Acum câteva zile am citit un articol care m-a pus pe gânduri. În acel articol erau prezentate abilităţile şi competenţele pe care unele dintre cele mai de prestigiu universităţi din lume le caută la potenţiali studenţi. Mă întreb sincer câte din aceste abilităţi pot fi dobândite doar mergând la şcolă în România. Să nu mai lungim vorba, vă trec în revistă aceste seturi atât de importante, în paranteză aveţi opinia mea depre cum sitemul nostru de educaţie poate sau nu poate atinge aceste obiective, apoi discutăm cum le putem îmbunătăţi.

***Harvard University – 9 abilităţi 

1.Abilitatea de a pune întrebări dificile, de a pune sub semnul îndoielii diferite presupuneri (gândirea critică, sceptică, este mai mult inhibată în sistemul nostru rigid)

2.Abilitatea de a discerne rapid informaţia utilă dintr-o masă de informaţie irelevantă ( elevii români primesc multe informaţii pe care foarte rar au ocazia să le conteste, ei nu sunt educaţi să conteste sursa sau actualitatea informaţiilor primite)

3.Abilitatea de a lucra într-o echipă fară a avea nevoie de un coordonator ( uneori în şcoli elevii pot lucra în echipe, dar din ce am vazut şi experimentat eu, nu sunt lăsaţi să lucreze de „capul lor” să îşi asume ce spun sau ce fac, de cele mai multe ori frica notelor îi demoralizează)

4.Abilitatea de a lucra eficient şi eficace singur (elevii noştri lucrează foarte bine singuri poate prea bine)

5.Abilitatea de a-i convinge pe alţii că varianta ta este varianta pe care aceştia ar trebui să o urmeze (ca la punctul 3, dacă nu sunt lasaţi să experimenteze pe cont propiu nu vor dezvolta abilităţi de lider, de argumentare faptică şi teoretică)

6.Abilitatea de a crea şi reorganiza informaţia astfel încât să rezulte noi tipare şi idei (elevii români nu au capacitatea de a vedea toată „poza” astfel de abilitate poate veni doar din studii interdisciplinare)

7.Abilitatea de a discuta idei cu scopul de a îmbunătăţi ceea ce urmează a fi pus în practică (idem punctele 3 şi 5 )

8.Abilitatea de a vedea o provocare astfel încât să genereze noi puncte de vedere şi insight-uri, abordarea unei probleme din perspectivă euristică  (idem 3,5,7)

***Princeton University – 12 abilităţi ale unui om educat

1.Abilitatea de a comunica, de a gâdi şi de a exprima cu claritate idei sau concepte ( în România se pune foarte mult accentul pe repetiţie, memorare şi nu pe corelarea informaţiilor, avem nevoie de o înţelegere interdisciplinară),

2.Abilitatea de a argumenta şi de a gândi stematic (gândirea critică, sceptică, este mai mult inhibată în sistemul nostru rigid care pune prea mult accent pe memorare )

3.Abilitatea de a abstractiza şi de a rezolva probleme (idem punctul 2)

4.Abilitatea de a gândi pe cont propiu ( elevii din România nu sunt învăţaţi să gâdească singuri să îşi asume responsbilităţi în mod constructiv, ei se feresc de eşec pentru că nu îl văd ca pe un mod de învăţare , eşecul la noi este ceva ruşinos peste care prea puţini elevi sunt învăţaţi să treacă productiv)

5.Abilitatea de a lua iniţiativă şi de a lucra pe cont propiu fara coordonator ( idem 1,2,3 )

6.Abilitatea de a lucra în echipă învătând din interacţiunile cu cei din jur ( competiţia nu este ceva negativ atâta timp cât este constructivă, însă în clasele româneşti se încurajează adevărate „războaie” de orgolii atât între elevi cât şi între profesori sau între părinţi, de aici şi incapacitatea multora de a lucra eficient în echipă)

7.Abilitatea de a judeca o problemă astfel încât să poată înţelege toate aspectele prezentate ( revenim la gândirea critică, analitcă şi sistematică susţinută de cunoştinţe teoreticce şi interdisciplinare, de ce nu vă sună cunoscut? pentru că în România ideea de interdisciplinar este ceva revoltător pentru mulţi profesori şi ceva utopic când vine vorba să fie aplicată )

8.Abilitatea de a face distincţia între ceva trivial, ceea ce este de lungă durată şi ce este trecător      (altfel spus maturitate, la noi este cam greu când în şcoală şi acasă elevii sunt doar executanţi, cum se pot ei maturiza dacă nu le dă nimeni şansa să înveţe din experienţă ?)

9.Să fie familiarizat cu diverse tipologii de gândire: cantitativă, istorică, ştiinţifică, estetică ( aici stăm bine teoretic, elevii primesc foartă multă informaţie, dar avem un dezavantaj pentru că nu ştiu să o coreleze, revenim la interdisciplinar)

10.Expertiză înaltă într-un domeniu de activitate ( cât de specializaţi pot ieşii elevii din şcola românească în condiţiile în care multă informaţie este depăşită sau mediocră?)

11.Abilitatea de a vedea conexiuni între discipline, idei şi culturi ( într-o ţară în care religia primeză în faţa unor altfel de abordari educative, de exemplu educaţie sexulă, istoria religiilor, filosofie, dezbateri, doctrine şi isorie politică, prevenţie sau informare…. cum pot înţelege elevii alte culturi sau moduri de gândire nespecifice tradiţionolismului aproape îndobitocit românesc?)

