Limbajul :sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai.  Limbaj comun: fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită. Acum să  explicăm un pic, nu de alta, dar oamenii pe on-line, aparent sunt doctori docenţi în gramatică, vocabular sau alte chestii ce ţin de perfecţiunea mai mult ca perfectă a exprimării de orice fel.

Nu ştiu dacă ai citit celelalte articole ale mele dar sigur am mai povestit undeva de „triunghiul dramei”. E faza aia cu victima, salvator şi abuzator. Explicată pe scurt: nimănui nu-i place să fie victimă, motiv pentru care se mută rapid în triunghi pe un alt punct, salvator sau abuzator. Vreţi să recunoşteţi sau nu, toţi am trecut prin fiecare punct sau cu toţii, nu ştiu exact care e varianta corectă 🙂 poate ambele sunt, aşa că le lăsăm acolo. Am trecut în revistă şi această idee, iar un pic mai târziu veţi înţelege de ce.

Comunicarea: proces de transmitere al unui mesaj (idee, informaţie, gând etc) de la o sursă (EMIŢĂTOR) la un destinatar (RECEPTOR) folosind un COD COMUN şi UN CANAL.

Până aici n-a fost greu 🙂 cu teoria, haideţi să vedem cum e la practică. Limbajul din cele mai vechi timpuri a fost folosit pentru a transimite un mesaj, iar limbajul nu se limitează doar la litere şi semne. Limbajul pe măsură ce am înaintat în istorie şi-a modificat forma, mai ales cel scris. Pe măsură ce omul a devenit mai „cunoscător” a început să se ca** pe el cu tot felul de reguli sau idei. De ce? Păi aşa îi place omului să complice cele mai elementare chestii. Cu cât limbajul a fost complicat mai mult cu atât mesajul şi-a pierdut „audienţa” 🙂 . Nu mă credeţi? Citiţi o lucrare de doctorat şi vedeţi ce înţelegeţi din ea. De ce? Pentru că puţini au CODUL de decriptare al mesajului de acolo.

Îmi aduc aminte de un experiment al unui domn de la Oxford (parcă). El a „invetat” un limbaj. Ce a făcut mai exact? A luat câteva imagini şi le-a redenumit după bunul său plac. Studenţii aveau de memorat noile cuvinte ca mai apoi să transmite următoarelor grupe de studenţi ce au înţeles. Pe măsură ce avansau în experiment, informaţia era transmisă mai repede dar surpriza a fost că la finalul experimentului nici un cuvânt nu mai era cel cu care se începuse. Ce deducem de aici? Că limbajul, „VIU GRAIUL” nu are nici în clin nici în mânecă cu regulile. Practic, demonstrează că ne că*** pe ele de reguli. Creierul nostru nu funcţionează aşa. El caută cea mai simplă cale de a înţelege. Uite aşa consumă mai puţină energie şi supravieţuieşte mai uşor. De ce credeţi că la un anumit interval de timp anumite exprimări sau cuvinte sunt acceptate şi cu forma lor „incorectă”? Ask google he knows. Da şi romgleza este tot o adaptare de limbaj. Trăim în era globalizării iar în următoarele decenii vom vedea (poate nu noi dar rasa umană) o contopire a limbilor ca cel mai probabil să transcendem spre o limbă globală. Era Revoluţiei Comunicării, WTF? Pe ce planetă trăţi? Asta se întâmplă, acolo vom ajunge. Sper ca in procesul ăsta să nu ne pierdem identităţile naţionale….dar asta este altă poveste, mai sf 🙂 .

Ideea nu este să ne facem viaţa mai grea, doar că rasa umană e sado-masochistă. Îi place al naibii de mult să complice totul. De aici şi până la agresiunea manifestată de către cei mai „şcoliţi” dintre (sau din…cum era?) noi este doar un pas. Oooo da! De când mă tot joc prin on-line, observ că ipoteza de lucru este pertinentă „oamenii vor manifesta frustrarea şi vor deveni agresivi„. Mda, corectura agresivă de pe on-line, nu vine din ideea că vă iubiţi ţara sau limba, nu dragilor ea vine din frustrările voastre. Corectura de orice fel făcută în mod public şi pedant îmi arată mie gradul vostru de agresivitate. De ce spun asta? Pentru că dacă doriţi să fiţi cu adevărat „dăştepţi” veţi înţelege următoarele lucruri: cu cât comentaţi mai mult la o greşeală cu atât postarea aia circulă mai mult, practic îi asiguraţi traficul. Cu cât circulă mai mult cu atât o vede mai multă lume, cu cât o vede mai multă lume cu atât are şanse să fie transmisă la un nivel mai subtil şi fixată. Da, vor vedea comentariile, dar le vor asocia cu frustrarea pe care o aveau în şcolă când un prof interesant îl scotea la tablă sau când aveai tupeul să greşeşti te făcea să te simţi „cel mai prost din curtea şcolii”. Acum ar trebui să explic şi care este faza cu memoria, cum reţinem sau cum transmitem informaţii, dar în pana mea sunt în concediu daţi şi voi google că la reguli de gramatică ştiţi cum să faceţi asta. Ideea de bază: omul reţine mai uşor când nu îl faci să se simtă ca ultimul cretin. Mda….plin de agresori şi nu doar pe on-line şi nu doar când vorbim despre limbaj. Da, mă joc cu algoritmii pentru că altfel nu pot genera trafic, cam imoral din partea mea, dar csf, ncsf. Mă bazez pe „superioritatea” latentă a tuturor „îvăţaţilor” din on-line.

