„Stau în faţa uşii, îmi ascult părinţii cum se ceartă……vocea tatei tună şi fulgeră, iar eu încerc să îmi fac curaj. Pun mâna pe clanţă… nu pot, nu pot deschide uşa asta. Când vor afla că ora 22:00 este cea mai mică problemă a lor. Dumnezeule… îmi este atât de frică, ce le voi spune?! Ce pot să fac…? ”

Adina încearcă să îşi facă mai mult curaj, dar toate sentimentele ei sunt complet răvăşite. Ascultând conversaţia părinţilor, se îngrozeşte mai mult, iar situaţia în care se află pare fară ieşire… Vocea tatălui rasună autoritar din spatele uşii încă nedeschise.

-Tu cu fita aţi înnebunit complet, vezi cât este ceasul? VEZI? Unde umblă până la ora asta? Ce crezi că face până la ora asta?

-Aş vrea să te calmezi, exagerezi, toate fetele de vârsta ei au ora de intrare în casă cu mult peste 22:00.

-Haaa, Adina nu este o fată, Adina este fata mea, plus că mă cunoaşte tot oraşul! Tu ai înnebunit? Ei îi tropăie hormonii în cap, dar tu ce ai păţit? Ce crezi că poate face la ora asta? Tu ce crezi ca fac adolescenţii la ora asta? Stau şi citesc? Mă îndoiesc, băieţilor la vârsta asta nu le arde decât de un singur lucru!!!

-Adina este o fată cuminte, nu ar face niciodată ceva atât de stupid sau iresponsabil. La 16 ani are toată viaţa înainte, te rog, vreau să am încredere în ea… încetează!

-Nuuuu, claaaaar tu ai înebunit de tot!!! Fă ceva cu fata asta! Dacă nu rezolvi tu problema, am să o rezolv eu, ai înţeles!? La vârsta asta, îşi poate rata foarte uşor viitorul, dintr-o tâmpenie copilarească! Tu înţelegi ce spun eu aici? Încetează cu toate porcăriile acestea de ultimă oră în materie de educaţie. Un adolescent nu înţelege ce se petrece! Am încredere în ea, dar nu am încredere în hormonii ei sau în ciudatul ală cu care TU, draga mea, o laşi să umble… Repet, mă cunoaşte tot oraşul!!!!

În faţa uşii gândurile adolescentei nu încetează, caută o scăpare, vrea să fugă de toate responsabilităţile, vrea să întoarcă timpul pentru măcar 3 luni, când încă era un copil responsabil şi cuminte.

„… offf tată, câtă dreptate poţi să ai! Mama avea încredere în mine, iar eu, eu am minţit-o de atâtea ori. Vreau să vă spun, dar cum să vă spun că minunata voastră fiică eminentă a ramas gravidă la 16 ani?”

Cum să vă spun că prietenul meu este un cretin căruia nu îi place să folosească prezervativul, iar eu, o cretină şi mai mare pentru că nu am luat pilule de frică să nu mă îngraş?! Cum să vă spun eu toate acestea fară să mă daţi afară din casă, fără să vă rup sufletul în mii de bucăţi? Dacă măcar pentru o secundă aţi putea să fiţi în locul meu… trebuie să deschid uşa asta groaznică, dacă nu le spun în această seară, risc ca în câteva zile să fie prea târziu.

Răsuceşte cheia în broască. Cu chipul plecat şi ochii în lacrimi îşi face curaj. Privirele acuzatoare parcă îi ard sufletul. Nu îşi găseşte prea repede cuvintele, reuşeşte cu mare greutate să îşi ridice privirea, dar vocea ei abia se aude.

– Mamă, tată…

-Tu vezi cât este ceasul? Tu unde umbli până la ora asta? Te credeam mai responsabilă de atât!

-Dar tatăăă…

-Nici un „dar”!!! În secunda asta zbori la tine în cameră, să nu te aud, să nu te văd! Două săptămâni eşti pedepsită!!!

-Dar tată… Mamăăă, te roooog!

-Tu auzi domnişoară ce vorbesc eu aici? Nu te mai uita aşa la mă-ta, de data asta eu decid!! În cameră am spus!! ACUM!

-Tată, te rog….

Palma tatălui îi atinge obrazul cu atât de multă forţă încât fata îşi pierde echilbrul pentru câteva momente. Cu capul plecat, ochii înecaţi în lacrimi şi faţa roşie, fuge în camera sa. Totul este distrus pentru ea, nimic nu mai contează, nu există scăpare, doar multă, multă durere…

Voi cum credeţi că aţi reacţiona într-o astfel de situaţie? Parinţii voştrii ce ar face?