să aprindă confilcte, să ne omorâm unii pe alţii doar pentru a ne dovedi influenţa.

Deci evenimentul a fost mult mai picant decât s-a scris, cel puţin aşa l-am văzut eu! Că avem bloguri, că scriem, dar eu pe aici, mai scriu şi ce văd sau ce iau personal. Revenind la organizator, singurul lucru pe care l-aş reproşa organizatorului ar fi unul banal „nu ai curaj!”. Vrei să fii lider? Dă-l jos pe ăla care şi-a luat pe semnătură ideea de lider în Ploişti (chiar dacă doar el se vede aşa). Fă evenimente cu mai mult curaj, cu probleme mai clare şi mai pertinente. Lasă pentru o perioadă ideea cretină că „dacă scrii, trebuie şă şi promovezi” sau mai grav „să nu superi audienţa”. Lasă sentimentul personal (nu face nici ca mine, că nici aşa nu-i ok) şi scrie ce vezi. Da! Mai trebuie să mâncăm şi noi ceva, dar eu una nu am apetit pentru gunoi de litera a3a ambalat frumos în staniol de ciocolată. Agresivitatea nu e ok! Dar, în anumite circumsanţe nici tolerarea! Să tolerezi în execs, înseamnă să te compromiţi! Uite aşa am ajuns noi, generaţia asta „deşteaptă” să urlăm la voi „ieşiţi în stradă”! De ce? Pentru că noi suntem o generaţie de ipocriţi, vândută pe bani mărunţi şi comercializată sub semnul frustrărilor personale. Lasă-ne pe noi! Treci la următorul nivel, caută să inovezi ca mai apoi să implementezi etica şi deontologia. Nu poţi aduce schimbări, dacă iei tot din sistemul vechi de valori! Caută să aduci lângă tine oameni cu experienţă dar care nu vor să îţi bage pe gât viziuni cu mult depăşite. Eşti un puşti talentat şi ai potenţial, poţi fi acel lider de opinie de care cei de vâsta ta au nevoie. Lasă-ne pe noi! Noi suntem o generaţie de sacrificiu, avem copii (unii) mai trebuie să şi mâncăm ceva. Fă tu grupul tău pe criterii alese de tine, poate mă bagi şi pe mine pe acolo, că din celălalt m-a dat un nene afară (că nu-i place de faţa mea) :).

Cam aşa cu evenimentul, marfă nu? O, da! A avut un final apoteotic! Am dezbătut opinii pro şi contra homosexualitate pe baza unui articol scris de un alt coleg. Adică singurul care mi-a atras atenţia în ultima lună prin virtualul din #ploiestiblackholecity. Îl găsiţi pe johncristea.ro. Pentru că n-am prea avut loc în disputa pro-contra, mi-am spus opinia pe live, aşa la mine pe FB, că mor când nu mă lasă lumea să vorbesc.

Concluzii finale nu am, mai vedem, mai citim, ne mai informăm şi lăsăm publicul să aleagă ce citeşte sau poate mai scriem şi noi fără obiectiv de campanie publicitară sau electorală. „Că cam” la asta se reduce „blogul” la noi: RECLAMĂ ŞI PUBLICITATE MASCATĂ, cu formatori de opinie „specializaţi” pe file de pseudo-carton!

Cu stimă şi rescpect: Toma Ana M.L aş zice bolgăr dar cică nu sunt :))

Photo credit: Paolo Mercalidi, un puşti

Event credit: Bogdan Dinu, un puşti