Au început să curgă articolele despre faimosul 10, acel 10 pur, frumos, ideal vis al fiecărui parinte care doreşte să fie validat că a făcut mult bine pentru copilul său. Mă simt obligată să îi felicit pe toţi cei care au această medie la BAC, din simplul motiv că ştiu cât de greu este să ajungi la aşa performanţe în sistemul nostru formal.

Mi-aş dori să nu le distrug visarea nici lor nici parinţilor, dar probabil mulţi dintre ei vor avea ca singură şansă, dacă pariaza pe notă, parăsirea ţarii, poate nici aşa. De ce, vă întrebaţi? Simplu, din două motive, unul este că societatea românească nu preţuieşte valoarea academică, ea caută indivizi „descurcăreţi” cu abilităţi sociale foarte bune, capabili să se adapteze cerinţelor. Doi, pentru că aceşti tineri caută sisteme apte să le provoace intelectul…..ori la noi e cam greu.

Nu sunt pesimistă, poate doar puţin caustică, însă la prima angajare nimeni nu m-a întrebat de notă, nimeni nu s-a minunat de reuşitele mele academice, nici măcar nu i-a interesat. Eram doar o simplă angajată ieşită de pe băncile şcolii, cu mult prea puţine noţiuni practice. Ce am descoperit când am început să trăiesc în realitatea societăţii româneşti? Că angajatorii aveau dreptate să îmi ignore meritele academice, eram paralela cu tot ce înseamnă practică. Singura mea variantă a fost să mă adaptez sistemului, altfel sitemul s-ar fi lepădat de mine uşor şi repede.  Am colegi care au avut 10 curat şi ideal (eu eram mai mediocră de atât, pentru că în liceu şi facultate am mai şi trăit, iar pentru asta le mulţumesc parinţilor mei care nu au pus prea mult preţ pe note), acei colegi astăzi lucrează în cercetare pe salarii mai mici decât un vânzător în Shopping City.

Există câteva statistici care spun ca şansele premianţilor, a celor cu 10 pe linie, în câmpul muncii sunt destul de mici. Motivul, ei nu mai au timp să trăiască, nu au timp să înveţe cum să se adapteze unui sistem care nici nu îi înţelege nici nu îi acceptă. Se pare totuşi că elevii cu note medii (7-8) au mult mai multe şanse, sunt mai adaptabili şi mai flexibili, dispuşi să înveţe repede tot ce este nevoie pentru a evolua.

Trăim într-un timp în care maxima lui Darwin poate defini cel mai bine societatea : „supraviţuirea nu este pentru cel mai deştept individ, nici pentru cel mai înzestrat genetic, ci pentru cel mai adaptabil!”.

Alturi de minunata notă 10 pe care o afişaţi cu atâta mândirie pe paginile de socializare, bloguri sau media vă rog să vă întrebaţi sincer: oare aceşti tineri sunt capabili să se adapteze unui sistem pe care nu îl cunosc? Să vă întrebaţi de ce această notă apare din ce în ce mai rar, poate din simplu motiv ca generaţiile de astăzi sunt mai informate şi mai puţin îndoctrinate să alerge după note în catalog. Cunosc tineri care preferă cărţi despre antreprenoriat sau comunicare în detrimentul celor despre „glasul pământului”. În mod cert avem nevoie de cultură, avem nevoie să ne cunoaştem valorile de neam şi ţară, dar nu avem voie să blamăm tineri care se pregătesc pentru un „mâine” greu de prevăzut, prin acţiuni concrete şi practice astăzi.

Da, mândriţi-vă cu cei care au medii de 10, vor fi din ce în ce mai puţini elevi care funcţionează perfect în vechiul sistem de gândire. Eu mă mândresc cu tinerii care caută, care contestă, care sunt mereu curioşi, care au curajul să blameze un sistem rigid şi prost organizat. Fiecare medie sub 10, este o recunoaştere a ceea ce spun, pentru că mâine aparţine celor care astăzi învaţă mai mult decât pentru o banală cifră din catalog !