Îh ce, nu ştiaţi ce fac? Omul are o plăcere sadică să „corecteze” alţi oameni. Omul se crede perfect sau mai mult ca perfect şi vrea cu orice sau prin orice (asta cum era) mijloc să le arate celor din jur cât este de „dăştept”. Pur şi simplu aşa îşi iau unii „puterea” înapoi, făcând victime din alţi oameni. Ce mă? Dacă am greşit, tu nu ai greşit în viaţa ta?  Fmm de piatră, era un învăţat şmecher printr-o carte sfântă care vorbea ceva de pietre. Asta dacă ţineţi aşa mult la identiatea adevărată a melagurilor mioritice şi înţelegi că „român” nu însemnă doar perfect gramatical. Dar tu eşti perfect! Pe tine te-a lăsat Şefu imaculat pe acest pămât să „împărtăşeşti” şi altora din înţelepciunea ta minunată. Asta ar fi mişto dacă ai ştii cum să o faci. Umilind pe unul sau pe altul, profitând de o scăpare sau mai ştiu eu de ce, te transformi în Salvatorul limbii şi prinţipiilor româneşti. Mda, doar că nu eşti salvator mereu, eşti mai mult un agresor. Dacă tu chiar vrei să educi pe cineva îţi sugerez să o faci blând şi decent, asta ca idee. Sunt curioasă dacă păsările îşi corectează una alteia limbajul 🙂 probabil omul ar fii capabil să le corecteze şi lor notele dacă ar ştii cum funcţionează, posibil ar face asta cu tot regunul animal :))

Omul nu suportă să fie victimă, chiar dacă nu eşti tu cel care l-a pus în poziţia de victimă el caută să de cu oricine de asfalt doar să se simtă el mai bine. Omul de cea mai joasă speţă profită de orice vulnerabilitate a „adversarului” încercând strategic să îşi anihileze victima. Oooo da, atunci când umiliţi public alţi oameni, este o formă de agresiune. Că o faceţi cu gramatica limbii române este penibil, dar csf ncsf aşa e cu omul, crede că a înţeles. Ups, am folosit un limbaj de on-line „csf,ncsf”. Vedeţi voi, limbajul nu s-a oprit din transformare. Da vă dor ochii de pedanţi înfipţi în regulamente inutile, doar că voi nu îţelegeţi o treabă: creierul uman are o mare rupere de pix, pardon tastatură despre ce credeţi voi că este corect sau nu. Dacă nu îi explicaţi cu frumosul cum ar trebui sau cum ar fi dezirabil el o s-o ia încet dar sigur spre scenariul din „Idiocracy”(movie, vi-l recomand). Al naibii creier are o mare problemă când îl faci să se simtă prost, mic, umil, tâmpit, necunoscător etc. Motiv pentru care nu o să înveţe nimic. De educaţie cu dragoste a auzit cineva? De blândeţe, de căldură? Parcă era un domnul Trandafir prin manualele de limba română. Dar cum să facem asta când noi la rândul nostru am fost educaţi cu băţul?

Suntem o generaţie de traumatizaţi cu „trebuie” sau „aşa e corect” sau „eşti bou 2”. Cum rahat să-i educăm noi pe alţii când astea sunt automatismele noastre. Ne căcam pe noi cu gramatica limbii române, dar dacă întrebi pe cineva cine a câştigat la Plevna, nexam răspuns. Dacă întrebi pe cineva care este cea mai scurtă rută spre munţii Orăştiei sau ce găseşti pe acolo, cam nasolo cu google maps. Dacă le spui oamenilor să se dea jos de pe tronuri şi să pună osul la treabă când vine vorba de implacarea socială, fix pix preferă să abdice sau mai bine le explic definiţia exilului. De ce sunt oamenii răi? Pentru că este prea greu să fie buni. De ce devin agresori? Pentru că e mai uşor să dai cu altul de pământ decât să dai cu tine! De ce devin salvatori? Pentru că pot salva pe oricine (cel salvat este automat mai slab şi mai prost sau mai prost sau fără resurse sau fără ambiţie sau etc) mai puţin pe ei înşişi. Informarea este diferită de agresiune. Uite eu nu îl scot pe x sau pe y la tablă spunându-le că-s nişte tembeli frustraţi şi plini de ei. Eu prefer să dau un mesaj folosind un anumit gen de cod care din păcate ştiu că funcţionează. Cum să iau în nume personal afrontul? Parol, avem decenţă şi bun simţ plus un vocabular bogat şi adaptat contextului general al societăţii în care trăim.