12.Abilitatea de a învăţa pe tot parcursul vieţii ( un pic amuzant având în vedere că informaţia unor manuale româneşti este depăşită, ce pretenţii să avem de la elevi, învăţarea continuuă este singurul atu al românilor)

***George Wythe University – 8 abilităţi 

1.Abilitatea de a înţelege natura umană şi de a acţiona ca atare (mai clar inteligenţa intrapersonală, arta de a te cunoaşte pe tine alaturi de inteligenţa interpersonală, capacitatea de a-i întelege pe alţii, ori la noi nu exista aşa ceva în programă, consilierii sau psihologii sunt fie doar pe foaie fie prea puţini, programele de auto-dezvoltare sunt puţine, multe fiind aduse în şcoli de anteprenori sau cabinete private)

2.Abilitatea de a identifica puncte forte şi să le transforme în obiceiuri puternice ( „cunoaşte-te pe tine însuţi” idem punctul 1)

3.Abilitatea de a stabili, menţine şi îmbunătăţi relaţii ( idem 1,2 )

4.Abilitatea de a îşi menţine viaţa în echilibru ( câţi adulţi români au abilitatea aceasta? atunci ce pretenţii avem de la elevi? elevii la noi au tendinţa de exagerare, se zbat între doua extreme, ori nu acceptă autoritatea şcolii ori învaţă fară oprire, sunt puţini elevi echilibraţi, puţini înteleg ideea de : ” mi-a plăcut şi berea şi cartea”, cum poţi explica aceste noţiuni unor elevi care învaţă de frică sau devin rebeli tot din frică, din frica de a nu fi acaparaţi de un sistem mediocru şi rigid, revenim la punctul 1 şi 2)

5.Abilitatea de a discerne între adevar şi informaţie eronată indiferent de sursa de unde îşi obţine informaţia  (elevii români primesc multe informaţii pe care foarte rar au ocazia să le conteste, ei nu sunt educaţi să conteste sursa sau actualitatea informaţiilor primite)

6.Abilitatea de a discerne între adevăr şi ceea ce este corect/etic ( etica din punctul meu de vedere se învaţă urmarind exemple, la noi sunt prea puţine atât în învăţământ cât şi în mediul social, poate aici nu este doar datoria şcolii, iar aceasta abilitate poate fi dobândită empiric prin înţelegere, raţiune sau bun-simţ )

7.Abilitatea de a fi just ( idem 5,6 )

8.Abilitatea de a se auto-actualiza ( nu avem încă în şcoli suficient personal auxiliar care să poată sprijini elevii în acest proces, iar aici sunt multe de discutat, însă implicarea directă nu îmi perimite să pot detalia o opinie mult prea caustică pentru acest articol).

Una peste alta, statul român ar trebui sa fie bun de plată, conform drepturilor omului, noi dar şi generaţiile mai tinere ar trebuii să ieşim din sistemul de educaţie GRATUITĂ  de stat cu un set de abilităţi capabile să sprijine individul în integrarea sa socială. Toate aceste abilităţi, pe care aceste universităţi pun atât de mult preţ, sunt abilităţi de care tinerii au nevoie atât ca anteprenori cât şi în calitate de angajaţi. Am înţeles sistemul este doi bani, şi atunci ce putem face? Avantajul noii ere digitale este că a scos învţământul de sub asediul formalului, vă puteţi dezvolta aceste abilităţi şi fară sistemul de stat. Sunteţi liberi să exploraţi singuri sfera educaţiei, să vă alegeţi domenii noi, interesante, de actualitate. Puteţi investi în educaţia voastră cel puţin timp. Când începeţi un proces auto-didactic încercaţi să urmăriţi câteva repere:

*Stabiliţi scopuri , obiective pe termen mediu şi lung

*Găsiţi un mentor dispus să vă sprijine când este cazul

*Mergeţi la cursuri, ateliere sau seminarii din zona voastră de interes

*Ocazional încercaţi să ieşiţi din zona de confort, mergeţi  la întâlniri, cunoşteţi oamenii sau locuri, citiţi carţi care nu au legatură cu domeniul vostru de interes

*Selectaţi bine informţia, la început puteţi solicita sprijinul altor persoane abilitate să vă îndrume

*Folosiţi cu încredere un consilier în educaţie, un psiholog sau un coach ( verificaţi înainte recomandarile lor şi testaţi-le abilitaţile – vezi şi alte articole pe aceasta temă)

*Nu evitaţi să memoraţi informaţii din diferite domenii, dar în paralel dezvoltaţi-vă şi abilităţile creative, gândirea critică, gândirea analitică şi scepticismul ( ” nu tot ce zboară se mănâncă” )

* Renunţaţi la frică, nu vă mai lăsaţi manipulaţi de note sau gândiri învechite

*Respectaţi-vă profesorii chiar dacă aveţi impresia că unii nu merită ( un exerciţiu bun pentru exersarea comunicării)

*Participaţi la programe de voluntariat, cluburi de dezbatere, cluburi de artă, de scriere creativă etc. ( comunicarea şi înţelegerea relaţiilor sociale se face doar exerând).

Pentru a putea realiza toate acestea este indicat să fiţi consecvenţi, un stil de viaţă sănatos nu strică, auto-controlul sau disciplina sunt atuuri puternice, dar în acelaşi timp nu uitaţi că sunteţi tineri, perioada iubirilor nebune şi a beţiilor crunte, a trăirilor intense, epice, pe care le veţi păstra în fiinţa voastră toată viaţa. Dacă reuşiţi să menţineţi un echilibru între experienţe şi teorie deja aveţi un indiciu că sunteţi pe drumul cel bun. Vă doresc tot binele din lume şi nu uitaţi „fiţi schimbarea pe care vreţi să o vedeţi in lume” – Ghandi nu Randi 🙂 ….

Cu drag ,

Toma Ana-Maria, Consilier în educaţie, Formator , Trainer şi Fondatoare Explore Education