Dragii mei perfecţionişti, uite că vă admir excesul de zel. Viu graiul neaoş este sublim, este mişto, este sexy. Nu gramatica este sexy ci faptul ca limba noastră are atât de multe forme sau înţelesuri încât dacă ştii să o foloseşti o poţi adapta inclusiv pentru un anumit gen de coduri dar asta este altă poveste mai sf despre care nu vorbim 🙂 . LIMBAJUL ADAPTAT presupune să atingă receptorul fără să-i fu** creierul ai citit cuvântul chiar dacă nu are toate simbolurile cu care eşti obişnuit, adică foloseşte un cod pe care creierul îl acceptă şi îl cunoaşte, practic mesajul meu şi-a atins ţinta mother fu**** 🙂 . Gramatica limbii noastre este a naibii de grea, iar faptul că voi o folosiţi ca pe o armă o face şi mai a naibii. Pur şi simplu nu există o plăcere atunci când o înveţi.

Dacă am terminat la capitolul imperfect de perfect la nivel de pedanţi vă invit să fiţi mai atenţi la psihologie. Acolo regulile nu sunt aşa simple sau sunt dar nu oricine are codurile lor 🙂 . Mai citiţi şi voi mai documetaţi-vă şi vedeţi de ce mm conţinutul pe care eu îl fac de câteva luni are intrare mai ceva decât au avut nemţii în Polonia. Nu este o scuză să fi (sau era cu doi „i” parcă nu că-i negaţie) praf la capitolul gramatică totuşi aceste reguli impuse nu fac altceva decât să creeze o aversiune faţă de minunata noastră limbă.

Dacă uită o tâmpită o virgulă, dacă foloseşte aiurea „cât” sau „de cât” sau e naşpa cu „care” şi „pe care”, dacă ţineţi aşa mult să o corectaţi, mergeţi întâi pe ideea că anumite sintagme sau cuvinte aşa s-au fixat. Nu o face din prostie ci din automatism sau….cu alt scop (dar asta este altă poveste). Dacă vreţi să faceţi educaţie nu deveniţi tot ceea ce noi urâm în şcoală! Faceţi un articol sau intraţi frumos în privatul personei abstracte şi cu rupere de tastaură, explicaţi frumos, decent şi finuţ ce este şi cum este corect.

Pe final de articol vă las cu poezia mea preferată ca decor strategic e cu copy paste aşa că scuze nu are toate diacriticele sper să înţelegeţi mesajul

Cu drag, Toma din vacanţă

Photo: Paolo Mercalidi

DACĂ
Rudyard Kipling
De poti sa nu-ti pierzi capul
Cînd cei din preajma ta si-l pierd,
Si pentru asta ti-aduc o vina grea;
De poti sa crezi în tine cînd se-ndoiesc cei multi
Si totusi, de-ndoiala acestora sa-asculti,
De poti s-astepti si de-asteptare sa nu fii obosit,
Iar de te mint vreunii, sa nu te simti mintit;
De poti visa , iar visul stapîn sa nu-ti devie,
De poti gîndi, iar gîndul o tinta sa nu-ti fie,
De poti sa-nfrunti izbind si soarta dimpotriva
Si sa te porti cu-aceste naluci deopotriva
De vezi sfarmate lucruri cu viata ta platite
Si poti sa le-nalti iarasi cu scule învechite,
De poti sa strîngi gramada tot ce-ai agonisit
Si sa-ti încerci norocul cu banul azvîrlit
Iar de vei pierde totul s-o iei de la-nceput
Fara sa scoti un murmur de ceea ce-ai pierdut,
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana,
De poti puterea, nervii si inima sili
Sa-ti mai slujeasca mult, înca, dupa ce-or pieri
Si sa tii piept la toate, desi n-ai sprijin drept nimic
Decît vointa ce te-ndeamna ”tine piept!”,
De poti vorbi cu gloata si sa-ti pastrezi taria,
Ori de-i umbla cu regii sa nu-ti pierzi omenia,
De n-o putea nici unul sa-ti dea vreo lovitura
Si toti te-or tine-n seama, dar nu peste masura,
De poti sa umpli bine momentul trecator
Cu saizeci de secunde cît tine drumul lor,
Al tau va fi pamîntul cu-a’ sale bogatii
Si mai mult decît asta, OM, fiule vei fi!